3,622 matches
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Reflectii > IRINA LUCIA MIHALCA - CÂNTUL (POEME) Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului CÂNTUL VIORII Prin cântul viorii se-aude lacrima viselor. Cântă vioară, cântă-ți tânguirea inimii! Prin glasul ei suspină adânc sufletele care nu au atins stelele cerului lor. Plânge vioara, plânge ușor, cum plânge cerul din ochiul paradisului, cum plânge ploaia
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Reflectii > IRINA LUCIA MIHALCA - CÂNTUL (POEME) Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului CÂNTUL VIORII Prin cântul viorii se-aude lacrima viselor. Cântă vioară, cântă-ți tânguirea inimii! Prin glasul ei suspină adânc sufletele care nu au atins stelele cerului lor. Plânge vioara, plânge ușor, cum plânge cerul din ochiul paradisului, cum plânge ploaia mărgăritare lângă crucea
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
-i iubirea lor, ca floarea de cireș în lună plină, o șoaptă din irizările începutului în sufletele ce se caută, frânturi prin care totul se contopește! Un diamant ce vine din moarte și merge în lumină, o noua vedere din cântul sufletului nostru, o cheie prin care primim toate darurile lăuntrice. MINUNATA POVESTE DIN OGLINDA APELOR VII Sfârșit de anotimp, încă o dată un ciclu s-a răsucit în jocul combinatoriu! Vrei să deschizi partitura simfoniei universale, ușor prinde viață, dialogul începe
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
să ne mai despărțim. - Nu te mai îndoi, iubito, mai apar cutremure acolo unde sunt atâtea pătimi, esența însă e magie și iubire! - mi-ai șoptit, risipindu-te ușor... -------------------------- Irina Lucia MIHALCA București ianuarie 2016 Referință Bibliografică: Irina Lucia MIHALCA - CÂNTUL (POEME) / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1973, Anul VI, 26 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Irina Lucia Mihalca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
orice, dar nu respect de sine?! De unde iei, gânduri bune? Când al tău are doar grele, deochiate, una peste alta, tulburi stări?! Și cum să te înconjoare, iubirea?! Când semeni îndoială, suspiciune și necredință?! Fiindcă, uite, greierului, nu-i oprește cântul, nici ploaia! Iar pe cer, seninul, doar îl traversează norii! Referință Bibliografică: De unde? Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1967, Anul VI, 20 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DE UNDE? de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379042_a_380371]
-
SUB CER SALCÂMII Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1964 din 17 mai 2016 Toate Articolele Autorului Au înflorit iarăși salcâmii Și cerul zburdă printre flori, Se schimbă parcă fața lumii Sub curcubeul de culori. Prin ramuri se alintă cântul Purtat spre margini de ponor, Iar printre frunze trece vântul Mereu hoinar, precum un nor. Se leagănă pe câmpuri lanul Sub mângâierea razelor, Doar gândul și-a oprit elanul Răpit de vraja florilor! Pădurea este ca din basme Și ninge
AU ÎNFLORIT SUB CER SALCÂMII de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379054_a_380383]
-
2016 Toate Articolele Autorului Doamne, care lume este cea adevărată? Cea din mintea mea sau cea din ochii mei? În care să trăiesc și în care să visez? Unde să îmi duc dorururile și unde să îmi port pașii? Dar cântul unde să îl ascult? Și cum să mă separ în așa fel încât să fiu sigură că știu unde sunt? ... și inima îmi bate atât de tare! Parcă vorbești prin ea, Doamne, să o las să-mi arate calea! Referință
ÎNTREBARE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379052_a_380381]
-
de plutire, într-o nețărmurită-mbrățișare peste vieți. Trasam cu trupul nopții în adânc o urmă delicată. Acum mă sprijin pe ecou, înaintez cu un vapor de stele pe valul gândului vărsat în pasul nou, înaintez pe glasul apelor, pe cânt, sunt aripa crescută din cuvânt, azi mă iubesc așa cum sunt, din vuiete, din șoapte răscolind adânc de mare, am plămădit toiag pentru avânt. (16 mai 2016) Referință Bibliografică: Vuietul mării / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1964, Anul
VUIETUL MĂRII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379066_a_380395]
-
-n reflexe vii, Când rândunelele ne vin La cuiburi seara la chindii. La noi se-aude ciocârlia, Atât în cer, cât pe pământ, Mustește-a primăvară glia, Plină de farmec și descânt. Aici e aripa de vis Pe care o cânt, pe care-o caut, Când dimineața și-a deschis Petala-n cântecul de flaut. Frunzelor înmărmurind Nu li se mai leagă jocul Când peste bolțile de-argint A căzut din cer norocul. La noi acum e dansul pur Al păsărilor
LA NOI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379083_a_380412]
-
apăru să-i spun, nu mai pot ce.. Când noaptea-i cel mai bun sfeșnic, Nu mai merg aiurea ca un bezmetic, Alintându-mă când alint un îngeraș, Atingându-i mâna ca al cerului imaș, Gâtul, buzele, sau obrăjorii pufoși. Cânturile, notele din termenii duioși. Și, de este acea zi faină sau noapte.. Tu-mi trimiți nevrând de iubire șoapte Cuvintele coapte ce mereu alintă, Cum de ele tare-n viață mă avânta, Ci chiar de nu sunt, cum le regăsesc
CE ÎNALȚĂ.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379150_a_380479]
-
carte care își îndrumau păstoriții în probleme ale zilei nu în spiritul lumii de apoi. Sincer să fiu, deși botezat Ortodox sunt neplăcut impresionat de vrednicia care este, miluiala și veșnica pomenire singurele elemente pe care le pot asimila din cântul molfăit liturgic care infestează și Sfânta Evanghelie făcând cuvintele de neînțeles. Rog să nu mi-o luați în nume de rău. Sunt doar păreri proprii sugerată însă în gândul meu de Însuși Domnul Dumnezeul Meu chiar în calitatea Sa de
DUMNEZEU ESTE PRO SAU CONTRA? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379868_a_381197]
-
publicat în Ediția nr. 1185 din 30 martie 2014. Te port cu mine oriunde în lume ajung. Poveștile de dor ce le trăiesc, în graiul tău când altora le spun, Îmi par mai dulci, mai pline de-nțeles. Prin ține cânt iubirea de glie, de neam. Prin ține limba străbuna, strai strămoșesc purtat cu mândrie, De-a lungul anilor prin care pășesc. Mai dârza din orice-ncercare-ai ieșit, Comoara de preț a neamului nostru vestit, tenace ai fost... Mă simt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
simt împlinită când vorba-ți rostesc. Citește mai mult Te port cu mine oriunde în lume ajung.Poveștile de dor ce le trăiesc, în graiul tău când altora le spun,Îmi par mai dulci, mai pline de-nțeles.Prin ține cânt iubirea de glie, de neam.Prin ține limba străbuna, strai strămoșesc purtat cu mândrie,De-a lungul anilor prin care pășesc.Mai dârza din orice-ncercare-ai ieșit,Comoara de preț a neamului nostru vestit, tenace ai fost...Mă simt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Departe de mine mă văd uneori și știu de ce-atunci mi-e mai bine. Te simt cum în gânduri continui să zbori și-un cânt îmi vibrează-n retine. Oriunde aș fi ești alături mereu de sufletul meu ce te-adoră, văzându-te-ntruna ca pe-un curcubeu sau ca pe-o superbă-auroră. Ce viață banală și tristă-aș fi dus de nu apăreai pe-
TOT CE-AM VRUT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379976_a_381305]
-
că poemul, influențat desigur de culturile de contact: babiloniană, persană, greacă sau egipteană este opera, una fundamentală, a poporului evreu, ea răspândindu-se în lume numai în limba ebraică și chiar făcând din personajele Solomon și Sulamit eroii evrei ai cânturilor. Ca argumente aduce în prim plan descrierile de natură sau referirile la flora și fauna caracteristice zonelor locuite din străvechime de evrei, elemente care abundă în versurile poemului și care fac un tot unitar cu iubirea dintre oameni (aici între
ÎNCÂNTAREA CÂNTĂRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380029_a_381358]
-
Poezie > Imagini > PARADOXALĂ ȘANSĂ... Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2087 din 17 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Honey, Nu-mi ești imaginație, ești realitatea lumii mele... Sărutul tău nu-i sărutare, e dulce înviere... Imbrățișarea ta mi-e cânt de suflet, dumnezeească unire... Iubirea noastră, simți, extazul trupului în armonie... Cu insăși viața! Ce paradox, nu crezi? Să iți oferi prin moarte zbor spre altă lume nouă, A poeziei, in care simți că trăiești Veșnicia ei, Ce șansă! Aici
PARADOXALĂ ŞANSĂ... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380092_a_381421]
-
frunza cea verde, Iar genele ierbii s-au aplecat. Norii plâng sub lumina ce țese Raze de soare ce s-au revărsat. Încântată de vreme, mierla Dă recitaluri voioasă prin crâng... Florile atinse stau neclintite. Întreaga natură-i vrăjită de cânt. În aer plutesc sublime miresme Îngeri se plimbă în zorii de zi... Cerul tainic iar tandru șoptește Versuri de iubire pentru a ne trezi. Cluj Napoca 26 aprilie 2016 Alai Mâinile vântului mângâie duios Pletele lungi ale câmpului, Fredonând tandru și
ECOU ETERN DE VIAŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381918_a_383247]
-
Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Te retragi în înserare ca într-un sanctuar, separând ziua când în navigarea pe căutare, când pe alunecarea în uitare, când în navigarea pe cuvânt, când înotând printre sunete, dincolo de cânt. Și peste tot, e rânduita priveghere asupra apelor lăuntrice, lucind în praf de stele, în care se avântă soarele și luna dinspre acum spre totdeauna. Mă retrag în înserare ca într-o taină lină. Atingerea de suflet e deplină. Îmi
SANCTUAR de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381935_a_383264]
-
1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului DA. AM IUBIT DA. Am iubit de când mă știu Voi iubi mereu cât mai sunt viu. Iubesc și acum tot ce e frumos, Mă apropii de un suflet călduros. Sunt poetul care cânt de toate, Încerc totul cât se mai poate! Lasă-mă să fiu din nou convins, Că dragostea din mine nu s-a stins. Referință Bibliografică: DA. AM IUBIT / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1927, Anul VI, 10
DA. AM IUBIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381972_a_383301]
-
Între-a fi și-a nu fi... Un hotar definește Ce-i surâs sau oftat... Ce-i iubire sau ură, Ce mai știm, ce-am uitat... Există un hotar Între cer și pământ... Între zbor și cădere Între hulă și cânt... Un hotar definește Cine suntem, ce-am fost Dar în noi stă puterea Să dăm vieții un rost! Sunt eu... Sunt o aripă deschisă Sunt un mugure pe ram Sunt întâia rază care Bate dimineața-n geam... Sunt un cântec
OMAGIU DIVIN 19 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381970_a_383299]
-
mai minunat ca sfânta Ta prezență... Încep să cânte tainic pe strunele iubirii Atâtea doruri strânse în cupa regăsirii Și mâinile-mi se-nalță spre cerul nesfârșit Și-Ți mulțumesc din nou că veșnic m-ai iubit! Se-alătură în cântul de slavă și-nchinare Atâtea frumuseți ce ai creat sub soare... Izvoarele în șipot și mii de păsărele Și vântul ce aleargă pe dealuri și vâlcele... Atâta măreție m-alină...mă-nfioară Când prinde a doini pe strune o vioară Căci parcă
OMAGIU DIVIN 19 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381970_a_383299]
-
din cauza greutății. Râdeau amândoi. În acele timpuri, orice întâmplare se transforma în hohote de râs. Copilăria este atât de inocentă și atât de deschisă exprimării stărilor interioare! Aștepta asfințitul. Tăcerea care se lasă cu venirea serii. După ce păsările își înalță cântul spre ceruri, se definește singurătatea. E un moment care nu suportă definiții. Un moment care te îndeamnă să-ți pui ordine în gânduri. Reflectăm asupra trecerii noastre. Comunicăm cu noi, cei ascunși peste zi în armura cotidianului. Ce aproape se
EMOȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381985_a_383314]
-
Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ești tu, dorul cel trimis, Marea cerului de vis, Ești Luceafărul din zori, Ce-ai făcut din vers comori. Iar în cuib, pe rămurele, Ai pus cânt de păsărele Și în fiecare glastră Ai sădit o floare albastră. Pe lângă plopii fără soț Adesea ai trecut, E liniște acum în codru Și buciumu-i tăcut. În negrul nopții fără pată, Pe bolta-ntunecată, Rămâi arzând ca o făclie, Cântând
LUI EMINESCU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382028_a_383357]
-
dor de-un veac, de Luceafărul din carte ce din Cer privește-n Lac. Că pe versul său romantic pus în graiul moștenit, și-a lăsat dor singuratic, Luceafărul din Zenit. Rapsozi iscusiți prin vremuri i-au pus versurile-n cânt, din care străbat ecouri de dor doinit la mormânt. Iar clinchetul de izvoare îi cântă poezie. Codrul să îl înfioare de tristă nostalgie. Somnoroase păsărele închid pleoapa nopților, să străbată pân' la stele, taină plină de amor. Teiul își scutură
REMEMBER EMINESCIAN -POEME OMAGIALE- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382034_a_383363]
-
adăpostesc Înlănțuiți în triluri, canarii. Cutreierată de implacabil Stârnit de suflul nemuririi Mă înfioram. Pe cărarea regăsirii Alergam. Ninsori îmi cad pe cuget și pe trup Când Fostu-mi-a dat să aud în graiul gângurit demult cântări. Sub puterea cântului mergeam Prin albul ținut Dar nu la pas, și nici fugind, Dansam. Pe mal de transparente Ape clare Sub arborii de argint Într-o eternă sărbătoare. Mă roteam . Mergeam rotindu-mă și ascultam. Nimic nu putea fi rostit Nici despre
HIPERBOREEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382056_a_383385]