5,189 matches
-
din capul paginii. Incidentul avusese loc în 1894, într-o zi din decembrie. Cu o seară mai înainte: locotenentul Isidore Matziev, scria în ziar, și reproduc întocmai cuvintele: „își declarase, în fața unei adunări reunite în încăperea din spate a unei cafenele, convingerea în nevinovăția căpitanului Dreyfus. Aplaudat de publicul alcătuit din sindicaliști și revoluționari, Matziev, îmbrăcat în uniforma militară, spusese, de asemenea, că-i e rușine să aparțină unei armate care îi încarcerează pe cei drepți și îi lasă în libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
picioarele lor tăiate, craniile prost sudate, gurile și nasurile deformate, tot ceea ce am fi preferat să nu vedem. Astfel, erau două orașe: al nostru și al lor. Două orașe în același loc, dar care-și întorceau spatele, fiecare având promenadele, cafenelele și orele sale. Două lumi. Au fost chiar și insulte, lovituri și pumni. Doar văduva Blachart reconcilia cele două tabere, desfăcându-și coapsele fără să numere și fără să aleagă, și pentru unii, și pentru alții, civili și militari, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dansă într-un vârtej înainte de a ajunge în mijlocul râului, și de a se scufunda. Mă întorsei spre Destinat. Dispăruse. Viața își urmă cursul, după cum se spune, iar războiul se termină. Clinica se goli încetul cu încetul, ca și străzile orașului. Cafenelele nu mai merseră la fel de bine, iar Agathe Blachart avu tot mai puțini clienți. S-au întors în oraș fiii și soții. Unii nevătămați, alții distruși. Mulți nu se întoarseră niciodată, desigur, dar, în ciuda evidențelor, unii și-au păstrat întotdeauna speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un milion de lumini, fețe palide sau Îmbujorate, obosite, dar menținute În formă de o excitație epuizantă. Amory le privea fascinat. Acum Își făcea planuri de viață. Avea să fie un locuitor al New York-ului, cunoscut În toate restaurantele și cafenelele, pus la costum elegant de dimineața până seara, dormind doar În ceasurile plicticoase de dinainte de amiază. — Da, domnule! M-aș Însura cu ea chiar astă-seară! EROIC, ÎN TON CU CEILALȚI Luna octombrie a celui de al doilea său an la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dansante ce anunța vacanța, o ștersese englezește de la bal și se culcase devreme, pentru plăcerea de a auzi cum muzica viorilor se revarsă peste gazon și-i asaltează, vuind, fereastra. A petrecut multe nopți Întins pe pat, treaz, visând la cafenelele de taină din Mont Martre, unde frumoase de abanos se afundau În cele mai romantice mistere cu diplomați și mercenari, În timp ce orchestrele intonau valsuri ungurești, iar atmosfera era densă și exotică, plină de intrigi, clar de lună și aventură. Primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și voci: — Salut, Dibby! Felicitări! — Bun băiat Tom. Ai o echipă bună la Cap. — Ascultă, Kerry... — O, Kerry, aud că te-ai dus la Tiger, cu toți halterofilii! — În orice caz nu m-am dus la Cottage, raiul stâlpilor de cafenea! — Se spune că Overton a leșinat când a fost invitat să intre În Ivy... A semnat imediat? Of, nu! A dat fuga cu bicicleta la Murray-Dodge, temându-se să nu fie vreo greșeală. — Cum naiba ai intrat În Cap, destrăbălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dus la Bistolary’s cu taxiul. Erau patru: Axia Marlowe și Phoebe Column de la spectacolul Summer Garden, apoi Fred Sloane și Amory. Noaptea era Încă atât de tânără, Încât se simțeau caraghioși din cauza surplusului de energie și au năvălit În cafenea ca niște petrecăreți de-ai lui Dionysus. — Masa patru, În mijloc la tot rahatu’! a țipat Phoebe. Grăbește-te, bătrâne dragă, le spune c-am sosit În grabă. — Zi-le să cânte Admiration!, a răcnit Sloane. Voi doi comandați; Phoebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lor urma să fie una dintre cele nevinovate. Fred Sloane și Phoebe Column erau prieteni vechi; Axia și Amory, prieteni noi. Dar se pun la cale treburi bizare chiar În toiul nopții și neobișnuitul, care ne pândește mai puțin la cafenea, locaș al prozaicului și al inevitabilului, se pregătea să ruineze imaginea romantică a Broadway-ului pe care și-o făcuse Amory. Calea aleasă era atât de inexprimabil de urâtă, atât de incredibilă, Încât mai târziu Amory nu s-a gândit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cald și, când a luat paharul din mâna lui Phoebe, imaginația i s-a Înflăcărat. Dar asta a fost tot, pentru că În clipa când a luat decizia, ridicând ochii, l-a văzut la numai trei metri depărtare pe bărbatul de la cafenea și, din cauza șocului, paharul i-a căzut din mâna ridicată. Iată-l acolo, pe un divan din colț, pe omul acela, pe jumătate așezat, pe jumătate tolănit pe un morman de perne. Chipul, ca și la cafenea, parcă-i era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe bărbatul de la cafenea și, din cauza șocului, paharul i-a căzut din mâna ridicată. Iată-l acolo, pe un divan din colț, pe omul acela, pe jumătate așezat, pe jumătate tolănit pe un morman de perne. Chipul, ca și la cafenea, parcă-i era tăiat din ceară galbenă - nu albul stins, păstos, al unui mort, ci un fel de paloare virilă, pe care nu-ți venea s-o numești nesănătoasă, săi părea culoarea unui om vînjos, care a lucrat În mină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a celei mai noi Americi. La Princeton tot omul lua războiul În derâdere În public, dorindu-și Însă În particular ca moartea să-i fie cel puțin eroică. Studenții de la litere Îl citeau cu pasiune pe Rupert Brooke; stâlpii de cafenea se Întrebau dacă guvernul va aproba croiul englezesc al uniformelor ofițerești; câțiva leneși incurabili au scris unor birouri obscure ale Ministerului de Război, solicitând o misiune ușoară și un culcuș cald. Apoi, cam după o săptămână, Amory s-a Întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
întâlnisem cu Barrault, acel Barrault din cartea citită, din filmele văzute, acel Barrault care însemna teatru, dragoste, zâmbet, liniște, bucuria de a arde și de a fi un om obișnuit. Îmi place să cred că în acea seară, într-o cafenea pariziană din Cartierul Latin, un imens actor găsea că vinul din paharul său are o savoare aparte, căci, într-un anume fel, întâlnirea noastră avusese loc, îmi transmisese ce trebuia să știu, ceea ce avea să mă facă să merg mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Café Sport. Pentru că acolo lumea ocupă niște locuri ca să vadă ce artist sau ce intelectual stă pe locul cutare sau cutare. Important e să fii de față, nu să câștigi. E ca în sport, activitate după care a fost botezată cafeneaua. Mulți și‑au pierdut încrederea în artă, deși doar ei și nimeni alții i‑ar fi predestinați. Fac artă pentru că aceasta nu le aduce nici un profit și nu‑i mânjește, astfel, cu bani. Dacă arta le‑ar aduce ceva, s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care are acasă o asemenea odaie. Anna recade în tăcere, iar Rainer într‑o sporovăială maniacală, cu ajutorul căreia încearcă să‑și aproprieze lumea. Poetul este rege în domeniul său, lui îi aparține imperiul imaginației, care dispune de spații nelimitate. # Această cafenea este un loc tipic pentru liceeni, motiv pentru care este frecventată de mulți dintre ei. Tinerii discută probleme religioase sau filosofice. Elevele merg la festivaluri de jazz, dau primele lor petreceri și apoi, după un concert frumos la biserică, dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ei ar vrea să răstoarne cu totul alte lucruri, pentru că și lucrurile pe care le posedă sunt cu totul altele. Rainer - care n‑a fost invitat, dar care a făcut investigații și a aflat totul, punând întrebări iscusite - intră în cafenea, face destins cu mâna în toate direcțiile, dar nimeni nu‑i răspunde, și începe, la rândul său, să vorbească despre infracțiuni. O fi molipsitor. Despre dragostea lui pentru Sophie nu vrea să vorbească cu Hans ăsta de față. Experiența fărădelegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
admiră peisajul. Mama - înfășurată ca de obicei în șaluri de mătase și baticuri, încercând ca o isterică să se protejeze de soarele care‑i face numai rău, pentru că mama e blondă și are pielea foarte albă - va dirija totul de la cafenea, repezindu‑se întruna la telefon, cu emoție, dar și cu siguranța unei profesioniste. Va spune că are întâlnire cu Sophie la ceai. Supunerea șade înăuntrul Sophiei ca un arc spiralat care se încordează și se destinde fără durere. Ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fiindcă sub castan urmează să sărute gura unei fete, pe când fata va trebui să se apere. Orașul miroase a oraș, dar e oricum mai bine decât în câmpul deschis de care ai fugit. Orașul miroase a aventură, muzică de jazz, cafenele și gaze de eșapament. Hans învârte geanta în cerc, iar diseară se va învârti cu Sophie pe ringul de dans. Termosul e în pericol să se spargă, viața‑i frumoasă, dar acuși o să‑i strice mama tot cheful, când o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bine. Dar dacă am zice să mergem În altă parte, tu n-ai putea veni În barul În care merg eu de-obicei, noi Îi zicem La bodegă, nici eu n-aș fi primit În nici un bar sau În nici o cafenea În care ai putea intra tu. Diferența constă doar În aspectul nostru exterior, Înțelegi? Acesta a fost un exemplu exagerat ca să poți să Înțelegi mai ușor ce vreau să spun, dar astfel de situații se Întâlnesc la tot pasul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aceleia pe care ar simți-o cineva după o vizită la spital la o persoană despre care știe că n-are nici o șansă de supraviețuire. Aveam poftă de o bere. Trebuia să dau și un telefon. Am intrat Într-o cafenea. Am băut dintr-o suflare jumătate din lichidul pe care mi-l comandasem, Înainte de a mă apuca să reflectez la ce anume Îl deosebea pe Porcușor de acea femeie cu care vorbisem la telefon. Porcușor nu era limpede de Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
zi de duminică În magazinul ăsta imens, fără familie, fără prieteni, fără iubiți care să ne țină de urât, și până la urmă am mers să bem o cafea Împreună. — Vreau să văd un film, spuse Akemi Yokota În timp ce stăteam În cafeneaua aceea atât de Înghesuită Încât aproape că Îl atingeai cu cotul pe cel ce ședea la masa alăturată. Dar nu un road-show, adăugă ea. Purta un taior violet și fuma țigări subțiri și lungi, din acelea din care fumează animatoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mea. Era un coleg din departamentul meu, pe nume Yaguchi. Nu eram noi așa de apropiați, ceea ce Îmi dădea bănuiala că Îl trimisese șeful să vadă ce mai fac. — Nu te simți bine? mă Întrebă el după ce am intrat În cafeneaua de la parterul blocului meu. Yaguchi era un băiat destul de șters, cu părul lung, cu vreo cinci sau șase ani mai mic decât mine. Eu, care dormisem toată după-amiaza, mi-am comandat o cafea fierbinte. Yaguchi, care-și petrecuse toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Își duse degetul arătător la buze, fâcându-mi semn să tac. — Miyashita! N-ai putea să nu-mi mai pui Întrebări așa de directe? Și mai ales hai să nu discutăm despre așa ceva Într-un loc public! Ne aflam Într-o cafenea obișnuită de la marginea cartierului Setagaya Înspre zona Chofu, În care lucrau două chelnerițe care urmau cursurile unei școli de coafură. Patronul era un bărbat mititel de statură care gătea un dry curry lipicios și care nu era interesat decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
solicitase un serviciu, ceva legat de Orientul Mijlociu, o datorie pe care nu o putusem refuza. — Nu e vorba de ceva mai interesant, de exemplu, o cercetare despre piața stupefiantelor din America centrală? mă mai Întrebă insistent Yaguchi, Înainte de a părăsi cafeneaua, cu obrajii roșii de la cele trei beri Îngurgitate. Pe scurt, am aflat că Yaguchi luase numai de două ori pilule de ecstasy, care se mai numeau și ecs. În ce circumstanțe le Încercase oare puiul ăsta de canar căruia Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu numărul de telefon pe care mi-o dăduse vagabondul era deja mototolită toată, dar o păstram ca pe un porte-bonheur În buzunarul interior al jachetei. Ceainăria spre care am fost condus se deosebea ca de la cer la pământ de cafeneaua de lângă locuința mea În care stătusem de vorbă cu Yaguchi. Numărul chelnerițelor Îl depășea pe cel al meselor și nici una dintre ele nu avea părul vopsit blond, nu purta șorțuri cu pete galbene sau roșii, și nici nu umbla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sticla de bourbon s-a ținut și el după noi, dar probabil că mergeam prea repede pentru el, fiindcă a obosit pe drum și s-a așezat jos, pe marginea trotuarului. Am intrat amândoi printr-o ușă Îngustă Într-o cafenea destul de spațioasă, care nu avea la intrare nici firmă, nici lumini. Un grup de homosexuali ocupau câteva locuri și beau o băutură alcoolică transparentă. Probabil gin sau vodcă. Localul era mobilat cu câteva mese din furnir subțire și niște scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]