4,074 matches
-
singur, trebuia să ascult de sfaturile ce mi se dau și să ies între oameni, oricât de prost aveam să mă simt. Mi-era teamă, căci nu puteam întreține o conversație, sau, dacă mă căzneam, vorbele ieșeau nenaturale, și oricâtă bunăvoință aș fi arătat, eram un om incomod. Această panică mi-a fost familiară întotdeauna, și, mai înainte și mai târziu, un amestec de timiditate, de neîncredere asupra importanței mele, și un cuvânt spus greșit mă făcea incapabil să mai continui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se plânge de drum. Dimineața rămânem în port, căci Ioana are treabă să aranjeze prin cameră (Helene e zilnic la Cavarna ca să ajute pe doamna Axente) și să facem plaja. Încercăm chiar de dimineață să aflăm vești și atunci, prin bunăvoința vameșului, telefonăm la poșta din Cavarna la ore anumite. Primim de obicei aceeași vorbă: "Tot așa". La ora patru, sosiți la oraș, aflăm iarăși multe amănunte de la doamna Axente, dar din care nu se pot extrage decât aceleași concluzii: că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vreo privință această propoziție? Probabil numai indirect și în contexte aparte, ca atunci când cel căruia i se spune așa ceva consideră că este bine, din punct de vedere curativ, să fie rostite astfel de propoziții. În consecință, ascultă cu grijă și bunăvoință ceea ce spune colegul său. Sensul acelei spuse devine posibil în discursul celuilalt, fiind luată ca simptom și deopotrivă ca posibil mijloc de vindecare. Deficitul ei complet - în desemnare, semnificație și sens - pare să fie neutralizat într-un discurs străin. Cât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vreo privință această propoziție? Probabil numai indirect și în contexte aparte, ca atunci când cel căruia i se spune așa ceva consideră că este bine, din punct de vedere curativ, să fie rostite astfel de propoziții. În consecință, ascultă cu grijă și bunăvoință ceea ce spune colegul său. Sensul acelei spuse devine posibil în discursul celuilalt, fiind luată ca simptom și deopotrivă ca posibil mijloc de vindecare. Deficitul ei complet - în desemnare, semnificație și sens - pare să fie neutralizat întrun discurs străin. Cât privește
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
admirabilă expunere a principiilor care stau la temelia noii ordini instaurate de Salazar, se găsește în teza de doctorat a lui P. Arnaldo J. Dias (O. F. M.), Salazar instaurator reipublicae lasitanae, al cărui text dactilografiat 1-am putut consulta prin bunăvoința Secretariatului Propagandei Naționale. Prețioase pentru materialul documentar pe care-l cuprind, următoarele lucrări editate de S. P. N.: O Estado Novo e a agricultura (L. 1938); O Estado Novo. Principios e realizaçoes (ed. II, L. 1940); 14 anos de grandes
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu e decât un mic punct militar de graniță și... Sebastianus schimbă cu Vitalius o privire ironică și suspină: — Nu-ți fie teamă, Wolfhram; am dormit în locuri și mai proaste. Oricum, nu voi uita să laud înaintea lui Gundikar bunăvoința ta: văd în ea semnele binecunoscutei ospitalități burgunde. Aranjându-și centura în jurul abdomenului proeminent, comandantului gărzii aprobă mulțumit, în vreme ce Sebastianus, fără să se mai îngrijească de el, se îndrepta deja spre ușă. Wolfhram li se alătură imediat și cei doi, urmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răspunsul printre plăcile de mozaic ale pardoselii. înțelese că nu mai putea să mintă: cel puțin, nu în toate punctele. Se hotărî și, privindu-l drept în ochi pe regele burgund, răspunse cu voce fermă: — Ei bine, cred că, oricâtă bunăvoință ar avea, nu va fi aici înainte de sfârșitul lui aprilie. Acum unsprezece zile, când am plecat de la Ravena, avea cu el cam zece mii de soldați. Gundovek schimbă cu fiul său o privire îngrijorată. — Numai zece mii de soldați! Și nu înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
diferite, proveniți din medii diferite; opt trupuri măcinate de posturi, de muncă și de penitențe, opt inimi sfâșiate, ca și a sa, de iubirea pentru Mântuitor. Când sfârși litania și fu în picioare, îi veni alături imediat, în tăcere, cu bunăvoință, Simplicius, călugărul cel mai tânăr, care ținea într-o mână un coșuleț de răchită cu bucăți de pâine binecuvântată, iar în cealaltă, potirul cu vin consacrat: trupul și sângele transsubstanțiate ale lui Isus Cristos. Canzianus începu atunci să treacă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ne-am înțeles, spuse ca o concluzie, o să aștept la Lugdunum ultimele care cu efecte și provizii. — Fii sigur, Magister, că o să mă îngrijesc să nu se întâmple nici o întârziere. Surâzând și plecând ușor capul într-un mic semn de bunăvoință, Etius îl salută. — Asta mă liniștește. Problema aprovizionării va fi hotărâtoare în această campanie, iar împăratul o să fie, fără îndoială, cât se poate de mulțumit de eficiența ta, despre care, fii sigur, voi avea grijă să-l informez. Rămâi sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în fugă; un vuiet confuz, în care accesele isterice ale femeilor terorizate se suprapuneau peste plânsul copiilor, peste indicațiile contradictorii ale milițienilor ori ale capilor improvizați ai gloatei se ridica de peste tot. în mijlocul haosului, câteva grupuri de oameni plini de bunăvoință încercau să mute carele, pentru a alcătui baricade, dar cu greu își puteau face loc în mulțimea tumultuoasă. înțelegând că în cel loc nu ar fi putut fi cu nimic de folos, Sebastianus renunță să-și mai facă loc printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
până devenea aproape asurzitoare, foșnetul ritmat frenetic al propriilor pași pe când fugeau prin iarba aspră a câmpiei, și în același timp - tot mai slabe, din pricina distanței tot mai mari - strigătele războinicilor prinși în lupta inegală ce începuse în tabără. Prin bunăvoința spiritelor protectoare ale clanului său, Bodith reușise să oprească un cal răzlețit prin ceața deasă de pe câmp și își îndemnase fiul să urce pe spinarea lui. Doar în momentul acela el își dăduse seama că era rănită; imaginea ei îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Ardarich. Și iată trecând acum carul în care stătea Go-Bindan. Fata îi urma pe războinicii hiung-nu deja de trei zile. Călătorea în car ori pe spinarea catârului și nu rareori războinicii cei grosolani o luau pe spinarea cailor lor. Bunăvoința surprinzătoare pe care comandantul lor i-o arăta nu stârnea comentarii deosebite în rândurile lor, dar era un motiv mai mult decât suficient ca să o trateze cu toată grija pe care o îngăduiau împrejurările. Și apoi, simpatia pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe mânerul argintat al șeii și aplecându-se puțin înainte peste grumazul calului, își arătă surâsul enigmatic în care doar cine îl cunoștea de multă vreme, ca Balamber, ar fi putut recunoaște o sclipire de simpatie sau, mai degrabă, de bunăvoință satisfăcută. — Salutare, Balamber. astăzi mingan-ul tău s-a comportat foarte bine. Viteazul Uldin ar fi mândru să vadă ce războinic magnific a devenit fiul lui. Balamber își simți inima umplându-se de mândrie. O laudă ca aceea, înaintea căpeteniei unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pînă la cetatea lui Amalec, și a pus niște oameni la pîndă în vale. 6. Și a zis Cheniților: Duceți-vă, plecați și ieșiți din mijlocul lui Amalec, ca să nu vă prăpădesc împreună cu el; căci voi v-ați purtat cu bunăvoință față de copiii lui Israel, cînd s-au suit din Egipt." Și Cheniții au plecat din mijlocul lui Amalec. 7. Saul a bătut pe Amalec, de la Havila pînă la Șur, care este în fața Egiptului. 8. A prins viu pe Agag, împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
cu care se avea bine. Cineva spunea: corpul meu nu sunt eu, e el. Uneori el nu mă lasă să gândesc, să lucrez. Alteori el mă lasă. Când ceri cuiva indulgență, îi ceri dispreț îndulcit ori, după împrejurări, agravat prin bunăvoință. Dintr-un anumit punct de vedere, cam de alăturea de viață, toate lucrurile omenești pot părea comice, afară de unele acte naturale, care sunt odioase ori ridicole. Cât e de trist sfârșitul vieții normale, care se încheie cu bine. Ființa încîntătoare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pat, ne-am luat rămas bun de la gazdă și am plecat. Dar până la ora când se poate lua masa mai era vreme multă. Am petrecut-o vizitând "curiozitățile" târgului, care, cum am constatat, imediat, se reduc, și încă punând multă bunăvoință, la una singură - grădina publică, cu două ieșiri pe două străzi, mare cât o livadă mică boierească, dar îmbietoare prin umbra copacilor, bătrâni, crescuți în neregulă. Grădina era aproape pustie. Numai câțiva derbedei dormitau ici și colo, pe capete de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trenurilor erau doar teoretic aerisite, înțesate de poliție militară și miroseau a suc de portocale, a lapte și a whisky de secară. Mi-am petrecut noaptea tușind și citind un exemplar din Comics-urile Ace, pe care cineva a avut bunăvoința să mi-l împrumute. Când trenul a ajuns la New York, - la două și zece în după-amiaza cununiei - eram secătuit de tuse, epuizat în general, transpirat, șifonat, iar benzile adezive mă mâncau de-mi ieșeau ochii. La New York era o arșiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
bună, cititorul general, ca pe ultimul meu confident contemporan; înainte de a fi părăsit anii adolescenței, unul dintre maeștrii cei mai interesanți și mai fundamental lipsiți de infatuare din câți am cunoscut vreodată mi-a cerut imperativ să urmăresc statornic atragerea bunăvoinței și toleranței printr-o relație cu cititorul, oricât de ciudată sau de îngrozitoare ar fi aceasta; în cazul meu, maestrul a fost conștient de la bun început de o astfel de necesitate. Întrebarea este însă cum poate un scriitor să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
toleranței printr-o relație cu cititorul, oricât de ciudată sau de îngrozitoare ar fi aceasta; în cazul meu, maestrul a fost conștient de la bun început de o astfel de necesitate. Întrebarea este însă cum poate un scriitor să-și atragă bunăvoința cititorului când n-are habar cum e acesta? Și reversul situației se aplică, fără îndoială, la fel de bine, dar când oare e întrebat un autor cum crede că arată cititorul său? Din fericire, ca să stărui asupra acestui punct - deși nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a vrut o plimbare lungă și frumoasă pe bicicletă, ci a vrut chiar bicicleta. Nu avusese niciodată o bicicletă băiatul acela; și își dorise dintotdeauna să aibă. M-am uitat la Seymour. Era foarte tulburat. Arborase o mină plină de bunăvoință, dar incapabilă de a soluționa un litigiu dificil, de acel gen: iar eu știam, din experiență, că, prin nu știu ce mijloace miraculoase, pacea era pe cale să se reinstaureze în cameră. („Înțeleptul e întotdeauna temător și nehotărât când e vorba să întreprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de 21 martie 1971, puternice rafale de vânt Însoțite de lapoviță și ninsoare, ținuse Încordată atenția locuitorilor milenarei capitale Elene vreme de două ceasuri. Apoi, În mod nefiresc, văzduhul se liniștise iar „Astrul Ceresc”, cu un zâmbet ștrengăresc Își arătase bunăvoința În mod promițător. Aparentă acalmie: soarele se refugie uimitor de repede printre nori, În vreme ce forțele deslănțuite ale naturii se desfășurase În toată măreția lor. O furtună violentă urmată de o distrugătoare grindină, ce părea Întradevăr „Sfârșitul Lumii”, provocase teamă dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
albă de poplin și o cravată pe fond roșu-vișiniu cu unele desene, deosebit de lată, acest model fusese lansat nu de multă vreme, dând buzna la frizeria sa preferată care se afla nu departe de restaurant unde patronul Îl Întâmpină cu bunăvoință. „Bine ați venit, domnule inginer. Dela o vreme ați dat bir cu fugiții...!” Tony Pavone nu avea timp de palavre. Îi făcu semn să se apropie, arătându-i cele cumpărate, șoptindu-i. „Patroane, dacă mă servești rapid ești omul meu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai drăguț, mai pitoresc, apun În fața ospitalității locuitorilor acestui oraș. Pot afirma fără teamă de-a greși, atât bucureștenii precum și locuitorii acestui Întreg teritoriu strămoșesc au În permanență zâmbetul pe buze...! În casa celui mai sărac locuitor ești primit cu bunăvoință, iar ultima bucata de pâine o Împart cu tine, oferind’o cu plăcere! În ce privește preparatele culinare, efectiv, Întrec În măiestrie apsolut toate pronosticurile. Nu multe popoare se pot lăuda cu acest meșteșug moștenit, pot spune chiar, Înbunătățit dealungul veacurilor! Numai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sertar plin cu tot felul de pilule numai de el cunoscute, dizolvă două Într’un pahar jumătate plin cu apă minerală, le mestecă bine apoi le sorbi dintr’o singură Înghițitură.Clăti paharul punându-l la locul inițial, zâmbind cu bunăvoință. „Dacă până la ora actuală Încă nu ne-a arestat nimeni, e o dovadă bine venită. Mărturisesc cinstit, nu am avut timp să inspectez acel punct de lucru: În fiecare zi am fost nevoit să consum băuturi alcolice iar În prezent
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
23 august care se apropia iar schela de pe fațada clădirii trebuia strânsă În vederea acestei sărbători. Se pregătea să plece la șantier unde desigur era așteptat când, deodată Își făcu apariția Lct.Col.Tudose Ion, care-i Întinse mâna cu oarecare bunăvoință, mustăcind prietenește. “Bună dimineața prietene, ce mai faci...?!” “Mulțumesc, bine...” mormăi el acru. “Am avut trecere pe aici și ce să vezi: te-am Întâlnit Întâmplător. Dacă totuși ai crezut ei bine,te Înșeli și pot afirma. Spre deosebire de tine, eu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]