2,850 matches
-
surzi... GRUBI: Ia te uită! Ne-nveți tu pe noi... FETIȘCANA: Sunteți niște îngâmfați! (Către VIZITATOR.) Zău, ăștia joacă de ani de zile în piesa asta și nu știu despre ce este vorba în ea. VIZITATORUL: Domnișoară... (Încercând s-o calmeze.) Știu, e dureros... (Din acest moment va începe să-i facă ochi dulci FETIȘCANĂ; atenția sa se va concentra asupra fetei și doar va simula interesul pentru reconstituirea pe care o propun celelalte personaje.) Dar, o fată ca dumneata, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și catedrala luminoasă și plină cu zorzoane, și rezidenții care înjurau. Așa încât vecinii artificiali ai lui Samuel ieșiră în prag (toți grămadă) la 6:52. Băiatul încă nu venise, dar ei începură să-l înjure oricum. La 6:54, se calmară. După treizeci de secunde, reluară seria de blesteme. Curierul se arătă la ora cuvenită și, fără a ține seama de înjurături, se puse pe aruncat ziare în stângași-n dreapta. Tot atunci, lumina soarelui inundă platanul și catedrala. Apoi, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cei câțiva actori care rămăseseră stăteau cu capetele aplecate conștiincios deasupra scenariilor, străduindu-se din răsputeri să dea o cât mai bună impresie de profesionalism. Câteva firi mai slabe se ascundeau în zona în care se afla bucătăria, ca să-și calmeze nervii. Violet revenise înăuntru, cerându-și frumos scuze pentru că reacționase în mod exagerat. Ca să fiu sinceră, nu părea c-o domină pe Tabitha, în ciuda mutrei posomorâte a acesteia. MM o luă pe Tabitha deoparte să-i spună câteva cuvinte, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
niciodată. Cred că i-ar plăcea să-i predea ștafeta lui Ben, în cele din urmă, deși, bineînțeles că decizia asta practic nu-i aparține. Totuși, lucrurile funcționează foarte bine. Se pare că Ben chiar a avut darul să-l calmeze pe Philip. Philip e mult mai puțin - cum să zic, bătăios decât înainte. — Ben a regizat Cui i-e frică de Virginia Woolf, nu? Descopeream că, odată ce Margery se pornea, nu trebuia decât să întreții focul discuției cu câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prima dată când o vedeam pe Louise că se emoționează. Îl privea pe Ben ca o adolescentă de cincisprezece ani care s-a îndrăgostit de profu’ de istorie, radiind de plăcere când el o aprobă. — Nu voiam decât să-i calmez, zise ea, încă îmbujorată. Știi, domnișoara Weldon își face exercițiile. — Ai făcut exact ce trebuia, zise Ben, zâmbindu-i. Spuse totul exact pe tonul potrivit, ca un profesor de istorie, care știe foarte bine că fata e îndrăgostită de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pasivă. Urăsc chestia asta. Ben se scărpină în cap, ciufulindu-se cu grație, cu un benghi în frunte ca al lui Tintin 1. —N-are nimeni ce să facă, zise el. Deja încerc cât e ziua de lungă să-l calmez pe Philip. Știi cât de mult urăște interviurile. Când dă declarații polițiștilor e ca și cum ar avea vreo șaptișpe critici de teatru care-i suflă în ceafă. O să-i ia câteva săptămâni bune să-și revină și avem atâta treabă. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era o carte deschisă pentru toți. — Vrei să spui că ți-a injectat insulină de-adevăratelea? făcu Hugo, impacientat. Ai mai luat aseară? Vi, e un lucru esențial! Ar trebui să chemăm o ambulanță. —Nu, zise Violet, începând să se calmeze. Se șterse la ochi cu niște șervețele pe care i le dădu Sophie. Nu mi-am făcut deloc. Și n-a reușit să-mi facă injecția cum trebuia. Deci sunt bine, Hugo, nu te îngrijora. Nu intru în comă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
avea o crăpătură așa de mare, pentru că altfel n-aș fi ajuns jos întreagă. Imediat ce am ridicat receptorul și am spus „Alo!“, s-a întrerupt legătura. N-am avut o reacție prea frumoasă. Mi-a luat ceva timp ca să mă calmez, deși, ar trebui să spun, în apărarea mea, că n-am făcut țăndări nici telefonul, nici robotul. În schimb, mi-am strivit destul de rău degetul mare de la picior dând cu piciorul în masca mea de sudură, care zburat de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
departe încât să înceapă să abdice de la principii. Nu selva îi va domoli voința și îi va distruge niște convingeri care l-au însoțit de când avea uzul rațiunii. Nu se va arunca asupra ei să o posede și să-și calmeze înflăcărarea, pentru ca apoi să se căiască ani în șir. Își răsuci privirea de jur-împrejur, la ceea ce era regatul lui: selvă și lagună, copaci și papagali, maimuțe și orhidee. Dacă timp de doi ani i-au fost de-ajuns, îi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mă întorc? mormăi el. Sau crezi că plec pentru totdeauna? Încercă de mai multe ori, cu gesturi exagerate și teatrale, dar se dădu bătut. Sper să-ți spună Kano... O trase spre el și îi mângâie părul încercând să o calmeze ca pe un cățeluș speriat. — Hai, gata! E de-ajuns. O sili să ridice capul și o sărută pe frunte: — Să fii cuminte! Împinse ambarcațiunea, sări înăuntru și începu să vâslească, foarte rar, spre vărsarea râușorului. Când era pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
așeză peste fața tânărului. — Acoperă-i fața. A murit tânăr, murmură Brunetti. — Cum? Brunetti ridică din umeri. — Nimic. Ceva ce-a spus Paola. Își luă privirea de la fața tânărului și studie preț de câteva clipe fațada bazilicii și se lăsă calmat de simetria ei. — Când Îmi poți spune ceva exact, Ettore? Rizzardi aruncă o privire scurtă la ceasul de mână. Dacă-l pot duce băieții tăi la cimitir acum, mă pot ocupa de el mai târziu În dimineața asta. Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fâșia de covor verde dintre ei și murmură ceva ce el interpretă drept un „nu“, dar nu mai spuse nimic altceva. Brunetti observă că doctorul, din când În când, trăgea profund aer În piept Într-o Încercare de-a se calma, reacție ciudată pentru cineva care era, În definitiv, doctor. De parcă i-ar fi citit gândurile, ridică ochii spre el, oferi un zâmbet foarte frumos și spuse: — E altceva când cunoști persoana. La facultatea de medicină sunt străini, așa că e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
La câțiva metri de ea, se opri brusc, se uită În jur, surprinsă parcă să se afle unde era și alergă spre o chiuvetă lipită de peretele din spate. Vomă violent și icni de mai multe ori până să se calmeze, stând cu brațele sprijinite pe chiuvetă, aplecată deasupra ei, gâfâind. Îngrijitorul apăru cât ai clipi lângă ea și-i dădu un prosop alb de bumbac. Ea Îl luă cu o Înclinare din cap și Își șterse fața cu el. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
însă. — Da? Șefa de la Resurse Umane și-a bătut gura ridată, vopsită cu un ruj de culoarea prunei, cu un pix imprimat cu „Revistele Intercorp sunt serioase“. Ăsta e vechiul scenariu cu ultima șansă, așa-i? Alice a privit-o calmă. — Ce vreți să spuneți? Acritura a zâmbit. Cred că știi la ce mă refer. În jur de treizeci și cinci de ani, carieră de succes, dar ai uitat să faci un copil, nu? Iar acum ai unul pe drum. Nu-ți vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mă operați astăzi. Asta-i tot. — Mă tem că e imposibil, doamnă. —Și eu ce dracului se presupune că trebuie să fac? a răcnit Amanda. Să mă operez singură cu niște foarfeci nenorocite de bucătărie? —Doamnă, vă rog să vă calmați și să nu mai înjurați... —Să mă calmez? — Doamnă, sunt nevoită să vă rog să vă amintiți că emoțiile extreme nu sunt indicate în cazul femeilor gravide, a spus recepționista pe același ton fără culoare sau emoție. Ele pot grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că e imposibil, doamnă. —Și eu ce dracului se presupune că trebuie să fac? a răcnit Amanda. Să mă operez singură cu niște foarfeci nenorocite de bucătărie? —Doamnă, vă rog să vă calmați și să nu mai înjurați... —Să mă calmez? — Doamnă, sunt nevoită să vă rog să vă amintiți că emoțiile extreme nu sunt indicate în cazul femeilor gravide, a spus recepționista pe același ton fără culoare sau emoție. Ele pot grăbi nașterea. Păi, acum e deja cam târziu, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spate a autobuzului și ținând-o în brațe pe Rosa, acum liniștită, Alice a simțit cum lacrimile au început să-i curgă ușor pe obraz. A plâns pe tot drumul către oraș. Abia acum, ajunsă în fața librăriei, reușise să se calmeze. Hugo a privit-o pe Alice pe furiș. A observat că un copil în portbebe îi dormea liniștit la piept. Indiferent de rezervele pe care le avea față de Alice, lui Hugo îi venea greu să nu fie impresionat de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care era îmbrăcat încă de dimineață. Și lui îi venea să plângă și-a reușit să se abțină numai printr-un efort supraomenesc. În loc să plângă, Hugo a început să se plimbe în sus și-n jos, luptându-se să-și calmeze revoluția din creier. Știa că ar trebui s-o sune pe Amanda. Era mama lui Theo. Avea dreptul să știe ce se întâmplă. Înfigându-și degetele în telecomandă, Hugo se gândea, cu speranță, că poate Amanda știa ce-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
abia dacă-l mai puteai auzi. Era clar că era pe cale să izbucnească în plâns. —Alice, nu reușesc să-mi dau seama dacă se estompează sau nu. Am încercat, dar nu pot. Sunt prea speriat ca să mai gândesc limpede. —Hugo, calmează-te, i-a spus Alice cu blândețe. E greu de făcut, știu, dar e important. Ai chemat un doctor? Am sunat și la doctor și la linia directă a NHS-ului. Cabinetul era închis, iar linia directă nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
țipa isteric, iar Alice se chinuia în van s-o liniștească, Hugo și-a dat seama că nu prea avea de ales. Toate șansele lui de a o face pe Alice să revină la sentimente mai bune, de a o calma pe Rosa și pe Theo, care începuse și el să scâncească, toate depindeau de un singur lucru. De salvarea jucăriei. Hugo a calculat rapid. Mașina era parcată în fața porților de acces în parc; oare să se urce în ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
c-o să-ți pară rău. Hugo a văzut imediat în situația asta un colac de salvare. Oare Amanda îi transmitea, deși într-o manieră neplăcută, că dacă rămânea discret și zâmbitor și dac-o sprijinea pe parcursul interviului avea să se calmeze și să revină la sentimente mai bune? Că mai era loc pentru dezbateri, negocieri și, spera el, modificări de opțiuni? —Hei! Ați ajuns! Intrați, a auzit-o pe nevastă-sa strigând la grupul de oameni care așteptau la ușă. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în al noulea cer. Dar această bucurie nu a ținut mult fiindcă a trecut în neființă imediat, după nașterea Frusinei.Gheorghe nu s-a mai căsătorit niciodată. De la moartea Mariei a început să fumeze mai des, simțea că tutunul îl calmează și mai uită de greutăți. A crescut-o pe fiica sa, singur. Doar o cumnată din partea Mariei care locuia la o stradă mai departe de ei venea din când în când să îl ajute; să-l învețe cum să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
văzusem până atunci la el. — Te așteaptă ingrid, am murmurat eu. — Da, mă așteaptă. mă așteaptă e puțin spus. Parcă a Înne- bunit. Simte că se Întâmplă ceva În ultima vreme și vrea să vină aici. Singurul mod de a calma situația este să mă duc eu acolo și să clarific lucrurile cu ea. Șaman 105 — SĂ le clarifici ? referitor la ce ? am Întrebat eu cu sufletul la gură. — la faptul că nu e o idee bună să trăim așa. Va
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să vină. Nu tocmai... am spus eu, ezitând. — Cum așa ? se răsuci olandezul spre Nicoleta, pe un ton iritat, de care n-ar fi părut capabil la prima vedere. Nicoleta Îi spuse repede ceva În olandeză, ceea ce păru să-l calmeze pe roșcovan. — SĂ-ți explic atunci, spuse olandezul. Fac asta de zece ani și pot să spun că e foarte mare cerere În Europa, În special În Finlanda și În Danemarca. Se caută mai ales românce, unguroaice și poloneze. Trebuie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vrând-nevrând, să mă târăsc după el. Am coborât din mașină În curtea sediului poliției, unde ne-au Înconjurat nelipsiții câini vagabonzi, mai vehemenți și mai bine hrăniți decât cei de la mătușă-mea de la bloc, pe care Însă roibu i-a calmat ca prin farmec strigându-i pe nume - Îi știa pe fiecare În parte și trebuie să fi fost vreo douăzeci cu toții. Era prima oară când intram Într-un sediu al poliției pentru alt motiv decât să-mi iau buletinul. Am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]