9,571 matches
-
mai simplă, cea mai pură, cea mai duioasă. Cât am reușit, cât am ajuns la inimile cititorilor prin textele supuse atenției cititorului avizat (și mai puțin avizat), o va spune timpul. Important e că, noi ne-am străduit. Am pus cărămidă peste cărămidă (temelia considerăm că e trainică prin încurajările și susținerea confraților) și, am mai înălțat un nivel al edificiului nostru. Nu mă voi mai opri asupra textelor colegilor mei cu niciun fel de însemnare personală. Las textele în grija
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 16 AUGUST 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1324 din 16 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352172_a_353501]
-
cea mai pură, cea mai duioasă. Cât am reușit, cât am ajuns la inimile cititorilor prin textele supuse atenției cititorului avizat (și mai puțin avizat), o va spune timpul. Important e că, noi ne-am străduit. Am pus cărămidă peste cărămidă (temelia considerăm că e trainică prin încurajările și susținerea confraților) și, am mai înălțat un nivel al edificiului nostru. Nu mă voi mai opri asupra textelor colegilor mei cu niciun fel de însemnare personală. Las textele în grija criticii, textele
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 16 AUGUST 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1324 din 16 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352172_a_353501]
-
elemente de gândire logică, care l-au ajutat să pătrundă încrezător în universul unei altfel de lumi, să înceapă lupta pentru o altfel de viață, pe care și-a dorit-o, și-acum avea posibilitatea să construiască, piatră cu piatră, cărămidă cu cărămidă, edificiul spre care țintea. În Iugoslavia, domnul profesor Cunia petrece șase luni, în diferite lagăre de concentrare și de muncă forțată. După o perioadă scurtă de detenție la închisoare la Vârșeț și Biserica Albă, a ajuns în lagărul
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
gândire logică, care l-au ajutat să pătrundă încrezător în universul unei altfel de lumi, să înceapă lupta pentru o altfel de viață, pe care și-a dorit-o, și-acum avea posibilitatea să construiască, piatră cu piatră, cărămidă cu cărămidă, edificiul spre care țintea. În Iugoslavia, domnul profesor Cunia petrece șase luni, în diferite lagăre de concentrare și de muncă forțată. După o perioadă scurtă de detenție la închisoare la Vârșeț și Biserica Albă, a ajuns în lagărul de concentrare
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
Crihan, omul politic basarabean care avusese un rol decisiv în alipirea Basarabiei la patria mamă în timpul Primului Război Mondial. La un moment dat Tiberiu Cunia este trimis cu un grup de refugiați la granița cu Italia, să muncească într-o fabrică de cărămidă, la 30 de kilometri de granița italiană, lângă Mala Bukovica. Șansa de a pleca mai departe spre Vest capătă noi valențe și grupul de români face planuri de evadare. Rămâne în așteptarea unui moment favorabil, care vine de la sine într-
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
Toate Articolele Autorului Duo Pe scaun, “centru-stânga”, tanti Samara, Înmănușată, cu lorgnon și păr de vată; Cu eleganță-și scutură țigara; Vorbirea calmă, elevată, măsurată. Pe scaun, “centu-dreapta”, tanti Dida, Cu părul ca o noapte fără lună, Obrazul stacojiu cum cărămida, Cu chef de vorbă aprigă, neebună. Și scarmănă, și deapănă, și taie, Și de accord mereu se completează ... Pe-alee trece-un cărucior cu paie Și porumbelul alb le suspectează. Doar câteodată data e incertă, Dar o supun “scrutinului secret
DUO, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355915_a_357244]
-
Acasa > Stihuri > Momente > NU SUNT BANI! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 243 din 31 august 2011 Toate Articolele Autorului NU SUNT BANI! extrase din cotidian! Vezi un bloc, cu cinci nivele, (Stă așa de zeci de ani) Fără cărămizi în ele, Nimeni nu-l va termina, Zice-se că; NU SUNT BANI! Iese multă lume-n stradă, Tare-s mulți, îs fără număr, Oameni mici, și oameni mari, Vor de muncă, vor salarii, Guvernanții? NU AU BANI! Este liniște
NU SUNT BANI! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356057_a_357386]
-
care ne-a redat-o Iisus Hristos înseamnă „suprema activitate, lupta de adâncire a unirii cu Iisus Hristos, de asimilare a vieții lui”, norma ei și puterea ei fiind Iisus Hristos, care trebuie să se întrupeze în viața noastră zilnică. Cărămizile care stau la baza zidirii omului duhovnicesc nu sunt altceva decât conștientizări a lucrării harului dumnezeiesc în viața fiecărui om. Primirea lucrării lui Iisus Hristos este esențială pentru devenirea noastră și implică o anumită responsabilitate în asumarea mântuirii. Se mai
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
tu, nichita, scriitorul, de ce,nene, n-ai mai scris? te-ai ascuns ca și bandiții prin bordeie de morminte, ai luat cărțile cu tine ca să nu te ținem minte. osul tău sculptat în piatră ștampilat cu sângele, l-am pus cărămizi de vatră, doamne-ajută, plânge-le! duminică, 5 august 2012 Referință Bibliografică: la cină cu nichita / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 583, Anul II, 05 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile
LA CINĂ CU NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354959_a_356288]
-
intrare (6 € pentru adulți, respectiv 4 € cu reducere). Corpul de clădire, unde sunt cazată, se află chiar lângă un canal. La capătul opus este un zid vechi, înalt cam cât două etaje de bloc (ceea ce îmi blochează câmpul vizual), cu cărămida roasă, roșiatică și poalele impregnate cu verdele putred al algelor. Până la jumătatea lui este îmbrăcat și cu o plantă agățătoare, deasă, de culoare verde tomnatic. Un fel de protecție antisolară. Și, desigur, nu poate fi uitat fondul muzical natural. La
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
și cu proteste finalizate cu pedepse cu închisoarea sau execuția celor mai îndrăzneți. Apropierea de libertate avea să se producă curând prin transferarea grupului din care făceau parte Genu Ștefănescu, Mitică Sinu, Tiberiu Cunia și Tiberică Ionescu, la fabrica de cărămizi de la Mala Bukovica, de unde, cu ajutorul suspect al unui lucrător din fabrică, reușesc să evadeze și să ajungă la Trieste, în Italia. Se sfârșise cumplita viață de lagărist în țară străină și de-abia de-aici încolo începea exilul! Italia și
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
ne rămân, din copilărie, anumite fapte și întâmplări precum și anumite gusturi și mirosuri care ne urmăresc toată viața. . Am trăit, opt copii, într-o casă cu două camere. Patru dormeam cu mama și patru cu tata. Aveam o sobă de cărămidă într-o cameră și o plită în cealaltă. Așa se încălzeau amândouă camerele. Era în perioada neagră de început de comunism, prin anii l952. Noi copiii nu aveam treabă cu ce se întâmpla în țară. Nici nu visam noi ce
DETECTIV VOLUNTAR POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355504_a_356833]
-
dar era frumos în furia lui rece și inutilă. Scotea din adîncul memoriei mlaștini licențioase pentru auditoriul de circumstanță, pentru că ținea discursuri pentru el însuși, cei din jur erau enzimele fără de care nu s-ar putea prepara laptele bătut - eternele cărămizi, din care este construită lumea, au nevoie de mortar, nisip și var, apă și piatră, toți munții transformați în pastă de lipit catedralele timpului, numai că el, rînjind, declara că își începe construcțiile cu acoperișul, păsîndu-i mai mult de păsările
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) CAP 2 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356805_a_358134]
-
mi-a surâs, pentru că și eu făceam parte din acel grup”. Și astfel, împreună cu alți confrați de-ai lui, nea Mitică ajunge aproape de orașul italian Trieste, situat la granița cu Slovenia. Aici, lângă localitatea Mala Bukovica, era o fabrică de cărămidă, unde refugiații urmau să lucreze. Fabrica era amplasată la aproximativ 30 de km de Trieste. Au stat cu toții acolo câteva zile, până când, într-una din zile, un lucrător de la fabrică, șeful lor, a venit și le-a spus: „Dați niște
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356813_a_358142]
-
tău, pianistul!” - când o poartă deschide altă poartă Italienii le-au făcut acte de identitate. De la Trieste nea Mitică a plecat pe jos, în căutare de lucru, până într-un sat numit Santa Croce. La poarta unei case a zărit cărămizi, pietre și tot felul de materiale de construcție. Ce-a gândit ? „Omul acesta precis are nevoie de cineva să le ducă de aici, sus”. A bătut la poartă și l-a întrebat în italiană dacă are ceva de lucru. Proprietarul
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356813_a_358142]
-
au strecurat în mâna lui Mitică Sinu un plic, cu mențiunea: „pentru prietenul tău, pianistul”. Când i l-a înmânat, Nea Mitică, mai în glumă, mai în serios, i-a spus : „Eu am lucrat două săptămâni la cărat piatră și cărămizi, muncă grea, nu glumă și, uite, cât mi-a dat...iar ție ți-a dat atâția bani pentru o oră de cântat...” Atunci, zâmbindu-i complice, Ștefănescu, ca o subtilă formă de argumentare, i-a spus povestea unui pictor, pe
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356813_a_358142]
-
sprijin financiar, sau în produse de larg consum și materiale de construcții. S-au implicat 22 cluburi Lions și 13 cluburi Leo. Contribuțiunile bănești au constituit suma de 36.000 RON. Cu materialele donate au fost sprijinite 8 familii, astfel: Cărămida donată de către Dorin Mirea din LC Câmpulung, Rucăr-Bran, s-a folosit la construcția a doua case. Pentru alte 6 familii s-a asigurat ciment, adeziv, izolații, cherestea pentru reparații acareturi, împrejmuiri, izolație exterior pentru case. Am beneficiat și de un
GUVERNATOR 2010-2011 „DISTRICT LIONS 124”- ROMANIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356739_a_358068]
-
a șaptea tăcere." Misticismul e spectaculos, cu ritmuri de psalm: "Nistrul sau Stixul / pe umerii tatălui tău l-ai trecut? Savuotul e-al morții ... / Și totuși mai ard mărăcini pe Sinai. / Mesia se naște din flăcări de templu. Să faci cărămizi, să câri pietre ți-e dat. / Din sufletul tău și-ar croi ei sandale." Horia Gane, Calm, pus deoparte, București, 2002 ) HORIA GANE Scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România Citate din aprecieri critice: Nicolae Manolescu: Un poet remarcabil, fin
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
Dacă eu mă dau încalte Singur, rob la inamic! Cronicile ce s-au scris Au rămas la fel, absurde Lăsați spiritul să zburde Că nu poate fi închis! De la om pân-la omidă Numai sete de confort Fiecare contrafort Sprijină o cărămidă Și-atunci unde să-mi ascund Un destin legat cu ață? Că pământul e rotund Mai bine să-i ies în față! Și se scurge fără veste Timpul care-a mai rămas Ca-ntr-o tragică poveste: O clepsidră și-
CLEPSIDRĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356574_a_357903]
-
din San Damiano, Sărăcuțului din Assisi i-a vorbit Iisus crucificat, însuflețit deodată, rugându-l pe Francisc să-i repare casa care era numai ruină, acesta a luat imediat act de rugămintea Crucificatului și a început a strânge pietre și cărămizi de la concitadini pentru a repara toate bisericile din împrejurimi. Dar Iisus de la San Damiano vorbea despre o altfel de Biserică, și aceasta căzută-n ruină: biserica sufletească. Francisc n-a șovăit și a purces la restaurarea bisericilor sufletești, dând naștere
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
că Dumnezeu ia fiecare părticică din omul cel vechi, din visurile și sentimentele pe care le-am avut, si doare foarte mult demolarea, dar mă bucur foarte mult că din când în când văd că, recunosc de fapt o nouă cărămidă în mine. Reporter: - Vorbeste-ne despre lucrurile pe care Dumnezeu le demolează sau le-a demolat deja în viața ta. Și vorbește-ne despre ceea ce construiește Dumnezeu acolo. Hilde Barta: - Am crescut într-o familie, care era credincioasa, într-un
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356594_a_357923]
-
toate și cu minte sănătoasă”, îl înjurau în gând, plini de invidie și ură. S‑au răzbunat pe el și pe alții ca el defrișând, pe ascuns ori chiar la lumina zilei, tot ce le‑a căzut în mână. De la cărămizile ori bârnele din grajdurile sau puiernițele bine făcute și întreținute până mai ieri și până la dalele de pe fundul și pereții canalelor de irigații, nimic nu le‑a scăpat. Polițiștii și câțiva oameni cu minte sănătoasă și grijă de avuția cooperatorilor
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
ce trece scara valorilor, cum triumfă doar puterea banului, fără să se țină seamăde interesul național. „Că-mi place sau nu, trebuie să fiu realist și să subscriu opiniei lui Cioran și-anume, că ne batem de multe ori cu cărămida în piept, mândrindu-ne cu ce-au fost și ce-au făcut bunii și străbunii noștri, în loc să punem mâna să facem noi ceva pentru țărișoara asta și să ne remarcăm cu-adevărat între celelalte popoare; uită-te, ce se întâmplă
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... ( CAP. XXVI, PARTEA A II-A) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356628_a_357957]
-
-i cu o voce seacă numele: „Waldi!” Cei doi bătrâni purtau invariabil în clipele următoare întâlnirii lor următoarea conversație: „Bună, Sibla!” „Bună, Klesch!” „Mai trăiești, Sibla?” „Mai, Klesch!” Apoi se duceau unul după celălalt, călcând anevoie pe cărăruia pavată cu cărămidă, până sub nucul unde aștepta pregătit taburetul cel verde, cu lădiță și capac. Din lădiță, moșu’ Klesch scotea un prosop alb de in, se descheia la cămașă și își petrecea prosopul pe după gât, iar Sibla i-l fixa la spate
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
față de autoritatea lui Dumnezeu. Însă aș dorii să merg mai departe pe firul pasajului biblic. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în țară Sinear; și au descălecat acolo. Și au zis unul către altul: Haidem! să facem cărămizi, si sa le ardem bine în foc.” Și cărămidă le-a ținut loc de piatră, iar smoala le-a ținut loc de văr. Și au mai zis: Haidem! Să ne zidim o cetate și un turn al carui vârf să
CLADIND PENTRU ETERNITATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355062_a_356391]