13,186 matches
-
Academiei, am găsit niște lucrări despre Mihai Eminescu și cum rădăcinile își spun cuvântul nu m-am lăsat până nu le-am citit până la ultima pagină. Și știi peste ce nume am căzut ? Peste numele de Simion Almăjan, tatăl mamei, bunicul meu. A făcut un studiu deosebit de amplu despre noi ipoteze asupra vieții și morții marelui poet. O să-ți dau și ție adresa sitului internet ca să vezi și tu. Și mama nu-i aici ca să se bucure ! Cât îmi este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nici huțulii nu izbuteau prea lesne să-i atingă creasta cu talpa lor. Doar câte un afumat ce căta să-și facă sama îi cerca asprimea povârnișurilor. Acestora li s-a adăugat și tatăl meu, o bună vreme ajutat de bunicul. Dar cu bună știință, că au primit Ausweis (aprobare) de la Bitzirk (regiune) să îndepărteze acel holm de la Sirete, iar pe terenul dobândit să-și așeze două gospodării cu grădini și cu pometuri lucrate lipovenește. Și așa, escavatoarele mele cu barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu barbă, înzestrați fiecare cu câte două hârlețe, două lopeți, două cazmale și două tărăboanțe s-au apucat să mute ditamai muntele! Lucrau zi-lumină, iarna-vara, fără întrerupere, nu mai puțin de cincizeci de ani, măi fraților! Adică numai tata că bunicul după vreo douăzeci și cinci s-a prăpădit. Numai ce trebușoara asta fu desăvârșită, au poposit prin zonă niște angineri cu șfare care au constatat că parcela neînregistrată în Registrul agricol de la Sfat are o suprafață de 1,8 ha teren arabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-și zice ruteni, nume pe care îl poartă cu o mândrie de neînțeles și, după cum se pare, nu vor renunța la el cu una, cu două... Că mai primesc și niște fonduri de luat în seamă pentru întreaga lor obște. Bunicul Vai, că aspre mai erau iernile odinioară în întreaga Bucovină! Omăturile acopereau din belșug tot ținutul de la început de decembrie și până către finele lui martie. Totul părea zăvorât la păstrare ca într-o nesfârșită cămară: pământul, arbuștii, luncile, casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
revărsatul zorilor l-au găsit numaidecât doi dintre feciorii lui, unchiașii mei Nicolai și Gheorghe, cu ajutorul lui Ursu care scâncea dureros pe flaneaua de lână rămasă pe zăpadă. Abia l-au deslușit în roata morii: stană de gheață a ajuns bunicul, ca Dochia din vechime cu oile ei. Dar ce-a avut conu' Manole că ne-a părăsit așa, deodată? a întrebat părintele Isar. Nimic prea grav, doar o răceală ceva mai puternică, a răspuns bunica și și-a șters ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
temelie și cuiburi de rândunele sub streașina joasă. Lipsea și grădina, și livada, și fântâna, și Iazul Morii. Și casa bunicilor Manole și Manoloaia lipsea de la locul zbenguielilor cu ceata de verișori din frageda copilărie. Nici crucea de stejar a bunicului din cimitirul de Peste Apă nu a rezistat timpului și nici mormântul nu s-a putut identifica. Din mulțimea tovarășilor de joacă, unul singur a răspuns la apel. Un sentiment ciudat a pus stăpânire pe septuagenarul dascăl: se simțea singur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
zis, cu convingerea că aici liniștea sufletească nu-i de găsit, cum nu-i de găsit nici acasă dincolo unde este categorisit drept refugiatul. O stare de bine i-a încolțit totuși în suflet odată cu descinderea la cunoscuta moară a bunicului. Clădirea a înfruntat cu bine timpul și timpurile. Deși a trecut în stăpânirea altor proprietari, tot moara lui Manole i se zicea, potrivit celor care veniră la măcinat în număr mare în căutarea făinurilor de calitate. Că pietrele și valțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-l pe domnitor. El a purtat caftan, ciubote și sabie, nu cojoace mițoase, opinci și măciuci de carpen ca niște mișei. Și s-a încins cu brâie de mătasă, nu cu lutină calicească de haldani și de coji de tei. Bunicii mei au netezit calea spre revenirea pământurilor înstrăinate prin urgie la Țara Mamă, iar părinții au plămădit organizația mazililor și răzeșilor din Țara de Sus a Moldovei, numită Bucovina, ce a apărat drepturile, obiceiurile, tradițiile, credința și limba strămoșească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
s-a prezentat la birou cu un sfert de oră mai devreme și și-a întâmpinat colegii unul câte unul, care l-au asaltat cu ironii, observații, cu afirmații insinuante și cu întrebări incomode: Salut, părinte! L-ai vizitat pe bunicul? Ceva colaci? Ceva pitaci? Te-ai mai închinat în baie cu Visul Maicii Domnului în dimineața asta? Cum te-ai odihnit? Pari obosit! Ceva tărie, șprițuri?.. Ei!.. Îi dai cu șprițul pân' la ziuă, neniculeneanicule! Și, pe aceste discuții, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vine pe sus. El aproape că zboară cu sania lui ca o nălucă, și oamenii răi nu-l pot ataca... Da și renul dă cu coarnele, nu-i așa, tata? Așa-i, așa-i... Dar uite că îți povestesc și bunicii câte ceva, că eu mă duc să-l sun pe Moșu, că poate vine și pe la noi cu toate că-i criză. Nu uita să le spui bunicilor să te aducă acasă odată cu seara. Bunicule, da ce-i o nălucă? S-a interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
așa-i... Dar uite că îți povestesc și bunicii câte ceva, că eu mă duc să-l sun pe Moșu, că poate vine și pe la noi cu toate că-i criză. Nu uita să le spui bunicilor să te aducă acasă odată cu seara. Bunicule, da ce-i o nălucă? S-a interesat nepoțica în timp ce se descheia la nasturii de la paltonaș, după ce a refuzat ajutorul bunicii. Este ceva ce se deplasează foarte repede, ca vântul și ca gândul. Aproape că nu îl vezi pe acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
metal sau de plastic cu niște cârlige ascunse pe care pescarii cu undița îl folosesc pentru a atrage și a prinde peștii răpitori, adică cei care se hrănesc cu alți pești, ca știuca, spre exemplu. Da ce-i o criză, bunicule? O întâmplare rea când oamenii nu au unde lucra și din această cauză nu au bani pentru mâncare, îmbrăcăminte, încălțăminte și jucării. Vreau să știu dacă bica și Moș Crăciun au criză, bunicule... Bică-ta mai face ici-colo câte una, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spre exemplu. Da ce-i o criză, bunicule? O întâmplare rea când oamenii nu au unde lucra și din această cauză nu au bani pentru mâncare, îmbrăcăminte, încălțăminte și jucării. Vreau să știu dacă bica și Moș Crăciun au criză, bunicule... Bică-ta mai face ici-colo câte una, dar Moșul, nu, că el are poruncă de la Doamne-Doamne să vină la copii măcar să-i mângâie în somn dacă nu mai sunt jucării prin magazine... Dacă-i așa de bun, atunci n-are decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de despărțire fără de sfârșit. În acel moment, ambii feciori ai celui plecat, împreună cu nurorile și nepoții, s-au alăturat mamei la marea durere: Nu pleca, tata!! Rămâi cu noi!! Rămâi la noi!! Noi toți avem nevoie de vorba dumitale înțeleaptă!! Bunicule, noi te iubim!! Întoarce-te la noi!! Văleu-văleu-văleleu!! Omu neu!! Vină înapoi!! Păstrați-i amintirea și Dumnezeu să-l ierte! A mai spus taica-popa. Iertate-i fie-i păcatele, că Bun om a fost, a răspuns într-un glas mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Alfa, Iași, 2014 Premiul pentru proză scurtă pe anul 2014 al Societății Scriitorilor Bucovineni; Premiul pentru proză scurtă al Fundației Culturale a Bucovinei pe anul 2014. Cuprins Liviu PAPUC O lume mai bună 5 Urgia 9 Armonie și discordie 22 Bunicul 41 Povara originii 48 Vrăjmașii poporului 60 Necrolog 68 Sârma 77 Vânzătorii de iluzii 89 Necazuri majore 101 Ulaa-ulaa 110 Transparență transfrontalieră 116 Huțulii 125 Păcatul 137 Nunta de aur 147 Năluca 159 Discriminare 170 Ignoranță 178 Amanții 187 Micuțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
urmau să se înscrie în clasa I gagicile de la litere șchioape, după nomenclatorul Ninetei îmi făceau ochi dulci, deși îngerii lor păzitori, niște bunicuțe mereu înăcrite, le pișcau profesionist, scrâșnind printre dinți care aveau pauze precum claviatura distrusă a pianului bunicului tot felul de drăgălășenii în care era picurat etern și cuvințelul depravat. De-atunci am priceput că domnișoarele sunt atrase ca un magnet de specia aceasta umană specială a depravaților, pentru că, în ciuda pișcăturilor, ochii lor erau fixați, surâzători, tot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să-mi explice că nici în somn nu trebuia să scap de ea. M-a asigurat apoi că vom merge în fiecare zi la cor, dar nu vom lipsi nici de la slujbele bisericii. Ținându-mă cu dragoste autoritară de mână, bunicul i-a promis mamei, la plecare, că mă va păstra la distanță față de depravații mici de pe-aici chiar așa spusese bunicul, depravații mici de pe-aici, semn că era sprinten la minte, prinsese din zbor care-i șpilul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zi la cor, dar nu vom lipsi nici de la slujbele bisericii. Ținându-mă cu dragoste autoritară de mână, bunicul i-a promis mamei, la plecare, că mă va păstra la distanță față de depravații mici de pe-aici chiar așa spusese bunicul, depravații mici de pe-aici, semn că era sprinten la minte, prinsese din zbor care-i șpilul și că o să fiu full (el spusese tobă, țin bine minte asta) de rugăciuni, la terminarea stagiului de reeducare. La cor a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prim-solistul acestui extraordinar cor. Într-o seară, când bunica a închis, în plin concert, fereastra, am slobozit ca un apucat același NUUUUUUUUUUUU care îmi scăpase și în biserică. Poate și din cauza asta, târziu, în noapte, l-am auzit pe bunicul spunându-i bunicii ceva în genul: depravatul ăsta mic s-a țicnit de tot, trebuie dus din nou la oraș. Dar bunica, puțin mai sensibilă, a aruncat un potop de vorbe cu surdină asupra lui, solicitându-i, imperativ, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
extraordinar cor. Într-o seară, când bunica a închis, în plin concert, fereastra, am slobozit ca un apucat același NUUUUUUUUUUUU care îmi scăpase și în biserică. Poate și din cauza asta, târziu, în noapte, l-am auzit pe bunicul spunându-i bunicii ceva în genul: depravatul ăsta mic s-a țicnit de tot, trebuie dus din nou la oraș. Dar bunica, puțin mai sensibilă, a aruncat un potop de vorbe cu surdină asupra lui, solicitându-i, imperativ, să nu mă mai eticheteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Dar bunica, puțin mai sensibilă, a aruncat un potop de vorbe cu surdină asupra lui, solicitându-i, imperativ, să nu mă mai eticheteze așa, pentru că, la urma-urmei, cu ce este de vină copilul, cui să-i semene, dacă nu lui bunică-su și lui tac-su, care s-au comportat la viața lor ca doi tăurași comunali lipsiți de rușine... Am fost înspăimântat de ideea excomunicării mele din sat. Aș fi suportat greu lipsa muzicii brotăcești. Chiar mă gândisem dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sat. Am și stat îndelung în fața oglinzii bunicii și am repetat acest inedit gest de politețe, pentru a-i conferi valențe mai afective. Repetițiile mele au atras atenția bunicii, care a și ascuns oglinda și i-a spus, tot șoșotind, bunicului, că dau semne de ușoară țicneală. Singura ființă din sat care nu scotea limba la mine era o codană blondă cu ochi verzi, bucățică bună, cum ar fi zis ninetistele, o dulceață de fată puțin mai tinerică decât mine, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
meridianele și paralelele unui chip cu rădăcinile pierdute în aer. La fiecare nou popas, am sentimentul că trebuie să mai adaug un rid... Cochetând cu singurătatea și alergatul prin lume, îmi aduc aminte mereu de spectacolul pe care-l oferea bunicul, seara, înainte de culcare, când se închina. Era un ritual de o rară frumusețe. Mai ales pentru acest ritual doream să ajungem vara la el. În primul rând, bunicul se închina cu voce tare. Vreau, zicea el, mai în glumă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prin lume, îmi aduc aminte mereu de spectacolul pe care-l oferea bunicul, seara, înainte de culcare, când se închina. Era un ritual de o rară frumusețe. Mai ales pentru acest ritual doream să ajungem vara la el. În primul rând, bunicul se închina cu voce tare. Vreau, zicea el, mai în glumă, mai în serios, să fiu sigur că Dumnezeu mă aude; dacă mă ascultă sau nu e treaba Sa. Uneori, deși părea totul cusut cu ață albă, ne făceam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Vreau, zicea el, mai în glumă, mai în serios, să fiu sigur că Dumnezeu mă aude; dacă mă ascultă sau nu e treaba Sa. Uneori, deși părea totul cusut cu ață albă, ne făceam de treabă prin camera în care bunicul se închina, pentru a asista la recital. Bunicul nu se sinchisea; aparent, se ruga de parcă noi nu eram pe acolo. Începea, stând în picioare în fața icoanei, invariabil, cu "Tatăl nostru Care ești în ceruri / Sfințească-se numele Tău...", după care lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]