4,175 matches
-
suspicios, neliniștit, cu o veșnică frică de ce va fi. Adeseori ingenuu în comentariul său, posedă un talent înnăscut de povestitor. Ceea ce scrie are viață, prospețime. Îndemânatec la desen, își ornamentează manuscrisul cu portrete, chenare, miniaturi în culori. Nici boier, nici cărturar de curte, ca înaintașii, D. trage cortina peste o veche tradiție literară, aceea a cronicarilor. SCRIERI: Cronica meșteșugarului Ioan Dobrescu (1802-1830), publ. Ilie Corfus, „Studii și articole de istorie”, 1966, 320-398. Repere bibliografice: Ist. lit., II, 144-143; George Muntean, Cercetări
DOBRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286799_a_288128]
-
, (29.VII.1806, Săliște, j. Sibiu - 18.I.1873, Buzău), cărturar și traducător. Originar dintr-o familie de țărani ardeleni, Ionaș și Marina Roman, Dimitrie se călugărește în 1823 la mănăstirea Neamț. Vine la București în același an și intră la tipografia de la Cișmeaua Mavrogheni, lucrând mai târziu ca zețar pentru
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
sânțitului Dionisie Romano episcopul de Buzău, București, 1882; Gh. Popescu, Viața și activitatea lui Dionisie Romano, episcop de Buzău. 1859-1873, București, 1898; Iorga, Ist. bis., II, 271-272; Onisifor Ghibu, Ziaristica bisericească la români, Sibiu, 1910, 7-15; Gabriel Cocora, Tipar și cărturari, pref. Dan Zamfirescu, București, 1977, 192-203; Dicț. lit. 1900, 284-285; Gabriel Cocora, Episcopia Buzăului, o vatră de spiritualitate și simțire românească, Buzău, 1986, 159-163, passim. A.Sm.
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
dicționar general - au condus la ideea înființării unei academii naționale, care să concentreze activitatea învățaților epocii și să determine elaborarea acestor lucrări de interes național. În partea a doua se stăruie asupra înființării Academiei, a alegerii ca membri a marilor cărturari din toate provinciile locuite de români, asupra marilor inițiative cărturărești și a participării la acțiunile pentru înfăptuirea unității naționale, precum Pronunciamentul de la Blaj (1868), Serbarea de la Putna (1871), mișcarea memorandistă (1882, 1887-1895), asupra acțiunilor de valorificare a moștenirii clasice (prima
DOBRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286797_a_288126]
-
tăcută a neamului romanic de la Dunăre. Încercarea de a formula un răspuns coerent și convingător și argumentele înfățișate de noi în acest sens alcătuiesc conținutul cărții de față. Inițierea în tainele acestui clarobscur mileniu o datorăm unor mari istorici și cărturari români, autori ai unor lucrări fundamentale pe care vrem să le prezentăm cititorului încă din prefață. Menționăm, în primul rând, lucrarea marelui cărturar și istoric V. Pârvan, Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman. Cartea istoricului P. P. Panaitescu, Introducere la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alcătuiesc conținutul cărții de față. Inițierea în tainele acestui clarobscur mileniu o datorăm unor mari istorici și cărturari români, autori ai unor lucrări fundamentale pe care vrem să le prezentăm cititorului încă din prefață. Menționăm, în primul rând, lucrarea marelui cărturar și istoric V. Pârvan, Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman. Cartea istoricului P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii românești, este indispensabilă cercetătorului acestei perioade acoperind întreaga perioadă, de la plecarea legiunilor romane la întemeierea statelor românești. Apoi, N. Iorga, Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
când a fost introdus creștinismul la români, ca religie a întregului popor, se consideră îndeobște că, deoarece credința nouă nu s-a impus de "sus" , ci a crescut organic de "jos", nu s-ar putea stabili o dată certă. Istoricul și cărturarul V. Pârvan a încercat să ajungă la un răspuns documentat (vezi Contribuții epigrafice...). Astfel, din examinarea istoric-culturală a termenilor creștini de origine latină, el ajunge la concluzia generală că abia după 350 d. H. sunt situate începuturile creștinismului nostru, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moldovei și estul Munteniei, așa cum rezultă din actul martiric al Sf. Sava. Din înșirarea acestei liste, rezultă că, în secolului al VI-lea, Tomisul era mitropolie: avea mai multe (14 !) episcopii, numeroase basilici și o poziție deosebită.41 Teologi și cărturari din Scythia Minor Alături de episcopii prezentați mai sus, în Scythia Minor și-au desfășurat activitatea și alți cărturari și teologi, care, prin operele lor, și-au adus o contribuție substanțială la îmbogățirea tezaurului creștin patristic. Vom aminti pe cei mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în secolului al VI-lea, Tomisul era mitropolie: avea mai multe (14 !) episcopii, numeroase basilici și o poziție deosebită.41 Teologi și cărturari din Scythia Minor Alături de episcopii prezentați mai sus, în Scythia Minor și-au desfășurat activitatea și alți cărturari și teologi, care, prin operele lor, și-au adus o contribuție substanțială la îmbogățirea tezaurului creștin patristic. Vom aminti pe cei mai însemnați dintre ei. Ioan Cassian era de "neam scit", cf. biografului său Ghenadie din Marsilia. Vasile Pârvan a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Casian este un exponent însemnat al literaturii patristice din secolul al V-lea. Prin opera sa, el reprezintă o punte între cele două părți ale creștinătății, Apus și Răsărit, prin regulile vieții monahale și prin hristologia sa.42 Un alt cărturar și teolog de seamă din Scythia Minor este Dionisie Exiguul, pe care biograful și prietenul său Cassiodor îl prezintă ca fiind "de neam scit, dar de maniere întru totul romane". Dionisie însuși, în prefața unei traduceri, scria că Sciția este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pascal, fiind cel care a fixat cronologia erei creștine, adică numărarea anilor de la întruparea lui Iisus Hristos, dar a comis o eroare de patru -cinci. În concluzie, Dionisie Exiguul a fost un mare teolog, dogmatist, canonist, traducător, ca și un cărturar cu orizont larg.43 Dintre "călugării sciți", implicați în controversele teologice din secolul al VI-lea, amintim pe Leonțiu de Bizanț, Ioan Maxențiu, Petru Diaconul ș. a. În secolele V-VI, în Scythia Minor, s-a constituit o adevărată rețea episcopală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
încă câteva secole. Este un aspect neobișnuit ca un popor latin să păstreze timp de secole liturghia, limba de cultură și alfabetul slavone. Care este cauza, în ce împrejurări și de când datează slavonismul? Întrebarea și-au pus-o mulți istorici, cărturari și cronicari, începând cu Miron Costin, Dimitrie Cantemir, care afirmau eronat că, după nereușita conciliului de la Florența de unire a bisericilor (1439), românii, pentru a se deosebi de legea Apusului (romano-catolică), au primit de bunăvoie limba străină în biserică. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
migreze, în secolele XII-XIII, la nord de Dunăre, unde i-au aflat pe unguri și sași, instalați în așezări statornice și cu instituții întemeiate.4 Replica la susținerile lui Sulzer a fost dată, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, de cărturarii Școlii Ardelene, Gh. Șincai, Samuil Micu, Petru Maoir, care afirmau originea curat latină și continuitatea românilor pe teritoriul vechii Dacii. Teoria imigraționistă a fost reluată, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de istoricul german Robert Roesler, care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și titlul de patriarh lui Ioachim. Patriarhia de Târnovo a cunoscut o evoluție remarcabilă, prin înființarea unei școli teologice de copiști, construirea de biserici și mânăstiri, cu preoți și călugări români și bulgari. Școala de la Târnovo era condusă de mari cărturari și teologi, precum Teodosie, ales patriarh, și Eftimie, ajuns și el patriarh. Manuscrisele acestei școli, în limba slavonă, au circulat și în nordul Dunării-să amintim și corespondența dintre Eftimie și Nicodim al Tismanei. Din păcate, în 1393, țaratul bulgar de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
provincia Dacia 47 Păgâni și creștini la sud și est de Carpați 54 Persecuțiile regilor goți-Martiriul Sf. Sava 56 Sfântul Niceta de Remesiana 58 Biserica din Gothia Episcopul Ulfila 59 Concluzie 61 Generalizarea creștinismului 65 Episcopia Tomisului 65 Teologi și cărturari din Scythia Minor 69 Creștinismul în nordul Dunării în secolele V-VI 71 Arhiepiscopia de Justiniana Prima 74 Reactrivarea vieți creștine pe linia Dunării 75 O problemă controversată: ce religie a fost înlocuită de creștinism ? 78 Terminologia creștină în limba
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
critică și imaginație”), însă nimic nu îl mai aduce în atenția scriitorimii din țară. I-a fost decernat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traduceri (1975). Descendent dintr-o familie cu blazon local (doctorul Colceriu din Târgu Mureș, neam de preoți și cărturari), C. a fost mereu împărțit între vocația publică și cea „aristocratică”, între participare nobilă și retragere orgolioasă. La început, după cum o arată și prima sa carte, Un loc geometric (1973), domină natura lirică a autorului, dorința de-a recepta cultura
CULCER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
și a limbii, „spre îndreptarea autorului”. După 1838, va renunța, în genere, la critică, socotită inoportună, preferând încurajarea fără rezerve a oricărei producții literare, fie originală, fie tălmăcire, care ar contribui la îmbogățirea literaturii naționale. El a cultivat memoria unor cărturari sau scriitori români, prin tipărirea scrierilor în cuprinsul gazetei (B. P. Munteanu, V. Cârlova) sau prin articole închinate vieții și operei lor (Paul Iorgovici, D. Țichindeal, N. Văcărescu, Gh. Lazăr). Traducerile ocupă un spațiu considerabil în paginile C.r.: numeroase
CURIERUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286602_a_287931]
-
și utopia cărturărească, autorul cultivă un discurs epic modulat muzical. El alternează, contrapunctic, relatarea și proiecția fantastică, descrierea somptuoasă și dialogul, secvențele narative și fragmentele eseistice, imaginația și erudiția spre a sugera simultaneitatea perspectivelor. Suportul epic pare să fie biografia cărturarului moldovean din secolul al XVII-lea, Nicolae Milescu Spătarul, peregrin prin Orient cu misiuni diplomatice din partea țarului rus. Această biografie aventuroasă îi oferă scriitorului pretextul unei istorisiri cu mai multe straturi de semnificație, o adevărată parabolă. Alexandru, eroul romanului, cărturar
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
cărturarului moldovean din secolul al XVII-lea, Nicolae Milescu Spătarul, peregrin prin Orient cu misiuni diplomatice din partea țarului rus. Această biografie aventuroasă îi oferă scriitorului pretextul unei istorisiri cu mai multe straturi de semnificație, o adevărată parabolă. Alexandru, eroul romanului, cărturar și aventurier, călătorește, ca și modelul său istoric, în China, prin Tobolsk și Narcinsk, susține un complicat duel diplomatic cu reprezentantul Kangxi, este implicat într-un misterios proces de magie. Relatării faptelor cu atestat istoric i se adaugă amintirea copilăriei
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
23.XI.1905, Iași - 27.XI.1970, București), eseist, estetician, critic literar și traducător. Era cel de-al treilea copil al Elenei Comarnescu (n. Cernătescu), institutoare, și al lui Petru Comarnescu, funcționar; familia mamei se înrudea cu cea a mitropolitului cărturar Veniamin Costache. Face școala primară (1912-1916) și liceul la Iași (1916-1919, Liceul Național) și la București (1919-1924, Colegiul Național „Sf. Sava”, unde înființează revista societății literare a școlii). Urmează apoi școala pregătitoare pentru ofițeri de rezervă de artilerie (Craiova, 1924-1925
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
CORBEA, Teodor (c. 1670, Brașov - c. 1725), cărturar, traducător și autor de versuri. Ca descendent al unui neam de preoți și gocimani (epitropi) brașoveni slujind, de generații, bisericii din Șchei, C. va dobândi o instrucție solidă. Pe la 1690 trecea, cu doi dintre frații săi, în Țara Românească, punându
CORBEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]
-
al „Psaltirii”, MO, 1967, 1-2; Octavian Șchiau, Doina Curticăpeanu, „Psaltirea” lui Teodor Corbea, ST, 1967, 12; Ivașcu, Ist. lit., I, 202, 219, 239, 561; Ist. lit., I, 505-508, 515-516; Piru, Ist. lit., I, 280-281; Gáldi, Introducere, 107-109; Panaitescu, Contribuții, 600-611; Cărturari brașoveni, 66; Șchiau, Cărturari, 34-35; Dicț. lit. 1900, 215-216; M. Gherman, Experiment poetic în „Psaltirea” lui Teodor Corbea, RITL, 1981, 2; Scarlat, Ist. poeziei, I, 63, 84-85, 111; Ciobanu, Ist. lit. (1989), 426-427; Păcurariu, Ist. Bis., II, 101, 204-205; Ion
CORBEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]
-
1-2; Octavian Șchiau, Doina Curticăpeanu, „Psaltirea” lui Teodor Corbea, ST, 1967, 12; Ivașcu, Ist. lit., I, 202, 219, 239, 561; Ist. lit., I, 505-508, 515-516; Piru, Ist. lit., I, 280-281; Gáldi, Introducere, 107-109; Panaitescu, Contribuții, 600-611; Cărturari brașoveni, 66; Șchiau, Cărturari, 34-35; Dicț. lit. 1900, 215-216; M. Gherman, Experiment poetic în „Psaltirea” lui Teodor Corbea, RITL, 1981, 2; Scarlat, Ist. poeziei, I, 63, 84-85, 111; Ciobanu, Ist. lit. (1989), 426-427; Păcurariu, Ist. Bis., II, 101, 204-205; Ion Mihai Cantacuzino, O mie
CORBEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]
-
, Veniamin (20.XII.1768, Roșiești, j. Vaslui - 18.XII.1846, mănăstirea Slatina, j. Suceava), cărturar și traducător. Fiu al Mariei (n. Cantacuzino) și al marelui boier Grigore Costache, C. își începe învățătura la Academia Domnească din Iași, dar atracția pentru viața monahală îl determină să se călugărească într-o mănăstire din Huși, devenind discipolul episcopului
COSTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
și polonă, mai puțin greaca și, poate, franceza și italiana. Implicat, ca și Velicico Costin, unchiul său, în complotul din 1691 împotriva domnitorului Constantin Cantemir, este închis împreună cu frații săi, Ioniță și Pătrașcu. Eliberat pe chezășia unor boieri de frunte, cărturarul moldovean se refugiază în Țara Românească, la Curtea lui Constantin Brâncoveanu. Întors în Moldova, din treti-logofăt ajunge cu timpul hatman, vornic al Țării de Sus, apoi al Țării de Jos, vel logofăt și caimacam, îndeplinind și unele misiuni diplomatice dificile
COSTIN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]