2,267 matches
-
aici existau o biserică și o școală mixtă cu 17 elevi (toți băieți). Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în aceeași plasă. Comuna Giurgeni avea 1872 de locuitori în satele Giurgeni, Muncelu de Jos, Valea Ursului și în cătunele Băneasa, Fundu Șiștarului și Golani; în vreme ce comuna Chiliile, cu aceeași alcătuire, avea 1096 de locuitori. În 1931, satul Băneasa a dispărut, iar comuna Chiliile s-a desființat, satul Chiliile trecând la comuna Bălușești, iar satul Buciumi la comuna Valea Ursului
Comuna Valea Ursului, Neamț () [Corola-website/Science/301695_a_303024]
-
ortodoxă datând din 1841. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în aceeași plasă Teleajen, comuna Măneciu-Pământeni având tot doar satul de reședință, cu 2300 de locuitori, iar comuna Măneciu Ungureni având 2850 de locuitori în satul Măneciu-Ungureni și cătunele Făcăeni, Gheaba, Chicioreni și Keia. În 1938, cele două comune s-au regăsit în plasa Văleni din județul Prahova, iar din 1950, au trecut la raionul Teleajen din regiunea Prahova și apoi (din 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comunele
Comuna Măneciu, Prahova () [Corola-website/Science/301693_a_303022]
-
ortodocși (90,23%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (6,07%). Pentru 3,03% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Teleajenul al județului Prahova, având cătunele Posești, Bodești și Valea Plopului. Comuna avea în total 2030 de locuitori și 493 de case, o școală înființată în 1836 în care în 1899 învățau 112 elevi, două mori de apă și 4 biserici - două în Posești, una în
Comuna Posești, Prahova () [Corola-website/Science/301715_a_303044]
-
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,45%). Pentru 1,67% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era inclusă în plaiul Prahova al județului Prahova, fiind formată din cătunele Mânzăul, Moiseni, Provița de Sus, Șchiopata, Secăturile, Sultanul, Țaporiștea, Valea Bradului și Valea Poienii. Avea o populație de 1696 de locuitori o școală înființată la 1857, frecventată de 107 elevi (dintre care 18 fete) și o biserică datând din 1629
Comuna Provița de Sus, Prahova () [Corola-website/Science/301718_a_303047]
-
Predeal. Comuna Bușteni, formată din Bușteni și Poiana Țapului, s-a înființat la 1 iulie 1908, datorită creșterii economice și demografice a așezărilor din zonă. În perioada interbelică, Poiana Țapului era o comună separată, având arondate satul Poiana Țapului și cătunele Jepii Mari, Jepii Mici, Cumpătu, Piatra Arsă, Valea Babei și Zamura, cu 634 de locuitori, în plasa Peleș din județul Prahova. În 1950, comuna a fost desființată și trecută la orașul Bușteni.
Poiana Țapului, Prahova () [Corola-website/Science/301711_a_303040]
-
pentru a începe campania de cercetări arheologice. Prima atestare documentară a satului - 22 mai 1443 - se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus, castelanul Tălmaciului precum și urmașilor săi, jumătate din prediul (cătunul) Reken - Racovița de astăzi - - ceea ce îndreptățește să considerăm că până la această dată localitatea constituia proprietatea coroanei maghiare. Anul 1443 a coincis cu perioada aparițiilor primelor incursiuni turcești în Transilvania, cu urmări din cele mai grele pentru locuitorii așezărilor din apropierea pasului
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
În anul 1970 formația de pompieri a ocupat locul I pe județ la „întrecerea patriotică”. Apar și primele ateliere industriale odată cu electrificarea. La 31 decembrie 1964 a fost declarat oraș. În componența orașului au intrat localitatea propriu-zisă, satul Tur și cătunul Luna. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Negrești-Oaș se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (78%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (2,34%) și
Negrești-Oaș () [Corola-website/Science/300528_a_301857]
-
în partea de Nord-Est: Almasu de Mijloc, Almasu Mare, Nadastia, Glodul și Cibul. Zona este bogată în elemente carstice (chei și peșteri). - la Sud-Est: Ardeul cu cheile aferente (855 m) și Balsa, centrul administrativ al comunei. - la Sud-Vest: satele Voia, cătunul Burtuca, Galbina cu vârful Oancii (906 m). - în partea de Nord-Vest: satele Vălișoara (Porcurea), cătunul Bunesti (astăzi părăsit), Oprisesti, Poiana, Poienița (Valea Iepii).
Almașu Mic de Munte, Hunedoara () [Corola-website/Science/300534_a_301863]
-
bogată în elemente carstice (chei și peșteri). - la Sud-Est: Ardeul cu cheile aferente (855 m) și Balsa, centrul administrativ al comunei. - la Sud-Vest: satele Voia, cătunul Burtuca, Galbina cu vârful Oancii (906 m). - în partea de Nord-Vest: satele Vălișoara (Porcurea), cătunul Bunesti (astăzi părăsit), Oprisesti, Poiana, Poienița (Valea Iepii).
Almașu Mic de Munte, Hunedoara () [Corola-website/Science/300534_a_301863]
-
au păstrat în bune condiții însă abuzurile perioadei comuniste a făcut ca unele persoane ”entuziaste” să dărâme o parte pentru a folosii piatra la construcția C.P.U.-ului aflat în apropiere. Localitatea Petreni a avut până in 1990 și un cătun cu numele de Pădureni, astăzi abandonat. Cătunul a luat ființă în perioada austro-ungară când locuitori din Petreni s-au retras în zona de pădure pentru a fi scutiți de impozite.
Petreni, Hunedoara () [Corola-website/Science/300554_a_301883]
-
perioadei comuniste a făcut ca unele persoane ”entuziaste” să dărâme o parte pentru a folosii piatra la construcția C.P.U.-ului aflat în apropiere. Localitatea Petreni a avut până in 1990 și un cătun cu numele de Pădureni, astăzi abandonat. Cătunul a luat ființă în perioada austro-ungară când locuitori din Petreni s-au retras în zona de pădure pentru a fi scutiți de impozite.
Petreni, Hunedoara () [Corola-website/Science/300554_a_301883]
-
Govăjdia (în limba maghiară este un sat în comuna Ghelari din județul Hunedoara, Transilvania, România. În județul Hunedoara, la vest de municipiul Hunedoara, în Munții Poiana Ruscă, include cătunele Cățănaș, Tulea și Nădrab. "În 1482 a fost numit Gawasdywar, în 1506 Gabosdwar, în 1808 Gavosdia și Govosdia, în 1888 a fost numit în final Govasdia ". Mai multe ateliere de fierărie au funcționat la Govăjdia, în care pe lîngă localnicii
Govăjdia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300549_a_301878]
-
cuptoare cu vatră închisă, un furnal cu vatră deschisă. În 1849 a fost modificat să producă bare din oțel, și în 1871 a fost dezafectat. Atelierul țigănesc a funcționat între 1754-1872. Forja de la Tulea care se situa la vest de cătunul Tulea, pe malul pîrîului Govăjdia, în anul 1754 era deja în folosință. Între anii 1848-1849 s-au produs baionete și cazmale militare, în 1872 s-a dezafectat. Atelierul de la Plosca în 1700 era deja în funcțiune însă a fost dezafectat
Govăjdia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300549_a_301878]
-
Apa Lazului". Satul aparține administrativ de comuna Pui iar la recensământul din anul 2002 se înregistrau 550 de locuitori. Deși numărul gospodăriilor nu depășește 200, satul este întins pe valea râului Șerel aproape 5km, fiind foarte răsfirat, având și câteva cătune mai izolate: "În bălți" și "În Luncă". Drumul de acces în sat (DJ 72) se ramifică din DN 66 (E 79) în dreptul localității Rușor și a fost asfltat în anul 2008. În sat funcționează o școală primară (clasele I-IV
Șerel, Hunedoara () [Corola-website/Science/300560_a_301889]
-
Bacali), au fast descoperite două cești de culoare neagră, cu toarte. Ceștile sunt de la sfârșitul epocii bronzului, anii 800-1000 î.e.n. Repertoriul arheologic al județul Mureș arată că ele se găsesc la Liviu Boca din Razoare. Satul Barlibas este vecin cu cătunul Stefanca din satul Razoare. Despre Barlibas se pomenește în Conscripția din 1754, când sunt înregistrați iobagii și jelerii de pe moșiile baronilor Alexandru și Samuil Teleki de Szek. Denumirea de Barlibas o găsim și în lucrarea "Revoluția românilor din Transilvania 1848-1849
Bârlibaș, Mureș () [Corola-website/Science/300570_a_301899]
-
sunt înscrise numele eroilor care s-au jertfit pentru țară, în Italia și Galiția. Tot la Deleni se mai află și bustul primului patriarh al României Miron Cristea. Localitatea Deleni este așezată la poalele munților Gurghiu. Mai are și un cătun în a cărui prelungire este o zonă numită Bârloji Cătun și Birloji . O parte a cătunului mai poartă denumirea de Bulei. Face parte din comuna Ideciu de Jos, care mai cuprinde Ideciu de Jos și Ideciu de Sus. Cel mai
Deleni (Ideciu de Jos), Mureș () [Corola-website/Science/300577_a_301906]
-
în Italia și Galiția. Tot la Deleni se mai află și bustul primului patriarh al României Miron Cristea. Localitatea Deleni este așezată la poalele munților Gurghiu. Mai are și un cătun în a cărui prelungire este o zonă numită Bârloji Cătun și Birloji . O parte a cătunului mai poartă denumirea de Bulei. Face parte din comuna Ideciu de Jos, care mai cuprinde Ideciu de Jos și Ideciu de Sus. Cel mai apropiat oraș este Reghin. Deleni se învecinează cu Ideciu de
Deleni (Ideciu de Jos), Mureș () [Corola-website/Science/300577_a_301906]
-
Deleni se mai află și bustul primului patriarh al României Miron Cristea. Localitatea Deleni este așezată la poalele munților Gurghiu. Mai are și un cătun în a cărui prelungire este o zonă numită Bârloji Cătun și Birloji . O parte a cătunului mai poartă denumirea de Bulei. Face parte din comuna Ideciu de Jos, care mai cuprinde Ideciu de Jos și Ideciu de Sus. Cel mai apropiat oraș este Reghin. Deleni se învecinează cu Ideciu de Jos, Ideciu de Sus, Idicel Sat
Deleni (Ideciu de Jos), Mureș () [Corola-website/Science/300577_a_301906]
-
Existau în comună patru biserici, o școală mixtă și casele foștilor proprietari Dr. Marsil și Ștefan Burchi. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 3112 locuitori în satele Albeștii Pământeni, Albeștii Ungureni, Brătești și Dobrotu și în cătunul Doblea. În 1931, comuna a preluat și satele Bărăști, Cicănești, Oeștii Pământeni și Oeștii Ungureni de la comuna desființată Oești. În 1950, comuna a fost transferată raionului Curtea de Argeș din regiunea Argeș, satul Cicănești separându-se pentru a forma o comună de
Comuna Albeștii de Argeș, Argeș () [Corola-website/Science/300600_a_301929]
-
un sat Zenoaia(Zenalya) și care la următorul recensământ (circa 80 ani) nu se mai regăsește . Satul este în mare parte așezat pe valea Bărăștiului, dar și pe platouașele de pe versanții dealurilor, mini depresiuni, văii (păraie) astfel: - pe dealul Copăciosu cătunul Bâcuiești, pe valea Brezăii cătunul Albești, pe depresiunea de sub Podeu Germănești, în capătul din nord pe vale Anceștii. Cătunele cu zonele agricole, pășunat, pădure aferente se numeau "crânguri". Intrarea (acccesul) în sat se face acum de la sud spre nord pe
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
care la următorul recensământ (circa 80 ani) nu se mai regăsește . Satul este în mare parte așezat pe valea Bărăștiului, dar și pe platouașele de pe versanții dealurilor, mini depresiuni, văii (păraie) astfel: - pe dealul Copăciosu cătunul Bâcuiești, pe valea Brezăii cătunul Albești, pe depresiunea de sub Podeu Germănești, în capătul din nord pe vale Anceștii. Cătunele cu zonele agricole, pășunat, pădure aferente se numeau "crânguri". Intrarea (acccesul) în sat se face acum de la sud spre nord pe două drumuri (unul al satului
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
mare parte așezat pe valea Bărăștiului, dar și pe platouașele de pe versanții dealurilor, mini depresiuni, văii (păraie) astfel: - pe dealul Copăciosu cătunul Bâcuiești, pe valea Brezăii cătunul Albești, pe depresiunea de sub Podeu Germănești, în capătul din nord pe vale Anceștii. Cătunele cu zonele agricole, pășunat, pădure aferente se numeau "crânguri". Intrarea (acccesul) în sat se face acum de la sud spre nord pe două drumuri (unul al satului si unul al pădurii), amenajate de o parte și alta a văii, care după
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
de o parte și alta a văii, care după vreo 4km se unesc și se continuă până aproape de izvorul văii. Pe drumul pădurii înainte de unire cu cel al satului se ramifică un drum amenajat pe lângă părăul Copaciosului care duce la cătunul Bâcuiești și vârful Dumbrăvița. Pe vremuri, drumul de bază era pe dealul Cornetu cu urcare pe Capu Dealului, cu o pantă cam dură, dar după care se mergea liniștit pe un drum uscat, neaglomerat, cu o ușoară urcare până în vârful
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
Bărăștiului. De aici se cobora fie în satul Bărăști fie la Furcșoara, sau se continua pe drumul care tăia Cerătul până la șaua de la Doba, unde o ramificație ducea în satul Bărăști, alta în satul Furcșoara, și alta la Păpucești un cătun al satului Dealu Mare și se continua spre satul Luncșoara. A fost activ până prin anii '70 cu excepția tronsonului care tăia Cerătul. Conform tradiției locale accesul pe vale pâna aproape de 1900 era mai mult sporadic și/sau pe tronsoane din cauza văii
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
1118 locuitori în satele Albota de Jos, Albota de Sus și Moșteni; comuna Cerbu avea aceeași alcătuire și o populație de 732 de locuitori; iar în comuna Mareșu trăiau 1152 de locuitori în satele Grădiștea, Toncești și Mareș și în cătunul Frătești. În 1931, comunele Cerbu și Mareș au fost desființate, satele lor trecând la comuna Albota, formată acum din satele Albota de Jos, Albota de Sus, Arnota, Cerbu, Grădiștea, Mareș și Toncești. În 1950, comuna Albota a fost transferată raionului
Comuna Albota, Argeș () [Corola-website/Science/300601_a_301930]