4,246 matches
-
atunci când am găsit un clasament: în general, îl păstrăm foarte mult timp, chiar dacă nu prea ni se mai potrivește. Astfel, găsim erori de clasificare în răspunsurile oferite de subiecți. Pentru categoria „Cântăreț de operă”, unii răspund „Castafiore”, deși este o cântăreață (există o rubrică pentru cântărețe de operă) și, în plus, este dintr-un desen animat. Pentru „Constelație”, răspunsurile exacte sunt „Ursa Mare” și „Orion”, dar unii răspund greșit „Stea” sau „Calea Lactee”, pentru că prima este o componentă a constelației, iar cealaltă
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
în general, îl păstrăm foarte mult timp, chiar dacă nu prea ni se mai potrivește. Astfel, găsim erori de clasificare în răspunsurile oferite de subiecți. Pentru categoria „Cântăreț de operă”, unii răspund „Castafiore”, deși este o cântăreață (există o rubrică pentru cântărețe de operă) și, în plus, este dintr-un desen animat. Pentru „Constelație”, răspunsurile exacte sunt „Ursa Mare” și „Orion”, dar unii răspund greșit „Stea” sau „Calea Lactee”, pentru că prima este o componentă a constelației, iar cealaltă o galaxie. Faptul că topul
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
gama perceptibilă de ființa umană, de la 16 Hz pentru sunetele cele mai grave (tuburile cele mai groase) până la 16 700 Hz, adică notele cele mai stridente pentru majoritatea oamenilor. Căci, într-adevăr, senzația de strident apare foarte repede, din moment ce o cântăreață de operă poate ajunge până la 1 150 Hz, iar un fluier foarte ascuțit urcă până la 4 550 Hz. De fapt, sunetele cele mai înalte fac deseori parte din armonice. Concluzie Față de prietenii noștri, animalele, performanțele noastre sunt excelente, dar suntem
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
pe Ioana tot timpul concertului vocal. Pomponescu ținea mâinile împreunate la piept și-și mușca din când în când mustața, într-o vădită absorbție morală; Ioanide, picior peste picior și puțin răsturnat pe spate, cu pupilele sale albastre fixate asupra cântăreței, o măsura profesional, ca pe o operă arhitecturală. Amândoi în singurătatea ființei lor interioare păreau foarte satisfăcuți. O singură dată, printr-un gest mecanic, Pomponescu și Ioanide se întoarseră unul spre altul, dar numaidecât, ca și când ar fi fost mirați de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vii sau nu vii? Întrebarea i se păru cam prea autoritară, având în vedere că Ioanide se afla oarecum pe teritoriu străin. Obosit și chiar înfometat, devenit mizantrop din cauza afacerii Doru, crezu a vedea în liniile umbrite de noapte ale cântăreței de operă o brutalitate inedită. Surpriza dădu gestului său de preocupare o traiectorie mai iritată și gurii o bolboroseală ininteligibilă. Mintea sa, obișnuită cu gingășiile, începu să vadă catastrofe. Indolenta trecu în sufragerie, de unde îi mai strigă un ultimatum: - Se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca o atletă care-și raționează toate sforțările musculare. Pomponescu află din gazetă sensul acestei igiene. Indolenta cântă în curând lieduri germane la un festival de amiciție germano-romînă organizat de Fleischlein, cu patronajul Legației Reich-ului. Indolenta nu era decât o cântăreață pe care substratul concertelor n-o interesa. Important pentru ea era să cânte și să aibă un public care s-o aplaude. Din acest unghi de vedere, neînțelegerea Pomponescu-Indolenta provenea dintr-o criză comună: Pomponescu, în lipsa succeselor de oratorie și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îndată după căderea definitivă a cortinei și se alătură grupului Pomponescu, întrucît ex-ministrul dorea să ofere doamnelor un mic supeu la "Capșa". La acest supeu, Pomponescu fu mai "șarmant" ca oricând. În special pentru Ioana se strădui să evoce toate cântărețele celebre pe care le auzise în țară și străinătate, căutând a le descrie jocul, a le sugera nuanța execuției, cu intenția de a dovedi că Ioana era comparabilă cu ele, având totuși ineditul ei. Cu acest prilej se născu o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unei Rachel, a Fanny-ei Elssler, a Eleonorei Duse e mereu vie. Se va găsi poate un literat ilustru care să te nemurească. Indolenta ridică din umeri cu scepticism. . - Închin paharul, rezumă discuția Pomponescu, în speranțacă posteritatea va fi generoasă cu cântărețele, cu actorii, cu oratorii, cu toți aceia care au avut succese de moment. . - Ce bărbat încîntător este Pomponescu! zise madamFarfara către Ioana în drum spre casă. E un om mereu egal și atent cu femeile. Nu l-am pomenit vreodată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
textul piesei a fost "cores de espresiunile ce nu cad în cadrul diletantismului". Aceste espresiuni publicul iașan le cunoaște în toată "cruditatea" lor, dar urechile mai caste ale celui lugoșan a fost scutite de ele. [24 noiembrie 1876] {EminescuOpIX 269} O CÎNTĂREAȚĂ ROMÎNĂ ÎN MCKLENBURG Doamna Gabriela Ionescu, soția unui advocat român din Arad, s-a devotat artei scenice, în speție muzicei. "Familia" spune că, după un studiu cu succes la conservatorul din Viena, aceasta damă a fost angajată la opera (marelui
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în speție muzicei. "Familia" spune că, după un studiu cu succes la conservatorul din Viena, aceasta damă a fost angajată la opera (marelui Duce? ) din Rostock. Ziarele germane de acolo se zice c-ar fi vorbind cu mult entuziasm de cântăreața română și-i prezic un viitor strălucit. [24 noiembrie 1876] INGREDIENTE CEL PUȚIN DE PRISOS Se vede că pentru a gunoi stomahurile consumatorilor și a contribui la îngrășarea artificială a onor. clientele, pităria d-lui Niculi, din piața sf. Spiridon
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
după o vreme și rătăcește prin depozit. Se mai aud două împușcături, care răsună ca și cum ar fi fost trase într-un spațiu foarte strâmt. Întuneric. PISCUL SCHWAB Viața este fără de viață și muzică O comedie Personaje: GENIALUL COMPOZITOR GENIALA PIANISTĂ CÂNTĂREAȚA IMPRESARUL MECENA ȚĂRANUL ȚĂRANCA ȚĂRANUL BĂTRÂN IDIOTUL SATULUI PRIMUL POLIȚIST AL DOILEA POLIȚIST Spațiul Primul decor este un studio de înregistrare sonoră bine utilat, dar care oferă și suficient confort: fotolii, bar interior, loc pentru ziare... În spate, mai multe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
zgomote de la țară. Limbajul Discursul verbal prezent va fi folosit de către compozitor și pianistă în mod ironic, până la desființare. Celelalte personaje plutesc în "originalitatea" fluxului verbal. Actul întâi Un studio comod de înregistrări. Compozitorul și pianista folosesc împreună o cască. Cântăreața se uită la amândoi cu o atenție exacerbată. Mecena stă tolănit pe un divan și citește un ziar. Impresarul dă buzna în cameră. Cei din jur izbucnesc în râs la vederea bocancilor săi de munte și a rucsacului. PIANISTA: Îți
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
interpreteze până la capăt pe compozitorul nostru, până când el va putea să vrea să trebuiească mai departe. Impresarul nostru amestecă până acum liniștitele timpane și organizează precis înspre fața lui, așa cum trebuie să se apuce de treabă în sine însuși. și cântăreața noastră tace atât de plăcut pentru mediul înconjurător... CÂNTĂREAȚA: El... (arată către compozitor) are un drept îngrozitor, dreptul total. E cel mai uriaș drept în universul ăsta, cel mai înalt și frumos drept total. El este ultimul sunet din viața
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
putea să vrea să trebuiească mai departe. Impresarul nostru amestecă până acum liniștitele timpane și organizează precis înspre fața lui, așa cum trebuie să se apuce de treabă în sine însuși. și cântăreața noastră tace atât de plăcut pentru mediul înconjurător... CÂNTĂREAȚA: El... (arată către compozitor) are un drept îngrozitor, dreptul total. E cel mai uriaș drept în universul ăsta, cel mai înalt și frumos drept total. El este ultimul sunet din viața mea. (îl privește galeș) IMPRESARUL: Târfă, mortăciune cu pizdă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pizdă... nu-l pupi tu pe ăsta în vecii vecilor... niciodată. COMPOZITORUL (impresarului): Și tu nu o să pupi niciodată seria ta de figurante pizdoase în corpul tău obscur și șvăbuit în cel mai înalt grad... în vecii vecilor... niciodată, haha. (cântăreața plânge în hohote, pianista rânjește răutăcios) MECENA: Liniște, acum trebuie să deviem totul, rogu-vă frumos, să lăsăm să răsune, trebuie să putem să lăsăm să răsune muzica din gâtlejele răgușite de doliu. Noi voiam chiar azi să ne scoatem
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
concertează, și percuția stăpânește prietenia mea. MECENA: Desigur... totuși desigur. Geniul celor doi conducători ai noștri ne conduce în sus și în jos, și al nostru conduce totul sus și jos pe suprafața pământului și se bucură de realitatea zburătăcită. CÂNTĂREAȚA: Ăsta-i un porc adevărat, omul cu banii muzicali, nu-i așa? IMPRESARUL: Da, firește sigur desigur, că te ia pe burta lui rotundă plină de bani ca pe o gogoașă dulce, dar eu te văd la mine ca pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Nu vrei nicicum să renunți la întăritorul acoperământului tău, nu-i așa? Când dai peste un plastic cât de mic, atunci îl faci și mai mic, ca și cum prin natura lui căcăcioasă de frecuș micuț trebuie să ajungă oricum... pe viață. CÂNTĂREAȚA (se ridică): Eu... eu pot multe bine și mai bine. Eu... eu pot... eu pot să gătesc mai bine ca întreaga echipă de la viitoarea tejghea din natură. Ar fi la mine (arată la compozitor) mult mai bine protejat, și muzica
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ocupe cu sine, care să oblige întreaga lume exterioară.. prin natura sa, printr-o cultură a naturii care e de prevăzut. IMPRESARUL: Ăsta are dreptate. Nu știu ce vrea să spună cu toate astea, dar de avut dreptate, are dreptate în sine. CÂNTĂREAȚA: Dacă el vrea (arată spre compozitor) atunci avem noi toți dreptate. PIANISTA: Nici un om mai de sus nu are dreptate. Dreptate nu are decât ce-i dedesubt, ce tot timpul se bate pe burtă cu toți. COMPOZITORUL: Artiștii cu vocea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
antrenamentelor mele, dar avem nevoie și de buruieni, care pot face în vânt o aură flocoasă. Sigur... mai înainte vreme tărâțele erau hrană pentru porci, astăzi nu-i decât un lucru secundar al materiilor care fac balastul total. PIANISTA: Da, cântăreața noasră e ca un balast în victoria noastră acustică finală, și impresariul nostru e de părere că ar trebui să fie un percuționist însăilat la artă. COMPOZITORUL: Daaa, cu excelentă digestie în sus și în jos, ca aparat. CÂNTĂREAȚA: Sunteți
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Da, cântăreața noasră e ca un balast în victoria noastră acustică finală, și impresariul nostru e de părere că ar trebui să fie un percuționist însăilat la artă. COMPOZITORUL: Daaa, cu excelentă digestie în sus și în jos, ca aparat. CÂNTĂREAȚA: Sunteți... așa o chinuială sunteți voi, că nici nu pot să spun. COMPOZITORUL: Daaa, hai fă-te comodă și atunci numai ține tracțiunea. Lovitura de trăsnet trebuie să fie ca să vrea cea mai înaltă posibilitate. Voința reformulării, fundalul ca prăpastie
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de zgârie-nor. MECENA: Partea de sub brâu ar trebui în viața noastră de zi cu zi să ne-o economisim. O să ne călătorim la tejgheaua din natură, care ne-a mai făcut până acum o grămadă de bucurii și în trecut. (Cântăreața se ridică și se pune în fața compozitorului) CÂNTĂREAȚA: Viitorul ne va arăta... pe noi. COMPOZITORUL: Daaa, odată o să poți să îți coșciugești în ghiveciul tău leșul pulii mele, tu cur veștejit și lălâu. PIANISTA: Pfui. (râde) CÂNTĂREAȚA (se înfige respirând
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în viața noastră de zi cu zi să ne-o economisim. O să ne călătorim la tejgheaua din natură, care ne-a mai făcut până acum o grămadă de bucurii și în trecut. (Cântăreața se ridică și se pune în fața compozitorului) CÂNTĂREAȚA: Viitorul ne va arăta... pe noi. COMPOZITORUL: Daaa, odată o să poți să îți coșciugești în ghiveciul tău leșul pulii mele, tu cur veștejit și lălâu. PIANISTA: Pfui. (râde) CÂNTĂREAȚA (se înfige respirând din greu în pianistă): Daaa, tu ești mai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și în trecut. (Cântăreața se ridică și se pune în fața compozitorului) CÂNTĂREAȚA: Viitorul ne va arăta... pe noi. COMPOZITORUL: Daaa, odată o să poți să îți coșciugești în ghiveciul tău leșul pulii mele, tu cur veștejit și lălâu. PIANISTA: Pfui. (râde) CÂNTĂREAȚA (se înfige respirând din greu în pianistă): Daaa, tu ești mai frumoasă în neomenia ta decât eu în omenia mea, și mare ai mai devenit prin muzica asta totală. Toți te urmează... pianul, întreaga lume și el, care poate compune
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
meu total. Corpul meu răscântat o să-i spargă ochii. Ultimii pe lumea asta o să trebuiască să uite oamenii mei. (strigă) Finalul... finalul în film pe patul de moarte arată curul meu personal, curul meu mare și singur. IMPRESARUL (îngenunchează în fața cântăreței): Dă-mi-l mie.. mie. Iubind... vreau să-l organizez. PIANISTA: Domnișoară, prin curul d-voastră a trecut tramvaiul de a lăsat o cută atât de adâncă în grăsime. Curul dumitale a sosit. (Cântăreața o lovește pe pianistă. Pianista râde
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mare și singur. IMPRESARUL (îngenunchează în fața cântăreței): Dă-mi-l mie.. mie. Iubind... vreau să-l organizez. PIANISTA: Domnișoară, prin curul d-voastră a trecut tramvaiul de a lăsat o cută atât de adâncă în grăsime. Curul dumitale a sosit. (Cântăreața o lovește pe pianistă. Pianista râde tare) MECENA: Hai să ne gândim la tejgheaua din natură, prieteni. Nimeni nu se pierde așa ușor cu firea. Realității îi ies cu încetul bube pe față, dar nu ia așa de ușor lepra
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]