1,915 matches
-
le-a deschis brațele și a cărei pâine o mănâncă! Să fie ajutați! încheie el și face câțiva pași șchiopătând. Șendreo, îi poruncește hatmanului, trei zile benchetuim! Nu! Două! Ajunge! Deci, vineri în zori, purcedem în Țara de Jos să cătăm pe unde au stricat-o, să-i oblojim rănile, ce-om putea obloji cârpeală! Prinșii puși la popreală; cele cinci mari pașale, se roagă de Măria ta... începe Duma. Aaa! Ce mai fac turcaleții mei, "Strălucitele pașale ale Împărăției?" Plăcutu-le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sta! se burzuluiește Ștefan. Să neguțăm hoiturile marilor pașale ce se lăfăie în haremuri de marmură pe malurile Bosforului, fericire încropită pe jaful nemilos al popoarelor asuprite cărora le ia și bucățica de la gură! Dacă au atâta bănet, ce-au cătat în țara mea săracă?! Cine poate, oase roade"... Zicala asta o avem și la greci. De pașale să ne milostivim, și pe amărâții de ieniceri ciorbagii, care n-au în raniță decât lingura și strachina să-i tăiem?! Dreptate-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în floare?! Mă uit la plaiurile Moldovei 'nălbite cu vitejii mei ce stau cu țărna-n gură și mă cuprinde o jale sfâșietoare. Unde sunt flăcăii mei frumoși și veseli, și isteți, și viteji?... Să plătească! Să plătească! Ce-au cătat în țara mea?! se dezlănțuie Ștefan înverșunat. Noi n-am făcut alta decât să ne apărăm! Am luptat pentru dreptul nostru de a respira liber, întâiul drept al omului! Gorganul de cenușă și oase arse cât piramida Eghipetului va sta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să fiu cinstit însă recunoaște Ștefan nici eu n-am fost "înger, îngerașul meu". Când mi-a venit bine la socoteală, i-am smuls Chilia; și mult l-a durut pierderea Gurilor Dunării și ieșirea la Marea cea mare. Ce căta un cui străin înfipt în inima Moldovei?! protestează Vlaicu. Asta așa-i! Cu dreptate a fost... Dar de ce mi-am băgat coada în răscoalele din Scaunele secuiești, când secuii și sașii s-au răzvrătit împotriva stăpânirii? Dar de ce Mateiaș oploșise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce le pasă lor de bucuriile și de necazurile oamenilor? Nu-s cetitor în stele să deslușesc tainele destinului potrivnic. Ticăloase vremuri petrecem prin veacul aista, oftează Vlaicu. Când nu e război, e molimă, când sunt amândouă, e și foamete. Cătăm și noi un port, fie și cu catartele rupte, oftează și Ștefan. Noroc că cel ce ține cârma o ține cu mână vajnică, spune Duma. Aiasta numai la sfârșit se poate spune, vere. Încerc... Caut... Nu pot zălogi Moldova veacului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
clopot bate rar, greu și dangătul strecoară o undă de tristețe. La biserica Mirăuților toacă de vecernie. Ștefan respiră adânc... Într-un târziu, spune încetișor: ...Vezi tu, Alexandre, eu n-am fost niciodată prințișorul fericit. Soarta nu mi-a prea cătat în coarne, m-a lovit de cum am deschis ochii. Născut în pribegie, mereu fugar, orfan, umilit, flămând și singur, ca un câine al nimănui. Soarta mi-a hărăzit puține bucurii și... și, arareori când mi le-a dat, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Maria și-ar afla pacea. Ștefan tace. Se duce la fereastră. Dangătul molcom al clopotului de vecernie al Mirăuților îndulcea văpaia cerului incendiat de asfințitul soarelui spre apus. Maria își va afla pacea mai lesne, că n-are a o căta decât pentru sine, îngână Ștefan. Cumplit e să dai socoteală pentru pacea miilor de suflete ce așteaptă de la tine mântuirea. Și... și tu să nu le-o poți da... Pe Mărușca ai iubit-o mult?! cade ca un trăsnet întrebarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și alții c-aș fi prea războinic... "Că bat război fără măsură"... "Că-l caut cu lumânarea"... E drept, "am bătut" multe războaie, dar n-am făcut alta decât să mă apăr... Sau să-mi caut dreptatea!... Ei ce-au cătat în țara mea?! Și nu pentru "Creștinătate" mă bat. Pe mine mă dor nevoile noastre. Moldova mea mă doare... Desigur, pacea-i mai bună, dar o pace cinstită, nu o pace în genunchi, cu iataganul la beregată. Moldova vreau s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ticăloase vremi petrecem prin veacul aista, oftează Țamblac. Nu ni le-am ales noi, spune Ștefan. Ne-au fost date de Dumnezeu. Ce să facem? Să ne mutăm în altă țară? Bună-rea, a noastră e și trebuie s-o apărăm! Cătăm și noi un liman, fie și cu catartele rupte... Noroc că cel ce ține cârma o ține cu mână vajnică, spune Duma. Aiasta numai la sfârșit se poate spune, vere. Nu pot să mă dau legat cu țara... Nu pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Lumea-i lungă și lată. Umble sănătos și să ne lase în plata Domnului! Știu, "Capul plecat sabia nu-l taie", spune el cu durere. Altfel nu pot face... De vă surâde pacea în genunchi, liberi sunteți să alegeți. Dar cătați-vă alt domn. Eu, pâș-pâș, mă duc la Putna să mă culc... Sunt ostenit, tare ostenit, adaugă, apoi se duce la fereastră și privește cerul însângerat de ultimele raze ale apusului ce coboară dincolo de coline. Mă gândesc la cei douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sutașa" să-i fie numele! Popii se adună, muierile se adună, țăranii îi așteptăm să se adune... Dar Mateiaș?... Unde-i falnica armie juruită să se adune? Unde ne sunt "tovarășii de luptă?" întreabă Stanciu cu palma streașină la ochi, cătând în jur. Parcă nu s-ar prea vedea în zare. Când am ajuns dincolo de trecătoare, la Brețcu, se adunaseră câteva sute, spune Duma încrâncenat. Noi ne dădeam de ceasul morții, iar ei n-aveau habar. Benchetuiau! Nu-i prea trage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
unde eram cazată. Am luat o gustare în curtea bisericii, că tocmai se terminase slujba pentru cei adormiți. Apoi m-am odihnit puțin și mi-am făcut bagajul. În acea noapte, la ora 1 decola avionul cu destinația România. Una cate una, colegele mele de cameră plecau pe la mănăstiri. Ne-am luat rămas bun îmbrățișându-ne și iubindu-ne cu dragostea duhovniceasca ce s-a stabilit între noi atunci. Cu părere de rău șosea clipă despărțirii. Eu nu le voi uita
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Dacă vrei se poate, Măi chemi în ajutor, Îngerul Păzitor, Si Maica noastra-a tuturor ! Adesea am facut păcatul, Îmi pare foarte rău, Si nu-l mai vreau, Îmi pun eu hotărâre Să nu mă întorc la el. Și vine cate-o ispita, Și mă duce iar la el. Mă cheamă și mă îndeamnă, Să vin din nou la el. Dar plec și mai departe, Nici macar s-aud de el. Și-mi iese în cale altul, Parca-i mai mititel, Si
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
eu, La Biserică să vin, Acolo-i « Sânge Divin » Și ne scoate de la chin Ce preț îi dăm noi ? Azi cei cu multă carte, Sau care ascultă, Cei din trecut, Valoarea Lui, n-au cunoscut ! Astăzi, noi fiecare, Îi dăm cate-o valoare, Și din lume vom pleca, Acea valoare o vom lua, Să dea Domnul să-L valoram, Căci cu asta noi plecăm ! Când te gândești, Ce scurta-i viața, Și vrei să vezi Ce-ai adunat ? Viața 17.03
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
am încercat să rup o bucățică de carne pentru a-mi potoli foamea. Am renunțat repede. Bucățica nu se lăsa ruptă. Cred că nici până dimineață nu erau fierte, așa de bătrâne erau acele găini. „-De-de ce-ce nu mâââ-n-câ-câ cați, m-a întrebat uimit milițeanul în timp ce trăgea cu dinții puternici dintr-un piept de găină. Lu-lu-ați că-că nu vă-vă muu-șcă. Nu au măăă-se-le! „-Ele nu, dar eu da, am mai avut puterea să glumesc.” Mult așteptata mașină a oprit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
contribuit cu spiritul lor creator la reînvierea și afirmarea conaționalilor din Serbia. Comunicările Prof. Gligor Popi sunt valoroase contribuții ce Îmbogățesc fondul de idei al dezbaterilor. Chiar și scrisorile pe care le primim au Întotdeauna informații cuprinzătoare. Ing. Traian Trifa Căta bardul de la Vladimirovăț, cu muncă, abnegație, persuasiune dar și cu talent de organizator, a dat localității pe care o reprezintă dimensiuni de Centru Cultural spre care afluează capacități artistice ce trec și de ocean. O notă definitorie este dată de
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
evlavie adesea În grai duios bănățean. Roman Sfera și Ninoslav Stoislavici, prezenți la manifestările noastre din anul 2001, conducători ai grupului de elevi din Voivodina care ne vizitează Începând cu anul 1992 odată cu descoperitorii de valoare Gligor Popi, Traian Trifa Căta, Vasile Barbu etc. Din Locve am primit " Foaia Sân-Mihaiului" și am dori să ne mai revedem cu harnicul și inimosul redactor Șef. Românii din Valea Timocului așezați În dreapta Dunării În fața Olteniei și a Banatului sunt răspândiți În 4 județe ale
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
vizitat orașul Iași, la Întoarcerea din excursia făcută la Alba-Iulia și Piatra-Neamț (prof. V. Boghițoiu coordonator). S-au Încheiat contracte de difuzare a presei naționale din Basarabia : ”Literatura și Arta”, ”Țara”, ”Mesagerul”, ”Făclia”, și revista ”Familia” din PetrovasălaVoivodina (Traian Trifu Căta) 8 iunie „Gata oricând În apărarea naturii” manifestare a Organizației de cercetași. 15 iunie Omagiu poetului Mihai Eminescu. Spectacol la Teiul lui Eminescu. Expoziție de pictură (Orhei) Iulie Organizația de Tineret În excursie la comunitățile românești suddunărene 17 - 28 august
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
la Chișinău la Marea Adunare Națională din 31 martie. Din Fălești am plecat cu două zile mai devreme pentru că peste tot ni se puneau piedici. Așteptăm adevărata primăvară. Ne-am săturat de anotimp rece. 18.IV. Ing. dipl. Traian Trifa Căta (Voivodina) Ne-a trimis numerele 31-33 din prestigioasa revistă „Familia” care apare În condiții grafice excepționale. Preocupările harnicului redactor șef ilustrează deopotrivă viața românilor din Serbia, din țară și diaspora. Cititorii de la Iași așteaptă revista cu mare nerăbdare. 23.IV
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
vor pune coarnele de vikingi pe cap și vor purcede la blaturi. Orice tragere de mînecă va fi contracarată prin arătarea insistentă a Nordului. Nu pentru a zări Steaua Polară, nici mușchiul de pe tulpina de miazănoapte a copacilor, ci pentru a căta spre ț ărmurile compromise pentru veșnicie de acest meci trucat. Iar Jean-Paul-Mitique Sartre va supralicita existențialismul cu un zîmbet meridional 100%, fără nici o urmă scandinavă în el. Ne va convinge că viața înseamnă interes, iar noi vom depune eforturi să
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
citit câte două cuvinte formate din : a) o silabă c) trei silabe b) două silabe d) patru silabe e) mai multe silabe 6) Desparte cuvintele de mai sus în silabe. Întîlnire cu cartea Mă numesc Ionela Cătălina. Prietenii îmi spun Cătă. De curând, am trăit o întâmplare tare ciudată, pe care vreau să v-o povestesc și vouă. Tocmai îmi terminasem temele și ca de obicei, bunica mi-a spus să mai citesc o poveste din cartea pe care mi-o
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
răspândise pe livejui Și ascultîndu-l iarba uitase, Pătrunse toate de mila lui. De multe versuri spuse cu jale Uimite toate sta împrejur: Râul oprise apa din cale, Vântul tăcuse din lin murmur. Câinele numai mai cu durere Stând lângă dânsul, căta în jos Și ca s-aducă lui mângâiere, Glas câteodată scotea milos. După acest cânt de Orfeu, poetul face păstorului melancolic teoria fericirii stării naive, iar păstorul, cu o mare abundență de lacrimi (tic al secolului XVIII), mărturisește că pricina
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
silfii (aici ielele), tot ce se mistuie după ora douăspre-zece. Un om suie locuri abrupte, înconjurat de hore de iele, în niște peisagii zugrăvite cu remarcabil simț al sălbăticiei și al zonelor alpine pierdute în cețuri: Mergeam pe căi sălbatice, Cătam adăpostire, Iar fantasme lunatice Râdeau p-o mânăstire. Lătra departe câinele La duhuri neguroase, Scoteau din groapă mîinele Scheletele hidoase. Se face însă exces de macabritate și de diminutive ("zînuliță", "aripioară", "drăguliță"). Dar prin Mihnea și baba, capodopera întregii sale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o imagine centrală (Teleor e un metaforist inventiv): Copacul gros, d-o sută de ani, În a frunzișului tărie Cu noduri mari ca chip de om, Rază de soare nu călca, Bronzat ici-colo de mușchi verde, Când vro furtună-i căta ceartă, Misterios ca și un gnom, În hohote se scutura. În curtea casei, sta în mijloc Înfipt adânc cu rădăcini Ce se-ntindeau în depărtare Trecând în curte la vecini. Îl luam în brațe pe d-o parte, Iar pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a deșteptat visarea funebrelor păduri. Ca într-o seră caldă trăiam punctând tăcerea, Privind plin de uimire cum vremile în mers Înalță continente ori pregătesc căderea A cine știe cărui fragment de univers. Părea cum că natura arareori sătulă De vechile tipare căta izvoade noi; - Cum de-a putut fragila și fina libelulăVîslind atâtea veacuri, s-ajungă pîn' la noi. Versurile umoristice (în colaborare cu St. O. Iosif) din Caleidoscopul lui A. Mirea, urmând tradiția Teleor, au deschis o adevărată școală de fantazare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]