2,562 matches
-
mă scol. Să termin Întâi careul ăsta. —Lasă, spuse Fima cu Înflăcărare. Stai aici liniștită ca o regină. O să fac eu totul. Ai să vezi că o să fie În regulă. Se ridică deci și intră În cabinetul doctorului Eitan cu cârpa de praf În mână. Schimbă Întâi o rolă de cearșafuri de hârtie, care Îi lăsară o senzație de asprime plăcută În vârful degetelor. Făcu puțină ordine În dulapul cu medicamente și Își aminti de povestirea tatălui său despre lungimea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mască de oxigen. Lângă ele era echipamentul de anestezie. Fima aprinse sterilizatorul electric și așteptă până se Înroșiră spiralele. Numără pungile cu perfuzii și Încercă să Înțeleagă formula notată pe ele - glucoză și clorură de sodiu. Reflectă o clipă, cu cârpa de praf legănându-se În mână, la felul În care anestezia și reanimarea, fertilitatea și moartea se Învecinau În camera aceasta mică. Ceva i se părea absurd, de nesuportat, dar nu știa exact ce anume. După o clipă Își reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-se În mână, la felul În care anestezia și reanimarea, fertilitatea și moartea se Învecinau În camera aceasta mică. Ceva i se părea absurd, de nesuportat, dar nu știa exact ce anume. După o clipă Își reveni și mângâie cu cârpa ecranul aparatului cu ultrasunete. Nu era foarte diferit de ecranul de pe biroul lui Ted. Când Ted Îl Întrebase cum se traduce În ebraică deadline, Fima o făcuse pe deșteptul și răspunsese „linie moartă“. Care era termenul corect? Poate dată limită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
domnea acolo, ca Într-un acvariu? La urmă Fima se Îndreptă spre camera de serviciu, un fel de nișă deschisă, formată dintr-o terasă acoperită cu sticlă mată. Îndesă În mașina de spălat rufe, un teanc de prosoape, băgă și cârpa pe care o avea În mână, citi de două ori instrucțiunile de folosire și, spre marea lui surpriză, reuși să o pună În funcțiune. În stânga mașinii de spălat rufe se afla sterilizatorul, pe care zări o tăbliță ce indica: 3000C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vedea de sub puloverul gros. Nina Îi goli frigiderul fără milă, aruncând la gunoi zarzavaturi antice, conserve de ton, resturi de brânză pietrificate, pe care răsărise deja un mucegai verzui, cutii cu sardele deschise. Și atacă rafturile și sertarele cu o cârpă muiată În detergent. Fima Își tăie Între timp câteva felii groase din pâinea gruzină, neagră și aromată, pe care i-o adusese Nina, le unse cu straturi de gem și Începu să mestece cu poftă. În tot acest timp, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fi mai mofturos decât mătușa Lynn, care consideră cartofii copți în coajă ca fiind ceva iremediabil străin. Camera de oaspeți era pregătită să o primească, după plecarea lui Mark. Mai ales că acum purta și urmele atacului ei furios cu cârpa și detergentul în mână. Eram sigură că o pot lăsa singură câteva ore. Pur și simplu simțeam nevoia să ies. Era o seară minunată, așa că m-am hotărât să merg pe jos până la casa Lisei din Stockwell. Mersul pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în seara asta. Așa că m-am gândit să șterg puțin praful. M-am așezat cuprinsă brusc de disperare. — Am uitat complet de cină. Nici măcar nu am fost la cumpărături. Va trebui să comand ceva de mâncare. Lynn lăsă din mână cârpa de praf. Nici nu te gândi. Sunt bucuroasă să te pot ajuta. O să ies nițel acum de dimineață și o să pregătesc totul până te întorci. Și nu-ți face griji, n-o să te încurc. O babă senilă îți lipsește ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
papagalul cenușiu, cu lunete albe și coada colorată roșu cardinal, trăgea din când în când cu pliscul planeta vreunei servitoare. Mi-aduc aminte de apariția ei, în zilele de toamnă, pe ulițele liniștite, cu un plod pe spinare, înfășurat în cârpe, și cu o armonică uriașă cu care își însoțea cântecul nostalgic, tărăgănat și puțin nazal. Găseam în vocea Biancăi, același timbru. Când i-am luat căpșorul între mâini, buzele ei mici și uscate au primit strânse, ușoara mușcătură a gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă privea de sus, cerceta banana ce i-o dăruiam în treacăt, și zicea cu gura plină „Ih dankă”. Era femeia-vacă, de douăzeci de ani, cu carnea coaptă și cu fiecare mădular descoperit în țipăt. Intra în toate diminețile cu cârpa, măturoiul și fărașul. Mă găsea în pat, citind, sau la masa de scris, în fața paginilor încâlcite. Obișnuită cu indiferența mea, deschidea ferestrele și lumina zilei, caldă și binefăcătoare, inunda încăperea. Venea și pleca mută, deranjându-mă de fiecare dată, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Portarul îl culege și-l depune în pălăria întinsă a bătrânului cu carnea veștedă și macră, o carne cu pielea zbârcită, cu plămânii stafidiți și cu genunchii îndoiți, de mârțoagă. ...„Ce mai aștepți, Albertino?”, o întreb, plictisit că zăbovește cu cârpa pe rama patului, fără urmă de praf. Ea înghenunchie fără să răspundă proptindu-și podul palmelor într-o cârpă flanelată. Sânii rotofei, țâșniți din scobitura largă a bluzei, se reflectară, legănându-se în ritmul brațelor înfipte în parchetul lustruit. „Albertino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pielea zbârcită, cu plămânii stafidiți și cu genunchii îndoiți, de mârțoagă. ...„Ce mai aștepți, Albertino?”, o întreb, plictisit că zăbovește cu cârpa pe rama patului, fără urmă de praf. Ea înghenunchie fără să răspundă proptindu-și podul palmelor într-o cârpă flanelată. Sânii rotofei, țâșniți din scobitura largă a bluzei, se reflectară, legănându-se în ritmul brațelor înfipte în parchetul lustruit. „Albertino, stai așa!” îi poruncii. Ea duse mâna înapoi și se descoperi. Linia hotarului nu se vedea pe dealul neted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cuvintele: Câțiva oameni mari și singuratici au scris sublima și barbara biblie a vinului, cu litere de sânge și puroi. ...Văd încă pe unul dintre ei cum se așază la o catedră, uitând să-și scoată pălăria, un fel de cârpă moale, cu borul ondulat și lăsat peste ochi. Haina îi curgea pe trup, într-o poală mai lungă, din pricina unei sticle cu dopul de hârtie, ce-și scotea capul din buzunarul destrămat. Era o haină cu un singur nasture și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
noapte, șterpelind o gogoașă din coșul negustorului ambulant, ațipit pe bordura de piatră de lângă felinar. ...Trebuie să fie ora unu, după miezul nopții... Din gangul hotelului vine țipăt spart și ceartă. O matahală de muiere iese în prag cu o cârpă neagră în mână. „Zice că s-a răzgândit”, țipă matahala către curva chioară de peste drum: „nu-i dau nici haina nici cravata până nu-mi plătește!” „Am achitat camera hotelului, deși m-am răzgândit”, răspunde un domnișor ieșit din întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
într-un cântec monoton. Pomii treziți dintr-o lungă toropeală salută înviorați, în dreapta și în stânga, cu legănări de creștete. Zigzagul fulgerător galben crapă pânza cenușie și trage după el o imensă prăvălire de tunet necăjit. Cerul albăstrit rămâne locului. Ultima cârpă zdrențuită și murdară de nor cenușiu, gonește la vale, împinsă de vânt. Trenul suie. Dihania de metal își trage sufletul, cu horcăit în respirație. Când coboară, însă, alunecă hoțește, ca un șarpe negru. Zgomotul de tăvălug al roților îmbucate fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
servitori temporari, și avea un aer de neglijare ponosită care o făcu pe Joan Anderson să se Încrunte de cum intră În holul principal și să scoată sunete de exasperare când ajunse În bucătărie. În timp ce Joan și Minnie mânuiau măturile și cârpele, bureții de sârmă și prosoapele de vase pentru a aduce locuința cât mai aproape de ordinea obișnuită, stăpânul scotoci prin sertare și dulapuri după hârtii personale, scrisori, fotografii și manuscrise, din care făcu un foc În curtea din spate. Rămase aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cină, spune Joan, puțin ofuscată. Iese din bucătărie, lăsându-i pe Burgess și Minnie Împreună. Curăță argintăria. Burgess pune praf de curățat și freacă energic fiecare tacâm, Îndepărtând petele, apoi i-l trece lui Minnie, care Îl lustruiește cu o cârpă curată. — S-ar putea să-mi caut o slujbă ca valet pe lângă un gentleman, spune Burgess după un minut sau două de tăcere Întreruptă doar de clinchetul moale al cuțitelor, furculițelor și lingurilor pe care Minnie le așază pe căprării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
i cerea fără să crâcnească. După cizmele lui, le curăța și pe cele ale colegilor de dormitor, dacă aceștia doreau, și încă atât de corespunzător încât, la apel, erau o plăcere până și pentru ochii celui mai sever dintre sergenți. Cârpa și peria le mânuia fără probleme, numai pe pușcă nu punea mâna, pe armă, pe carabina de 98, care făcea pentru el, ca și pentru noi toți, obiectul pregătirii premilitare. A fost supus pedepselor de tot felul, a fost tratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de campanie, cu jurnal cu tot și cu mantaua de iarnă, fixată deasupra... Din momentul acela, filmul se rupe. Ori de câte ori îl cârpesc și-l proiectez din nou iese o salată de imagini. Undeva pot să mă opresc să-mi arunc cârpele ferfenițite din picioare și să le înlcouiesc cu ciorapi de lână pe care îi găsim într-o magazie de haine părăsită a armatei; acolo există și teancuri întregi de maiouri și de foi de cort rezistente la ploaie. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ajutor compasul și firul cu plumb, mai ales că începutul umerilor sugera o ușoară răsucire spre dreapta a trupului. În plus, era un material nou pentru mine: lut umed și moale, care, atunci când părăseam atelierul, pe seară, era învelit în cârpe muiate în apă. Deoarece prin cap îmi umblau alte siluete și figuri decât cele din epoca romană târzie, am înjurat în gând, dar am învățat cu atât mai mult, cu cât a fost mai lungă perioada în care a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
E adevărat că încă mai locuiam departe de lumina zilei, în camera de zece paturi a căminului Caritas de pe Rather Broich, dar spațiosul atelier al studenților cu ferestrele lui înalte spre nord, cu mirosul de lut, cu ghipsul și cu cârpele ude a devenit căminul meu propriu-zis. Învățat din perioada uceniciei mele de cioplitor în piatră să mă scol devreme, eu eram primul student care sta în fața caprei de modelaj și adeseori ultimul care-și învelea lucrarea în cârpe. Unde altundeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și cu cârpele ude a devenit căminul meu propriu-zis. Învățat din perioada uceniciei mele de cioplitor în piatră să mă scol devreme, eu eram primul student care sta în fața caprei de modelaj și adeseori ultimul care-și învelea lucrarea în cârpe. Unde altundeva aș fi putut să fiu - chiar și numai pentru câteva ore? - singur cu mine? Nu, nu singur: toate cele zece degete erau ocupate cu masa modelabilă, cu lutul. Ceva ce semăna cu fericirea se făcea simțit. Numai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
m-am mai dus nici la zear, nici la Lucrări, și sunt cu coraju la pământ. După două zile, m-a vizitat un domn potop dă amabilos și m-a Întrebat de cum am luat parte la cumpăratu dă perii și cârpe Împletite pentru birtu lucrătorilor dân dugheana cu materiale dă construcții dân strada Bucarelli; p-ormă a schimbat vorba și a zis ceva dă coloniile străinarde și s-a Înteresat mai cu osebire dă aia siro-libaneză. A zis, da nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
submarine, creasta Fiji de Sud sau Lau la vest și creasta Tonga la est. — Întocmai, doctore Fielding. Norman observă că instrumentele de bord se acoperiseră cu o bură fină. Pentru a le consulta, pilotul trebui să le șteargă cu o cârpă. Să aibă submarinul vreo neetanșeitate? Nu, se liniști el. E numai condensul. În cabină se făcea din ce În ce mai frig. „Nu te ambala“, Își spuse. Două sute patruzeci de metri, anunță pilotul. Afară era acum Întuneric beznă. — Este foarte palpitant, spuse Ted. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
privești memoria cu prea multă stăruință. Dar, crede-mă: dovada morții e irepetabilitatea clipei. Sărutul se topește, cei iubiți te părăsesc, se plictisesc de tine și mor. Apoi, puterea dispare. Dintr-un exemplar superb, mustind de energie, devii manechin de cîrpă în care mai pîlpîie un rest de personalitate. Poți doar să te prefaci că n-are nici o importanță. Sau invers, să te transformi, cumva, din însăși spaima ta? Ori să înjuri melancolic de aia mă-sii ca românul? Viața comună
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-o ca un expert. Imediat, Kate s-a oprit din plâns. A stat placidă la el în brațe, strângându-și și deschizându-și mânuțele ca niște steluțe de mare. La fel ca maică-sa, m-am gândit cu tristețe - o cârpă în mâinile bărbaților. În ceea ce o privea pe Kate, trebuia să înăbuș pornirea asta din fașă. Ai puțin autorespect, fetițo! Nu ai nevoie de un bărbat ca să fii fericită! M-am decis că spre deosebire de toate celelalte mame care le citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]