1,884 matches
-
pedagog verifica zilnic valiza. Vreau ordine și disciplină în dulapuri, curvelor! Vă bag chiloții pe gât, dacă mai găsesc și mâine dezordine, nespălatelor! Bă, dacă m-ar fi făcut mama fată, ori m-aș fi futut cu tot târgul, ori călugăriță ar fi scris pe curul meu! Voi habar nu aveți cum se descântă o umflătură! Vai de pizda voastră, proastelor! La gazdă, valiza era precum o casă pentru păpuși, compartimentată. Lucrurile, așezate în ordine: cele de igienă într-o borsetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
specii de insecte și că acestea se Împart În două ordine, cea a pterigotelor, care sunt dotate cu aripi, și cea a apterigotelor, care nu au aripi, și care se clasifică În ortoptere, ca lăcusta, blatide, ca gândacul, mantide, precum călugărița, neuroptere, precum chrysopa, odonate, ca libelula, efemeroptere, ca efemerul, tricoptere, ca frigana, izoptere, ca termita, sifonaptere, ca puricele, anoplure, ca păduchele, malofage, ca păduchele de păsări, heteroptere, ca ploșnița, homoptere, ca păduchii de plante, diptere, ca musca, himenoptere, ca viespea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
că am surprins-o fără podoabe, în normalitatea ei domestică. Avea mâinile înroșite și încerca să le ascundă, strângându-le una într-alta. M-am gândit că era mult mai atrăgătoare așa, mult mai periculoasă. Nu avea vârsă, ca o călugăriță. Și casa îmi amintea acum de una din bisericile care se găsesc în localitățile de mare. Biserici moderne, fără fresce, cu un Iisus de ghips și flori false într-o vază fără apă. Locuința este a ta? — Era a bunicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
neîncrezătoare până în intersecția după care am dispărut. Întunericul începea să se decoloreze, udat de ploaia care continua să cadă, ușoară și continuă. Conduceam în lumina aceea șovăielnică și din când în când farurile vreunui automobil îmi băteau în ochi. Două călugărițe filipine așteptau în stația de autobuz, sub două umbrele mici, un bar deschidea, un teanc de ziare ude leoarcă zăceau lângă un chioșc închis încă. Am ajuns obosit, epuizat de noaptea aceea densă și nedormită. Acum voi dormi în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ar fi trebuit. Câte nopți? Italia a mâncat doar câteva linguri de supă. Îi priveam întunecimea părului tuns scurt, cu care nu mă obișnuisem încă, chipul slăbit, făcut din scobituri și mici umbre, și rochia bleumarin, pe gât; părea o călugăriță fără văl. Îi turnasem un pahar plin cu vin și o obligasem să ciocnească, la care ea răspunsese apropiind paharul de al meu fără să-l ridice, un clinchet jos pe fața de masă. Prea jos, ca luna de pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îmi istorisise multe povești, pe vremea când eu încă nu obosisem cerându-i-le, dar erau povești, invenții, care se contraziceau una pe alta: ba era o sărmană cerșetoare, ba o doamnă străină, călătorind într-un automobil roșu, ba o călugăriță dintr-o mănăstire, ba o călăreață de circ, ba murise dându-mi viață, ba dispăruse într-un cutremur. De aceea, într-o zi hotărâsem să nu mai pun întrebări și să aștept să-mi vorbească el. Împlinisem de puțină vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
strâmtă, conică. Niște ciorapi cu dungă — doamna de Souza susținea că vor rămâne mereu sexy încă de pe vremea când Adriana era o fetiță — și o pereche de pantofi cu tocuri de zece centimetri au completat ținuta. Se simțea ca o călugăriță. — Plec, spuse ea fără să se adreseze cuiva anume. Maică-sa își făcu apariția ca din pământ; o evaluă pe Adriana cu ochi de expert. Cu o clătinare din cap abia perceptibilă, femeia o întrebă: — Nu vine să te ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
considerat o sursă sigură. Amintesc câteva semne de hotar care nu prezintă nici o îndoială: ,,de gios până la fântână pe capătul grădinilor a lui Nicoară, și de acolo în sus la Drumul Mare al Scântei în dreptul pârâului Gălății și în dreptul morii călugărițelor de la Socola, iar de la pădure până la Cetățuie și de unde curgu apele spre mănăstire. Acela este hotarul tot”<footnote Ibidem, Documentul 181, p. 246248 footnote>. Iordachi Cantacuzino, mare vistiernic, a cumpărat de la Mănăstirea Bârnova cu 100 de lei o vie ,,din
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
nota 449, p. 349 footnote>. În 1959 regimul comunist din România, prin Decretul 410, din 28 octombrie a dat o lovitură grea Bisericii Ortodoxe Române. Rămâneau în mănăstiri numai monahii care depășeau vârsta de 55 ani, iar în mănăstirile de călugărițe numai maicile care depășeau vârsta de 50 ani, precum și cei cu studii teologice superioare, cei care renunțau la pensie și cei grav bolnavi. Mii de monahi și monahii au fost nevoiți să părăsească mănăstirile. Exodul forțat al monahilor din mănăstiri
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a fost și el unul dintre studenții acestor mari profesori. A fost mai întâi de toate un monah iubitor de pace, prietenos, bun și binefăcător al multora. La ușa sfinției sale veneau oameni necăjiți care-i cereau ajutorul, veneau călugări și călugărițe de la mănăstirile și schiturile Arhiepiscopiei pentru a le rezolva problemele. A ajutat mulți tineri săraci, pe seminariști și pe studenții teologi. Unii dintre ei, printre care mă număr și eu, au crescut la umbra mănăstirii și au rămas aproape de slujirea
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de seamă, se pronunțase în favoarea noului regim, fraudele - inclusiv electorale -, abuzurile, ororile, debandada și masacrele declanșate de la bun început și perpetrate mai apoi în teritoriile roșii (mai cu seamă uciderea a mii de preoți, violarea și asasinarea a sute de călugărițe, distrugerea sistematică a arhivelor parohiale etc.) îl fac să-i acorde sprijin moral lui Franco, fiind convins că Spania avea nevoie de ordine și de o mână fermă pentru a-și regăsi echilibrul. În același an 1930 primise însă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din Sevilla și oaspetele de piatră, 1630). José Zorrila y Moral (1817-1893), poet și dramaturg spaniol. Preia de la Tirso de Molina personajul deja mitic al lui Don Juan (Don Juan Tenorio, 1844). Don Juan e răscumpărat aici de dragostea unei călugărițe. Text publicat ca prefață la adiția Niebla, Espasa Calpe, Madrid, 1935, ed. a III-a. Numele spaniol al localității franceze de frontieră Hendaye din departamentul Basses-Pyrénées. Războaie civile provocate în Spania de disputa succesiunii la tron după moartea lui Fernando
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
superioară nouă, muritorilor - de‑asta îmi și citesc horoscopul în Daily World. Plus că îmi place intonația aia care se practică în cursurile de yoga, și toate lumânările alea atât de drăguțe și tămâia. Și Audrey Hepburn în Povestea unei călugărițe. Sinceră să fiu, o parte din mine a fost întotdeauna atrasă de simplitatea vieții de călugăriță. Nu tu griji, nu tu decizii de luat, nu trebuie să muncești. Toată ziua cânți și te plimbi încoace și‑ncolo. N‑ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
intonația aia care se practică în cursurile de yoga, și toate lumânările alea atât de drăguțe și tămâia. Și Audrey Hepburn în Povestea unei călugărițe. Sinceră să fiu, o parte din mine a fost întotdeauna atrasă de simplitatea vieții de călugăriță. Nu tu griji, nu tu decizii de luat, nu trebuie să muncești. Toată ziua cânți și te plimbi încoace și‑ncolo. N‑ar fi senzațional? Deci, după ce îmi termin machiajul și mă uit puțin la Trisha, mă duc la recepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Deci așa arată o mânăstire. Nu mi se pare că arată în nici un fel - arată ca o școală sau un conac uriaș. Mă întreb dacă merită să mă dau jos din taxi, când văd ceva care mă lasă mască. O călugăriță în carne și oase. Trece pe lângă mine, în veșminte negre, cu capul acoperit cu văluri și tacâmul, ce mai! O călugăriță adevărată, în habitatul propriu. Nici măcar nu s‑a uitat la taxi. Parcă aș fi într‑un safari! Cobor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
uriaș. Mă întreb dacă merită să mă dau jos din taxi, când văd ceva care mă lasă mască. O călugăriță în carne și oase. Trece pe lângă mine, în veșminte negre, cu capul acoperit cu văluri și tacâmul, ce mai! O călugăriță adevărată, în habitatul propriu. Nici măcar nu s‑a uitat la taxi. Parcă aș fi într‑un safari! Cobor din mașină, plătesc șoferului și mă îndrept spre ușa masivă, intrigată la culme. În aceeași direcție merge și o femeie în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
coridorul spre capelă. În clipa în care intrăm mă cuprinde o senzație incredibilă de sfințenie, aproape euforică. Poate e datorată mirosului îmbătător din aer sau muzicii de orgă, dar categoric simt ceva extraordinar. — Mulțumesc, soră, îi zice femeia în vârstă călugăriței și se îndreaptă spre partea din față a capelei. Eu rămân pe loc, ușor transpusă. Soră. Uau. Sora Rebecca. Și un veșmânt din acela încântător care parcă plutește și un ten limpede de invidiat, tot timpul. Sora Rebecca a Sfântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
capelei. Eu rămân pe loc, ușor transpusă. Soră. Uau. Sora Rebecca. Și un veșmânt din acela încântător care parcă plutește și un ten limpede de invidiat, tot timpul. Sora Rebecca a Sfântului... — Te‑ai rătăcit, draga mea? mă întreabă o călugăriță din spatele meu și tresar. Vrei să vezi Tripticul Bevington? — Ă, zic. Îhm... da. Neapărat. — Acolo e, îmi arată cu mâna și mă apropii încet de partea din față a capelei, sperând să‑mi dau seama ce o fi Tripticul Bevington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
micuță, într‑un colț. Reculegere spirituală, citesc pe un mic afiș din apropiere. Un loc în care să stai liniștit, să te rog și să afli mai multe despre credința catolică. Îmi bag capul, prudentă, în capelă și văd o călugăriță bătrână stând pe scaun și brodând. Îmi zâmbește și îi răspund și eu, cu un surâs nervos, după care intru. Mă așez într‑o strană de lemn închis la culoare, încercând să nu scot nici un scârțâit și, o vreme, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vreme, sunt prea siderată ca să mai pot zice ceva. E pur și simplu uluitor. Atmosfera e fantastică, atâta liniște și pace, și mă simt incredibil de curată și de sfântă, doar aflându‑mă în acest spațiu. Îi zâmbesc din nou călugăriței, timid, și ea își lasă deoparte lucrul și mă privește de parcă așteaptă să vorbesc. Îmi plac foarte mult lumânările de aici, zic, cu un glas pios. Sunt din Habitat? — Nu, zice călugărița, oarecum surprinsă. Nu cred. — A. Casc ușor - pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mă în acest spațiu. Îi zâmbesc din nou călugăriței, timid, și ea își lasă deoparte lucrul și mă privește de parcă așteaptă să vorbesc. Îmi plac foarte mult lumânările de aici, zic, cu un glas pios. Sunt din Habitat? — Nu, zice călugărița, oarecum surprinsă. Nu cred. — A. Casc ușor - pentru că sunt încă somnoroasă de la aerul ăsta tare de țară - și, în clipa în care îmi duc mâna la gură, observ că mi s‑a ciobit ușor o unghie. Încercând să fac cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
țară - și, în clipa în care îmi duc mâna la gură, observ că mi s‑a ciobit ușor o unghie. Încercând să fac cât mai puțin zgomot, desfac fermoarul genții, îmi scot pila de unghii și mă apuc de treabă. Călugărița se uită la mine, eu îi zâmbesc îndurerată, arătând spre unghie (fără să zic nimic, ca să nu stric atmosfera plină de spiritualitate). Apoi, după ce termin, pentru că tot nu‑mi place cum arată marginea unghiei, îmi scot lacul Maybelline cu uscare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
unghie (fără să zic nimic, ca să nu stric atmosfera plină de spiritualitate). Apoi, după ce termin, pentru că tot nu‑mi place cum arată marginea unghiei, îmi scot lacul Maybelline cu uscare rapidă și o retușez cât ai clipi. Tot acest timp, călugărița m‑a privit cu o expresie perplexă, iar, în clipa în care termin, zice: — Draga mea, ești catolică? — Nu, adevărul e că nu sunt, spun. Voiai să vorbim despre ceva anume? — Îhm... nu neapărat. Mângâi cu duioșie strana pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Voiai să vorbim despre ceva anume? — Îhm... nu neapărat. Mângâi cu duioșie strana pe care stau și îi zâmbesc prietenos. E foarte frumos sculptat, nu? Toată mobila pe care o aveți e așa frumoasă ca asta? — Suntem în capelă, zice călugărița, aruncându‑mi o privire ciudată. — Știu! Dar știți, o gramadă de oameni au strane acasă, în zilele noastre. Sunt foarte la modă, am văzut chiar și un articol în Harpers... — Copila mea... Călugărița ridică o mână pentru a mă întrerupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
frumoasă ca asta? — Suntem în capelă, zice călugărița, aruncându‑mi o privire ciudată. — Știu! Dar știți, o gramadă de oameni au strane acasă, în zilele noastre. Sunt foarte la modă, am văzut chiar și un articol în Harpers... — Copila mea... Călugărița ridică o mână pentru a mă întrerupe. Copila mea, ăsta e un loc pentru reculegere spirituală. Pentru liniște. — Știu! zic uimită. De‑asta am și intrat. Pentru liniște. Foarte bine, spune călugărița și nici una dintre noi nu mai zice nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]