4,790 matches
-
zise el, tu nu-ți citești niciodata corespondența? Uită-te la toate gunoaiele alea. Oh, ba da. M-am uitat disperată la mormanul de plicuri de pe covor. Credeam că toate sunt numai facturi. —Chiar și așa. Nat se aruncă pe canapea, cu berile lângă el. —Bine, OK. Am adunat mormanul. Am încercat să mă fofilez. Am pus plicurile pe masa din bucătărie și am început să le deschid. Nat găsise una dintre revistele mele și era cu totul absorbit, probabil o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mâna în jurul taliei unui băiat. Clifford îi zâmbea patern. Băiatul nu zâmbea. Părea că stă încordat, iar palmele îi erau întinse pe lângă corp. Avea cam zece ani; era clar cine este. Chiar dacă originalul nu s-ar fi găsit tolănit pe canapeaua mea în acel moment. * * * L-am auzit pe Nat cum se rotește pe canapea. Dintr-odată, zgomotul scos de arcuri era de o mie de ori mai amenințător. Tot universul era dat peste cap. —Tone de facturi? a spus. —Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
stă încordat, iar palmele îi erau întinse pe lângă corp. Avea cam zece ani; era clar cine este. Chiar dacă originalul nu s-ar fi găsit tolănit pe canapeaua mea în acel moment. * * * L-am auzit pe Nat cum se rotește pe canapea. Dintr-odată, zgomotul scos de arcuri era de o mie de ori mai amenințător. Tot universul era dat peste cap. —Tone de facturi? a spus. —Și o scrisoare. —Ceva interesant? Nu avea de unde să știe că Walter a apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Nu că i-ar fi păsat în vreun fel lui Clifford. Nu voia să o omoare? — Doamne, nu. Doar să o sperii. Să-i spun să stea departe de Catherine. —Și ai speriat-o? Nat s-a răsucit incomod pe canapea. —într-un fel, da. De unde ai știut unde o să fie, am întrebat plină de curiozitate? —Ciudatul ăla care lucra pentru Catherine, a spus Nat. Ar fi făcut orice să ajungă la Lee Jackson. Era obsedat de Catherine, știi? De la Walter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mine. Le-am arătat vânătăile, ambele seturi. Am câștigat cu ele simpatia, mai ales după declarația lui Clifford Hammond care a confirmat tendințele violente ale fratelui său. M-au pus într-o încăpere specială la secția de poliție, cu flori, canapele și culori pastelate pe pereți, și au trimis o femeie ofițer să-mi ia declarația. Mi-a spus că Nat mai avusese două condamnări pentru violare de domiciliu. Nu a stricat poveștii mele. Era o întorsătură ironică - de obicei bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a deschis ușa nu a apărut doctorul, ci D.I. Fincham, dintre toți oamenii. —îmi pare foarte rău să aud ce s-a întâmplat, a spus. Cum te simți? Te superi dacă intru? — Ești invitatul meu, am răspuns, arătând spre cealaltă canapea. Bine ai venit în apartamentul de la Violuri și Violență domestică. Sper că îți plac garoafele. S-a așezat. Era mijlocul nopții, dar el părea la patru ace ca întotdeauna. —îți iei costumele de la Burton? am spus cu chef de glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Și asta pentru că din tavanul cerului se deschisese cu un clămpănit sec, cu doar câteva secunde înainte, un chepeng din lemn din care cobora șerpuind o frumusețe de scară rulantă electronică, cu balustradă din aur masiv ce reprezenta brațul unei canapele. Pe-aici, pe această potecă siderală ce făcea, vizibil, legătura dintre viață și moarte, ori dintre cer și pământ, coborau ei, zeii. Coborau veseli și cu chef de cântat, după cum se putea vedea chiar pe figura lui Sultan, cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nimeni nu scapă de greșeală, Și noi, de ce crimă ori de ce infracțiune suntem vinovați sau acuzați, Nu vă grăbiți, domnule doctor, să începem prin a ne face comozi, o să conversăm mai bine. Medicul și soția sa se așezară pe o canapea și așteptară. Comisarul păstră tăcerea timp de câteva secunde, brusc îl năpădise îndoiala în legătură cu cea mai bună tactică pe care trebuia s-o urmeze. Că, pentru a nu stârni prematur iepurele, inspectorul și agentul se limitau, de acord cu instrucțiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că vorbitul cu ministrul de interne îi provoca o sete aproape supărătoare, era ca și cum, pe parcursul întregii durate a conversației, ar fi ars pe dinăuntru, iar acum ar sări să-și stingă propriul său incendiu. Se duse să se așeze pe canapeaua din living, dar nu rămase acolo mult timp, starea se semi-letargie în care trăise în aceste trei zile dispăruse, ca și cum se evaporase la primul cuvânt al ministrului, acum lucrurile, acest concept vag căruia obișnuim să-i dăm numele generic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
auzit că era chemat și, în sfârșit, când abia mai reușea să-și târască picioarele, o șalupă de salvare culese naufragiatul pe punctul de a se îneca. Liftul îl urcă milos până la etajul al paisprezecelea, ușa se deschise fără rezistență, canapeaua îl primi ca pe un prieten drag, în câteva minute comisarul, cu picioarele întinse, dormea dus, sau dormea somnul celor nevinovați, cum se mai obișnuia să se spună pe vremea când se credea că ei ar exista. Cuibărit în poala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o chestiune de o zi-două. Și când, târziu, într-o seară, m-a vizitat Stroeve, am știut că a venit să-mi spună că e moartă. Era absolut sfârșit. Abia acum își pierduse total volubilitatea și a căzut istovit pe canapea. Am simțit că nici un cuvânt de consolare nu slujește la nimic și l-am lăsat să zacă acolo în tăcere. M-am temut că o să-i par un om fără inimă dacă citesc, așa că am stat la fereastră fumându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
gândi că ar vrea să-l privească, așa că-l trase de-o parte și-l așeză pe șevalet. Pe urmă se dădu câțiva pași înapoi ca să-l vadă mai bine. I se tăie respirația. Înfățișa o femeie întinsă pe o canapea, cu un braț sub cap și cu celălalt lăsat moale pe lângă trup. Un picior era ridicat și celălalt întins. Poza era clasică. Lui Stroeve i se învârtea capul. Era Blanche. Îl cuprinse durerea, și gelozia, și furia și scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
al doilea proiect de scenariu, în sertar. Te eliberează de tensiune, îl folosești când îți trebuie. De n-ar afla nevastă-mea, Vichi, că m-ar omorî, ar fi în stare de orice... În timp ce el se spală, în sufragerie, pe canapeaua care trecuse prin multe, Loredana așază pernele din piele albă, căzuseră bietele de ele, în lupta corp la corp, ea e încă studentă la teatru, tânără, dar foarte atentă, proful nu trebuie supărat cu nimic. Gol, încă subțire, actorul apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
actorul apare triumfător, o sărută pe gură, buzele moi îi plac ei la nebunie, o ia în brațe și-o ascunde bărbătește la pieptul lui masculin, dar căsătorit, o întoarce cu spatele la el și îi așază curulețul pe picioarele lui lungi, canapeaua îi mai suportă, nu s-a dărâmat, nu s-a desfăcut. Încă. Dar când vine Vichi?, întreabă Loredana, ține pleoapele în jos, așteaptă tare ca briciul răspunsul lui. Are spectacol, pe urmă zicea că merge cu niște prieteni la restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lasă-mă să-ți povestesc și-ți explic pe urmă, o alăptam și-i cântam, știam un cântec de leagăn de la mama mea... (Imagine pe ecran, filmul e făcut de Cristi, amator deci; Emma alăptându-și copilul, e pe o canapea, are un bebe în brațe, scoate un sân splendid și alăptează. E ca o pietà...) Doamne, dac-o vedeați pe la doi ani pe dodoloața mea, o întreba Cristi despre Adam și Eva, cum zici tu c-a fost cu primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu mă pricep, nu știu cum și cât, nu am nici o idee ce trebuie făcut la un parter, ei, când o să ai, schimbăm, mai îndreptăm una-alta, îți trebuie cam o mie de euro!... în bucătărie ai aragaz, frigider, în sufragerie ai canapea, rafturi, cărți, în dormitor, patul, un birou cu un computer, să-mi scrii din când în când, glumește bărbatul, e cablat la Internet, nu-ți face probleme, o să te coste puțin întreținerea și telefoanele, lumina, plătești tot, vezi tu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să trosnească, se usca, Doamne, ce mizerie și ce frig!!! — Tu ești nebună, e așa de cald afară, un august cum n-a fost parcă niciodată, e aerul greu de căldură. E așa de cald și aici. Vino încoace, pe canapeaua din sufragerie. Să știi că ești nebună cu înțepăturile tale, cu durerile, cu articulațiile. Asta cu „ești nebună” e o metodă securistă. Numai Securitatea, când vroia să scape de cineva, de unul care critica regimul lor comunist, zicea că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tranc!, un rahat peste fruntea aia mare, ești tu mai sensibil?, pleosc!, peste inima subțire ca un cuvânt... Mi-a fost atât de bine în cadă, nu vreau să ies din pat, vino tu aici! Maestrul se ridică ușor de pe canapeaua din piele bej-portocalie-galbenă, se duce întâi la baie, își scoate hainele de pe el și face un duș, se spală îndelung, cu atenție, totdeauna a avut grijă de el, caută cu privirile un prosop, pe cuier sunt trei, unul galben, altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
are părul cam Încâlcit (mâinile Myrei s-au repezit la păr). O, lasă-l așa, e grozav! Au urcat scările, parcă plutind, și Myra l-a condus În micuțul bârlog al visurilor sale, unde ardea un foc plăcut, În fața unei canapele pe care te cufundai până la pământ. Peste câțiva ani acesta avea să fie marele decor al lui Amory, leagănul multor crize emoționale. Acum, au discutat o vreme despre partidele de săniuș. Întotdeauna există un grup de timizi, a comentat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cam nepoliticos, a adăugat: Dar de tine Îmi place. Și-a dres. — Îmi place de tine În primul, În al doilea și În al treilea rând. Ochii Myrei au devenit visători. Ce poveste grozavă de spus lui Marylyn! Ea, pe canapea, cu băiatul ăsta așa de drăguț... și focul, sentimentul că În toată clădirea aceea mare erau numai ei... Myra a capitulat. Atmosfera era prea seducătoare. — Mie-mi place de tine pe primele douăzeci și cinci de locuri, a mărturisit ea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
parte a serii“. Dar a trecut timpul, circa două ore, și cavalerii mai puțin subtili ar fi făcut bine să-și Îndrepte privirile pseudo-pătimașe În altă parte, fiindcă ora unsprezece i-a găsit pe Isabelle și pe Amory așezați pe canapeaua din odăița de lângă biblioteca de la etaj. Ea știa că formează un cuplu frumos și părea că se abandonează exclusiv acelei izolări, În timp ce frumuseți mai puțin izbitoare se foiau și pălăvrăgeau la parter. Băieții care treceau prin fața ușii le aruncau priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-ți spun. Doamne, Isabelle, sună ca o replică dintr-o piesă, dar nu e. — Știu, a șoptit moale Isabelle. — Poate că n-o să ne mai vedem niciodată ca acum... Uneori am un ghinion teribil. Se Înclinase spre celălalt capăt al canapelei, mai departe de ea, dar Isabelle Îi distingea bine ochii În Întuneric. — Ba ai să mă mai vezi, prostuțule. Ea a apăsat imperceptibil pe ultimul cuvânt, făcând din el aproape o alintare. Amory, ușor răgușit, a continuat: — Am fost atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care n-au pățit nimic, tocmai i-au dus pe ceilalți Înăuntru, dar cu ăsta nu mai e nimic de făcut. Amory s-a repezit În casă și ceilalți l-au urmat purtând masa inertă, pe care o așezară pe canapeaua din sărăcăciosul salon de la intrare. Sloane, cu o gaură În umăr, stătea Întins pe altă canapea. Delira pe jumătate și-i striga Întruna cuiva că are un curs de chimie la opt și zece. — Nu-mi dau seama ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai e nimic de făcut. Amory s-a repezit În casă și ceilalți l-au urmat purtând masa inertă, pe care o așezară pe canapeaua din sărăcăciosul salon de la intrare. Sloane, cu o gaură În umăr, stătea Întins pe altă canapea. Delira pe jumătate și-i striga Întruna cuiva că are un curs de chimie la opt și zece. — Nu-mi dau seama ce s-a Întâmplat, a zis Ferrenby, cu Încordare În voce. Dick conducea și refuza să plece de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a băut prea mult, pe urmă a apărut afurisita aia de curbă și... Of, Doamne Dumnezeule! S-a trântit pe podea, cu fața-n jos, izbucnind Într-un plâns spasmodic, fără lacrimi. Sosise doctorul și Amory s-a dus la canapea, unde cineva i-a Înmânat un cearșaf, să acopere mortul. Cu Încrâncenare bruscă, i-a ridicat un braț lui Dick și apoi l-a lăsat să cadă la loc, inert. Victima avea fruntea rece, dar chipul nu-i era inexpresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]