2,960 matches
-
jucăușă, Însă eu cunosc o altă, Care scârțâie la ușă. Una-i tare zvăpăiată, Alta șade nemișcată; Una pe la poduri șade, Alta pe căruță, bade; Una luptă cu nămeții, Peste alta sar băieții. V-aș mai spune una încă: E cățel, dar se mănâncă. Când e singur, este baza: Fără el nu-i gata fraza. Unul jos și altul sus, Multe-ar mai avea de spus. Stau tustrele rânduri - rânduri, Parcă au rămas pe gânduri. N-o poți pune cu ghiocul
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
nu împletește; Își vede de somnul ei Și visează motocei. Are doi copaci pe frunte Și trăiește pe la munte. Lunga-i și stufoasa-i coadă Lasă dâre pe zăpadă. Uite-te și tu la el: Nici nu zici că e cățel; Ustură, dar nu te mușcă, Nici nu șade noaptea-n cușcă. Deși au același nume De când au venit pe lume, Numai unul este floare; Celălalt poate să zboare. Deși sare, nu-i sărat, Cu trăistuță e dotat. Ziua în amiaza
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
lui discretă, Sunt și roșii, dar și verzi, Însă numai tu îi vezi Și se pun la bicicletă. Nu-i arbust mirositor, Cunoscut de-ntreaga lume; Deși are-același nume, El e unul zburător. Iute e și mititel, Oamenii îi spun „cățel”. Și când plouă și când ninge, Globul doar cu el se-ncinge; Și când ninge și când plouă, Terra o împarte-n două. Nu e țarcă, dar nici barcă, Și rimează și cu parcă. Va gândiți, deci, dragii mei, Și
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Camilla dormea chircită, În poziție fetală, cu un degețel În gură și un șoricel de cârpă sub braț. Un șoarece, nu un pisic sau un câine, sau un urs - un șoarece pentru că, tati, toți se gândesc să salveze pisoii și cățeii, dar cine se gândește la șoareci? Și șoarecilor le e foame și au și ei șoricei, de ce Îi urăște lumea pe șoareci? Șoarecii sunt urâți, iubire, și plini de boli. Și ce dacă? Și leproșii sunt urâți și plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ascultându-l pe acesta, își dădea seama că Pampu se schimbase. Știa că fusese un om îndatoritor și gata să facă tot ceea ce nu le plăcea celorlalți să facă. Le era cam tuturor simpatic, dar așa cum îți este drag un cățel. Nimeni din cei din jur nu se gândise la el ca la un adversar. Iar acum tăcerea lui senină, gesturile bruște și forța uluitoare cu care îl ridicase pe Iscru, cu pat cu tot, îi făceau să se uite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
2 se crapă de ziuă, hamsterul pe masă, peste tot, toporași... Haiku 3 zori de aprilie, pe pernă, doar pielea cameleonului. Haiku 4 în pădurea Basarabi rupând crengi de liliac alb pentru mama. Haiku 5 pe malul mării cu Rex cățelul ecou melodios... Barbu Robert-Andrei-Nicolas, clasa a VI-a Școala Gimnazială” Tudor Vladimirescu”Călărași profesor coordonator Tenea Georgeta Pălăria Nimeni n-are pălărie Roză și cu broderie. Ca a mea! Ba, răspunse un ghiocel, Eu am una mai frumoasă, Chiar așa
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au luat la ceartă Că nu vor să o împartă Blândul Miau Blândul Miau e un pisoi, E deștept chiar ca și noi. E pisoiul meu Și îl voi iubi mereu. El mereu mă miaună Să-i plătesc vreo daună. Cățeii nu îl latră Că stă-ntins colo, pe vatră. Eu grijă mare am de el Că micuțul motănel, E pisoiul ce-l dorești Pentru că e din povești. Pufoșilă Pufoșilă e pufos Și este cățel gelos Pe pisica ce stătea Pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
miaună Să-i plătesc vreo daună. Cățeii nu îl latră Că stă-ntins colo, pe vatră. Eu grijă mare am de el Că micuțul motănel, E pisoiul ce-l dorești Pentru că e din povești. Pufoșilă Pufoșilă e pufos Și este cățel gelos Pe pisica ce stătea Pe patul din camera mea El mereu îmi repeta Hei, domniță nu uita Că eu exist în casa ta Și nu mă mai neglija! Pisica tot mieuna Și parcă-n ciudă îi făcea Când pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
stătea Pe patul din camera mea El mereu îmi repeta Hei, domniță nu uita Că eu exist în casa ta Și nu mă mai neglija! Pisica tot mieuna Și parcă-n ciudă îi făcea Când pe pat se așeza Dar cățelul o lătra. Ghiorghiu Andra-Irina clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr.6 „Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 prima lăcustă printre stânjeneii albi ce grațioasă e! Haiku 2 concert de broaște, bunicul ursuz în leagăn doar o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ar fi putut să indice. Și era destul de isteț ca să vadă că prezența lui acolo produsese ceva neliniște. A mirosit avantajul și și-a dat seama că putea pune mâna pe destule bunuri femeiești și chiar pe vreunul din prețioșii căței ai lui Iacob în schimbul lui Ruti. Repede, toate femeile aveau să afle povestea și, timp de câteva săptămâini de atunci încolo, Iacob a fost hrănit ca un prinț. Laban n-a mai adus vorba niciodată despre cum îi salvase Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe deplin fericită. Pentru că toate stelele cerului intraseră în pântecul meu în spatele picioarelor micuței zeități zâmbitoare. În cea mai dulce și sălbatică noapte de la separararea apelor de uscat, a cerului și a pământului, eu stăteam întinsă și gâfâiam ca un cățel, simțeam că mă învârt prin văzduh. Și când am început să cad, n-am simțit nici o frică. Cerul era roz când am deschis ochii. Inna se ghemuise lângă mine și mă privea. Stăteam întinsă pe spate, cu mâinile și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu femei goale și câini de talie mică. În urma unei catastrofe ecologice, bărbații au dispărut, ca și cvasitotalitatea speciilor animale. Timpul s-a oprit, clima e blândă și constantă; arborii dau fructe tot anul. Femeile sunt veșnic nubile și proaspete, cățeii sunt veșnic vioi și veseli. Femeile se scaldă și se dezmiardă, cățeii se joacă și se zbenguie pe lângă ele. Sunt de toate culorile și toate rasele: caniși, foxterieri, grifoni bruxelezi, Shi-Tzu, King Charles, Yorkshire, West Highland și harrier beagle. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bărbații au dispărut, ca și cvasitotalitatea speciilor animale. Timpul s-a oprit, clima e blândă și constantă; arborii dau fructe tot anul. Femeile sunt veșnic nubile și proaspete, cățeii sunt veșnic vioi și veseli. Femeile se scaldă și se dezmiardă, cățeii se joacă și se zbenguie pe lângă ele. Sunt de toate culorile și toate rasele: caniși, foxterieri, grifoni bruxelezi, Shi-Tzu, King Charles, Yorkshire, West Highland și harrier beagle. Singurul câine mare este un labrador, Înțelept și blajin, care joacă rolul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
atribui vreo valoare terapeutică; dar este o ocupație, cred ei, oricum e mai bine decât să-și cresteze brațele cu lama. Se petrec totuși mici drame pe insulă, continuă Bruno cu o voce Înduioșată. Într-o zi, bunăoară, unul dintre căței, Înotând În mare, se aventurează prea departe. Din fericire, stăpâna lui Își dă seama că-i În pericol, sare Într-o barcă, vâslește din răsputeri și izbutește să-l pescuiască În ultima clipă. Bietul cățel a băut prea multă apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o zi, bunăoară, unul dintre căței, Înotând În mare, se aventurează prea departe. Din fericire, stăpâna lui Își dă seama că-i În pericol, sare Într-o barcă, vâslește din răsputeri și izbutește să-l pescuiască În ultima clipă. Bietul cățel a băut prea multă apă, și-a pierdut cunoștința și se poate crede că va muri; dar stăpâna reușește să-l reanimeze făcându-i respirație artificială și totul se termină cu bine, cățelul e vesel din nou. Bruno tăcu dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să-l pescuiască În ultima clipă. Bietul cățel a băut prea multă apă, și-a pierdut cunoștința și se poate crede că va muri; dar stăpâna reușește să-l reanimeze făcându-i respirație artificială și totul se termină cu bine, cățelul e vesel din nou. Bruno tăcu dintr-odată. Acum părea senin, aproape extatic. Michel se uită la ceas, apoi privi În jur. Muribunda nu mai făcea nici un zgomot. Era aproape amiază; atmosfera era extrem de calmă. Se ridică, reveni În Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În clipa în care îmi bag cheia în broască, ușa apartamentului de vizavi se crapă ușor. — Samantha ? Îmi stă inima. Ca și cum nu mi-ar fi ajuns pe ziua de azi. E doamna Farley, vecina mea. Are păr argintiu și trei căței de talie mică și o curiozitate insațiabilă pentru viața mea. Însă e foarte amabilă și îmi cazează la ea pachetele care vin când nu sunt acasă, așa că n-am ce face și o las să-și bage nasul și coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
porțelan de pe polița căminului. Pare complicat, dar nu e. Nu știu de ce, menajerele nu reușesc deloc să țină minte. Așa că te rog să fii foarte atentă. Mă întorc, ascultătoare, odată cu ea, spre polița căminului. — E foarte important, Samantha, ca acești căței să fie unul cu fața la celălalt. Trish arată spre o pereche de spanieli King Charles. Vezi ? Nu se uită în afară. Ci unul la celălalt. — Unul la celălalt, o îngân, încuviințând din cap. Da, înțeleg. — Iar ciobănițele sunt cu fața ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu fața ușor în afară. Vezi ? Cu fața în afară. Vorbește clar și răspicat, de parcă aș avea IQ-ul unui copil retardat de trei ani. — În afară, repet conștiincioasă. — Acum ai înțeles ? Mă fixează intens. Să vedem. Încotro trebuie puși cățeii ? Ridică un braț în fața poliței, ca să nu văd. Nu-mi vine să cred. Mă testează. Cățeii, îmi șoptește. În ce direcție ? O, Doamne, nu mă pot abține. — Ăă... Rămân pe gânduri câteva clipe. Cu fața... în afară ? — Unul către celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
avea IQ-ul unui copil retardat de trei ani. — În afară, repet conștiincioasă. — Acum ai înțeles ? Mă fixează intens. Să vedem. Încotro trebuie puși cățeii ? Ridică un braț în fața poliței, ca să nu văd. Nu-mi vine să cred. Mă testează. Cățeii, îmi șoptește. În ce direcție ? O, Doamne, nu mă pot abține. — Ăă... Rămân pe gânduri câteva clipe. Cu fața... în afară ? — Unul către celălalt ! strigă Trish exasperată. Cu fața unul către celălalt ! — A, da, spun pe un ton de scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în bucătărie, dar n-a sunat nimeni. Și nu am nici un mesaj. L-am verificat la fiecare două secunde. Am băgat vasele în mașina de spălat și, după cam cincizeci de încercări, am reușit s-o pornesc. Și am șters cățeii de porțelan cu un șervețel. În afară de asta, n-am făcut decât să mă plimb încolo și-ncoace prin bucătărie. Am renunțat aproape imediat la „sandvișurile pentru un prânz lejer”. M-am chinuit ore întregi să tai două franzele - și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
uriașul său palton din piele fină, căptușit cu blană - nu mai cunoșteam decât un singur alt palton de genul ăsta. Gus Alex, un bătăuș și un huligan, purta un palton lung din vizon, frumos croit, când ieșea să‑și plimbe cățelul pe Lake Shone Drive, unde locuia. Mi se spunea uneori că studenții lui favoriți se distrau În compania lui Ravelstein - că era un tip amuzant, nostim. Oricum, divertismentul era doar superficial - ceea ce transmitea el era o forță vitală. Oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mă duc eu mai întâi în casă și vorbesc cu ea. Tu stai aici la poartă și să nu te miști. Dac-o găsesc în toane bune, avem noroc. Dacă nu, oricum tot ți-aduc o bucată de mămăligă. Bine? Cățelul tace aprobator. Iliuță mână găinile în coteț, apoi intră pâș pâș în odaia de chirpici, cu mirosul ei de viețuire îngrămădită. Hai la masă, mă, îl cheamă glasul maică-sii. E gata mămăliga. Ce e? Am găsit un câine... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
strachină de pesmeți și un degetar de vin. Părintele își pune un deget pe buze și încruntă sprânceana dreaptă. Apoi întinde mâna, apucă un pesmet și începe să ronțăie hotărât, cu meșteșug. Apoi soarbe și din păhăruțul cu vin. Pe cățel l-a botezat Mureș. Jos la rădăcina carpenului Mureș îl așteaptă, cu ochii lui de câine eschimos. Când în sfârșit stăpânul se dă jos din pom, câinele i se alătură trufaș și oarecum reprobator. Noi când ne mai alergăm, stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ne mai alergăm, stăpâne? Tu nu știi că eu nu pot să mă cațăr? Fii cuminte, vezi că gheața s-a cam înmuiat! Unde te duci? Mureș! Aici! Mureș, te bat! Dar de bătut nu-l bate, nici chiar atunci când cățelul se întoarce cu o vrabie în bot și începe s-o jumulească. ─ Piu, piu! face vrabia. Iliuță îi smulge pasărea din bot și i-o flutură pe dinainte, țipând. ─ Cum! Tu, ditamai dulău, să te pui c-o vrăbiușcă! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]