2,091 matches
-
lumina și întunericul, sau cum să mai zic eu? însă toți ne-am înfiorat că din bezna cea grea, ne pândește bufnița primejdiei, cu ochii ei multvăzători în Necunoscut Cum am putut, am mers la camera sondei, unde ne-am cățărat, șiroind de apă și clănțănind din dinți, pe schele salvatoare și am început să ne facem fel de fel de planuri din închipuiri și din vise nesigure, iar Mehmet, cel mai zis și Ali sau Străilaș, asculta cu ochii sticlind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cheflii și de dame platinate îi acompania hohotele, cu slugarnică râvnă. Fu ultima imagine din acea noapte de pomină, pigmentată de exploziile de râs ale lui Bleotu, pe care Vladimir și le aminti în zorii zilei în care cocoșei americani, cățărați în copaci fasonați anume pentru ei, spre a nu se trezi vânați de câinii comunitari, trâmbițară subțire vestea că soarele de iarnă urmează să lumineze evenimentele unei noi zile de miercuri. Cum deschise ochii, sări voios în picioare, așa cum proceda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întoarcerii, trăgându-se din ram în ram, sprijinindu-se cu bastonul în țesturi de rocă ce-și mai dezgoleau rotunjimile din frunzișuri, așezând pas după pas și ascultându-și precipitatele gâfâieli și bătăile nerăbdătoare-i inimi. Când, în fine, se cățără pe muchea platoului Contemporaneității, lumina era atât de difuză și de diminuată, încât ghidul-șofer, cu inel de platină în lobul urechii și flăcăul cu proeminențe musculare ilustre tresăriră surprinși de brusca și multașteptata lui ivire concretă. Unde ați dispărut, Profesore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rugat-o pe Regina noastră de atunci să dea poruncă pentru ca în Piața templului să se înalțe un Turn clădit din piatră lucioasă ca oglinda, în vârful căreia să fie așezat neprețuitul lucru. Nu-i era cuiva oprit să se cațere până în vârful Turnului înalt și să atingă Piatra azurie, dar nimănui nu îi era dat să facă imposibilul, atâta de înalt și de alunecos era Turnul cu Piatra azurie în vârf! Într-un rând, însă, o furnică din Ordinul înaripatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Se mișca ca niște feline, cu pași ușori, munții și pădurea sunt elementul lor. Hai băieți, e rândul nostru! Vocea căpitanului se aude undeva în dreapta. Aleargă cu toții în urma lui spre dușmanul camuflat cu dibăcie pe după stânci. Soldații mai mult se cațără decât urcă. Picioarele alunecă, pietrele se rostogolesc peste cei din urmă. Marius ridică ochii. Cât o poate zări sus, printre copaci, la o sută de metri în față, stânca i se înfățișează imensă, inaccesibilă, înaltă de cel puțin 25 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pesediste. Privindu-i pe asudații cu fețe desfigurate care scandau hipnotizați "Năstase! Năstase!" mi s-a reconfirmat - a câta oară? - credința că problemele societății românești nu sunt doar la vârf, ci și la bază. La vârf, e limpede, s-au cățărat cei mai abili dintre nemernici. Dar baza însăși produce, pe bandă rulantă, astfel de monștri. Iliescu n-ar fi posibil fără mulțimea securiștilor și activiștilor obsedați de rolurile malefice jucate în trecut - și pe care-ar vrea să le interpreteze
Voioasa resemnare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8693_a_10018]
-
mesteacăn, ajunse în vârful lui și de-acolo scoase un urlet. De astă dată Matilda se redresă și se uită într-acolo. Petrică urlă din nou, înfiorîndu-mă. Copacul se clătină cu el ca bătut de vânt, fiindcă animalul care se cățărase în el se ținea pur și simplu de vârful lui, acolo ajunsese. "Nu te mira", îmi șopti Matilda. Petrică scoase iar un urlet. Apoi deodată începu să coboare la fel de iute cum se urcase, și când ajunse la jumătatea lui se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
părinților ei în direcția ciudatei nave. Ceva o prinse prin spate, urlă, se răsuci spre fratele ei. ― Trișorule! El fugi imediat, în căutarea unei ascunzători. Fetița îl urmă strigând. Coca navei străine îi domina pe cei doi bipezi care se cățărau pe grohotiș. Vântul urla. Praful ascundea soarele. ― Nu crezi că ar trebui să chemăm baza? întrebă Anne fără să-și ia ochii de la aparat. ― Stai să vedem ce nume să-i dăm șmecheriei ăsteia. Russ Jorden punctă răspunsul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aflăm în centrul de exploatare și e, probabil, edificiul cel mai solid de pe planetă, cu excepția stațiilor de epurare a atmosferei. În plus, suntem pe loc înalt și până la proba contrarie, chestiile astea nu par a fi în stare să se cațere pe un zid vertical. Hudson ezită și se îndreptă, ușurat că avea, în sfârșit, ceva de făcut. Hicks o privi pe Ripley și dădu aprobator din cap. ― Afirmativ, aprobă comtehul care-și regăsise stăpânirea de sine. Pornesc de-ndată. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
defilarea cifrelor.) Șase metri. Cinci. Cum... Privirea lui se întâlni cu cea a lui Ripley, iar atunci pricepură amândoi. Își dădură capul pe spate și-și ridicară detectoarele în aceeași direcție. Cele două aparate scoaseră un bâzâit asurzitor. Hicks se cățără pe o etajeră. După ce-și puse pe umăr pușca luă aruncătorul de flăcări într-o mână, iar cu cealaltă ridică o dală din plafonul suspendat. Raza lămpii îi dezvălui o scenă pe care nimeni nu și-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ca acelea produse prin suflarea în gura unei sticle. În pereții netezi ai conductei erau adâncite niște trepte strâmte. Coborî privirea. Puțul se înfunda la picioarele ei și se pierdea în beznă. Nu se mișca nimic. Nici o creatură nu se cățăra spre ei. Era salvarea lor. Puse piciorul pe prima treaptă și începu ascensiunea. Newt o imită în clipa în care Hicks ieșea din pasajul principal. Fetița îi făcu un gest cu mâna. ― Ieșirea, domnule Hicks. Puțul ăsta nu e chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu golanii de-a opta, în prezervativele chinezești cu talc, până le transformam în dirijabile transparente, plutind prin curtea școlii către explozia pufoasă și indecentă. Mergeam cu gașca după ore în closetul fetelor, la o „pipăială“ și-un „mamelit“. Mă cățăram și pe gardul Sălii Floreasca, să le prind seara pe voleibalistele de la „Penicilina“ sau „Flacăra Roșie“ cum se dezechipează după meci și intră două câte două în aburii dușului. Dar asta nu însemna nimic, corpul rămânea rece și indiferent, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
așeza apoi liniștită pe ochiurile mansardelor. Acoperișurile de țiglă apăreau dintre copaci, coloanele și capitelurile străluceau prin iederă, brâurile din piatră albă de râu alunecau pe fațade și-n colțul irisului, împreună cu câte-un motan leneș care încerca să se cațere pe ele. Grădinile foșneau discret, puțin neîngrijite, puteai să întinzi mâna și să simți izma printre ierburi. O lăsam pe Maria să se uite prin curți, cât să-mi ascund nervii și-o lacrimă. Sau, oricum, ceva de genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
uitat unul la altul, tânărul Lupu și cu mine. Era o idee. Dacă lucrurile se legau ca până acum, atunci tot secretul Garoafelor albe și roșii stătea într-una din tinichelele gigantice ale lui Dimitriu. Nu trebuia decât să te cațeri și să te-apuci de cotrobăit. Atâta doar că noi eram la 289 kilometri de București, 2100 de Paris și 18 de Neptun. Acolo ne aștepta balul scriitorilor-avocați (sau ce-or fi fost). Unde să alergi mai întâi? Pe la unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adunat ea mândria, înaintea lacrimilor. „Acum nu e momentul.“ Am admirat-o în retrovizor, cum nu lasă nimic să țâșnească din ochi. Privirea părea mată, opacă, golită de sentimente. Pericolul trecuse, nu-mi trebuia altceva. Aș fi vrut să mă cațăr peste scaune, ca la cinema, și să-i sar în brațe, să-i mulțumesc, apoi s-o mângâi și s-o sărut. Inutil. Mi-era frică să încerc, așa că am dat drumul la radio. Opelul s-a umplut de sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să plângi de bucurie. Mariei nu-i plăceau praful, izmenele, pijamalele mele cu dungi, urmele de pastă de dinți pe care le lăsam în chiuvetă dimineața. Nu suporta târșâitul papucilor (zicea că semăn cu un moș), grămezile de vase murdare (cățărându-se pe pervazul ferestrei, cum le lăsam eu la prânz), firimiturile de pe masă (asta era de înțeles, nici pe mine nu mă încântau la alții). Îmi ascundea punga de medicamente, verzuie, adâncă, din care scoteam ba Debridatul, ba Pananginul, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Îi găseai sprijiniți de zid sau de mașini, unii moțăiau pe capota lui Firănescu (lucru riscant, ținând cont de faptul că tipul arunca sistematic cu găleți de apă de la etaj), alții strângeau la piept votca sau PET-ul de „Bucegi“, cățărați pe conducta de gaz. Cei mai curajoși rămăseseră blocați pe gard, într-o zonă a nimănui, cu un crac pe stradă și celălalt în curtea depoului. Prinși între sârme și cărămizi, cu salamul și borcanul de muștar sub braț, înjurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dinții). Inventarul putea continua la nesfârșit. Cum instalația de răcire ceda după o oră-două, speciile o luau razna, se urcau unele pe altele, împreunându-și libidinos cremele și culorile. Lichidele se-amestecau fără jenă, savarinele, cu basca lor roșie, se cățărau pe amandine, iar eclerele cădeau leșinate peste rulade. În orgia asta dulceagă și neprevăzută, nu mai știai dacă ai nimerit azi sau pe vremea lui nea’ Nicu. Vânzătoarele arătau la fel, dospite și mustăcioase, cu brațele vârâte energic în borcane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe-atât ni se părea de laș și detestabil. Arhitectura îți chinuia privirea. Cartierele fuseseră despicate, vilele interbelice pocite cu pereți bleu și minarete de tablă argintie, acoperișurile suprapuse în straturi late de beton, tăvălind grădina vecinilor. Clădirile multinaționalelor se cățăraseră peste case: în Piața Victoriei un turn de aluminiu și sticlă strivea Muzeul Antipa, iar la Aviatorilor se ridicase spre cer un fel de submarin rotund, prin hublourile căruia zăreai oamenii forfotind la birouri, spălați de faruri galbene. Amestecul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ar fi reușit-o, mă chinuisem și eu, de pomană), peretele se desfăcea din balamale și rămânea la orizontală, suspendat la înălțimea potrivită. Sărea un mini-hotel acolo, cu așternuturi, perne, veioză-neon și suport de pahare. Nu trebuia decât să te cațeri. Patul era deja făcut, pufos, mirosind a bumbac și detergent de lămâie. Lipsea doar valetul, dar aveai la îndemână un buton roșu, cu clopoțelul desenat pe el, prin care puteai să-l chemi, ca-n filme. Asta nu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
povestea. „Din cele 550 000 de exemplare ale numărului 172, pe mine mă interesează doar unul.“ S-a făcut o liniște desăvârșită, de sanatoriu. Lipsea doar Cezar, să recite Plumb în cinci limbi și-n japoneză, ca în liceu. Se cățăra cu picioarele pe bancă, cu ochii ficși, matricola smulsă și punea accentul teribil, pe ultima consoană: Plumbî. La Olimpiadă, fusese dat afară, pentru că scrisese lucrarea în rusă, în loc de italiană. „Tu ești nebun?“, a sărit Mihnea. „Cauți un exemplar din 550
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după primele șaptezeci de trepte. Parcă urcai la noi la Litere, între etajele trei și patru. Doar prin decembrie trebuia să ai grijă, dădeau buzna coșarii să curețe hornurile și băieții cu gazul pe-un an de zile; ăștia se cățărau cu entuziasm, câte patru trepte odată. Era caz penal, dacă nu-i lăsai să intre de trei ori la rând: prima oară, te-avertizau; a doua, te trezeai cu-o somație; a treia oară, venea poliția să te ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un scaun și mi-am tras picioarele sub mine. Ea traversă iute camera în diagonală și dispăru undeva, în apropierea scaunului meu. Mă uitam îngrozit împrejur, însă ședeam cu picioarele strânse sub mine, speriat și sperând că n-o să se cațere pe scaun. Deodată am auzit din spate un foșnet uniform aproape de capul meu; m-am întors și am văzut că reptila se cațără pe perete și că-i deja la înălțimea capului meu și chiar îmi atinge părul cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
uitam îngrozit împrejur, însă ședeam cu picioarele strânse sub mine, speriat și sperând că n-o să se cațere pe scaun. Deodată am auzit din spate un foșnet uniform aproape de capul meu; m-am întors și am văzut că reptila se cațără pe perete și că-i deja la înălțimea capului meu și chiar îmi atinge părul cu coada, care se rotea și se unduia cu o iuțeală extraordinară. Am sărit în picioare, a dispărut și animalul. Mi-era frică să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acestei tehnici speciale. Uneori Își manifesta capacitatea de „qigong ușor” mergând de zeci de ori pe marginea unui coș de bambus gol fără să cadă de pe coș sau să-l strice. Odată, prin forța „qigong-ului ușor”, Wan Laisheng s-a cățărat cu ușurință pe un perete perpendicular Înalt de opt metri, cu mâinile și picioarele goale, cu agilitatea și flexibilitatea unei pisici sau a unei maimuțe. Pozițiile În qigong Arta exercițiilor de respirație chinezești se sprijină pe trei stâlpi sau trei
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]