2,383 matches
-
vindeci buba rea și oftica. (Gh.F.C.) Ficatul de cal cu țuică e bun la amețeală și nebunie. (Gh.F.C.) Cană Dumineca să nu te speli pe ochi din cană ori din ulciorul din care bei apă, căci apoi va mirosi urît. Candelă Cînd verși candela e semn de moarte. Cînd s-a stînge candela de la sine e un mare rău. Cap Copiii care au capul între umere este bine a-i lua, cînd se scot din scăldătoare, de cap. Cînd se lăptează
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și oftica. (Gh.F.C.) Ficatul de cal cu țuică e bun la amețeală și nebunie. (Gh.F.C.) Cană Dumineca să nu te speli pe ochi din cană ori din ulciorul din care bei apă, căci apoi va mirosi urît. Candelă Cînd verși candela e semn de moarte. Cînd s-a stînge candela de la sine e un mare rău. Cap Copiii care au capul între umere este bine a-i lua, cînd se scot din scăldătoare, de cap. Cînd se lăptează copilul, să nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
bun la amețeală și nebunie. (Gh.F.C.) Cană Dumineca să nu te speli pe ochi din cană ori din ulciorul din care bei apă, căci apoi va mirosi urît. Candelă Cînd verși candela e semn de moarte. Cînd s-a stînge candela de la sine e un mare rău. Cap Copiii care au capul între umere este bine a-i lua, cînd se scot din scăldătoare, de cap. Cînd se lăptează copilul, să nu se ieie țîța între degetul mijlociu și cel arătător
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pitulicii și le pune pe-ale lui în loc. (Gh.F.C.) Voinicii și haiducii aveau limbă de cuc și cap de șarpe tăiate cu ban de argint în luna martie. (Gh.F.C.) Farmece de dragoste se fac cu cap de cuc, scursură de candelă și busuioc din steagul bisericii. (Gh.F.C.) Cucul, corbul, bufnița, uliul, cocostîrcul ori pupăza nu se mănîncă, sînt spurcate. (Gh.F.C.) Cucuvea Cînd cîntă cucuveica pe casă, va muri cineva din casa aceea. Cînd cîntă cucuveaua pe coșul casei ori pe alte
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
așa să se întoarcă N. de la țîță.“ învățătură Copiii care învață la școală își pun cărțile în copaia de mălai ca să-și aducă aminte de carte ca de mămăligă. înviere în cele trei zile ale învierii, ard în văzduh trei candele mari ce nu le vede nimeni. Jidov Trăiau cîndva oameni foarte înalți. Despre unul înalt se spune: „Ce jidov de român!“ O fată de uriași a luat odată în poală cîțiva țărani cu un plug tras de doisprezece boi. A
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
îți voi îmbrățișa ceafa) se îndepărtează de firescul "Te-oi ținea de după gât"; Dorința: substantivul masculin il fonte (baptisteriu, cristelniță), folosit pentru "izvorul", este cel puțin forțat. Un caz de traducere literală este versul Quando con le ciglie stanche la candela a sera spengo, ceea ce s-ar traduce cu "Când cu gene ostenite sting lumânarea...), de unde și umorul involuntar, reperabil și în cazul echivalării expresiei "Ca-n vis" cu come fantasmagoria. Deși "mișcătoarea mărilor singurătate" nu e același lucru cu l
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mare, frămîntată cu apă bună, albă ca zăpada, pufoasă ca buretele. ("Lipsa de gradație e a autorului însuși, reputat ca scriitor verbios și tautologic...", avertizează pe loc Călinescu! Enumerarea merge mai departe, însă). La țară, duminica, dascălul clopotește mult, curăță candelele, popa spune Evangheliile, împarte anafură, afurisește pe cine n-a plătit dijmă bisericii. Lumea îmbracă veșminte de sărbătoare, bolnavii au voie să mănînce carne de berbec, bărbații stau pînă noaptea tîrziu aruncînd un inel de fier într-un cui, scuturînd
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
obsesia tragediei care a produs Revoluția din Decembrie și i-a însoțit primii pași. Jertfele inocente, cutremurătoare inițial, se învăluie progresiv în ceața uitării, cursul evenimenteleor e revizuit drastic, până la nerecunoaștere. În piețele confruntării cu dictatura mai pâlpâie câte o candelă, presa mai evocă unele mărturii, adesea deconcertante, pe când discursul oficial asupra schimbărilor survenite e tot mai schematic și mai inconsistent. Se rescrie febril istoria. Atât de rapid se trece de la o pagină la alta? E așa de scurtă aducerea-noastră-aminte? Din
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cine știe unde..." Dacă nu l-a definit, căci nu aceasta voia să facă, poetul a izbutit însă a-l sugera. Fiorul Putnei face parte din zestrea noastră cea mai scumpă. Cronica, XXV, 23 (8 iunie 1990), p. 1 "APRINDE-SE-VOR CANDELE?" Un neam se comportă ca și un organism, în care partea e solidară cu întregul. Nu poți vătăma partea, fără ca ansamblul să nu resimtă o frustrare, o suferință. Lucrul acesta îl afirmă azi antropologii și sociologii, dar l-au recunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
tăcere, în sunetul clopotului creștea treptat, biserica se lumina de sine înăuntru de o lumină stranie și nemaivăzută. Călugării coborâră într-un șir treptele chiliilor, unul deschise ușa bisericii... În aceeași clipă clopotul tăcu și în biserică era întuneric des. Candelele de pe mormântul lui Vodă se stinseră de sine, deși avuse untdelemn destul. A doua zi, portretul voievodului Moldovei era atât de mohorât și de stins, încât, pentru păstrarea memoriei lui, un călugăr ce nu știa zugrăvia au făcut copia ce
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de sine, deși avuse untdelemn destul. A doua zi, portretul voievodului Moldovei era atât de mohorât și de stins, încât, pentru păstrarea memoriei lui, un călugăr ce nu știa zugrăvia au făcut copia ce există și astăzi. Aprinde-se-vor candelele pe mormânt? Lumina-se-va vechiul portret?" Interogația poetului exprimă o neliniște pe care o aflăm și la alte generații obsedate de ideea recuperării. La un secol de la cealaltă amputare teritorială a Moldovei, a fost rândul noilor generații să se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
simbol incoruptibil al unității neamului. Românimea se afla, evident, la un nou ceas de cumpănă, mai grav decât cel evocat de Eminescu în episodul ce prezenta sfâșierea Bucovinei și moartea lui Grigore Ghica. Se va fi stins iarăși la Putna candela ce trebuia să țină cugetul treaz în țara tutelată de amintirea Voievodului? Alți istorici, între care și G.I. Brătianu (La Bessarabie, droits nationaux et historiques, 1943), și-au asociat atunci glasul în favoarea cauzei românești. Un lung martiraj se anunța pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fi tratată global, așa ne îndeamnă cei dinaintea noastră, de la Kogălniceanu și Xenopol la Iorga și Nistor, de la I. Lupaș și G.I. Brătianu la istoricii mai noi care au consimțit să ia parte la renașterea națională, renaștere coincidentă cu reaprinderea candelei de la Putna. Cronica, XXV, 26 (29 iunie 1990), p. 1, 2 PERSPECTIVA INTEGRĂRII Într-un moment când așezămintele acestei lumi se schimbă spectaculos (se schimbă, spunea cineva, până și ideea de schimbare), nu e poate lipsit de interes să aruncăm
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
3 Nu numai rațiune 3 Paradigma latină 3 Nostalgia siguranței 3 De n-ar fi istoria... 3 Istoria ca terapeutică a spiritului 3 Carpatolatinii 3 Revoluția în studiu: variațiuni pe aceeași temă 3 Arc peste timp 3 "aprinde-se-vor candele?" 3 Perspectiva integrării 3 Între umilință și înălțare 3 Solidaritate și cultură 3 În orizontul generalităților istorice 3 Retrospectiva târzie 3 "Silințe către liman" 3 Cunoaștere și comprehensiune 3 În căutarea europei 3 Istorie și anamnesis 3 Sfârșitul istoriei? 3
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nu iartă nimic din ce este inutil" Opera poetică a lui Ovid Densusianu este un imn închinat voinței sforțărilor uriașe, energiei viitorului. Ilustrăm cu un fragment din Per aspera: „Urmațimă/ pe aici e calea / ce ne va duce învingători,/ Aprindeți candela nădejdei / Și fiți în voi încrezători „ Per aspera prezintă drumul argonauților porniți pe marea ispititoare a vieții căutând un așa zis templu al gândurilor înalte, templu ce nu va fi descoperit decât de „pelerinul idealului” Se observă și din această
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
sfâșiat între Occident și Orient, simte sângele Bizanțului grec curgându-i prin trupul de apusean, este grec și deopotrivă franc, realizând acea coincidentia oppositorum, noul concept al maestrului său, cardinalul Cusanus. Jean Ange are clarviziunea prăbușirii Constantinopolului, ultima Romă, ultima candelă a speranței creștine, sub invazia "Fiarei ce va să vie", întrupată în sultanul Mehmet, pe care-l cunoscuse și-i depistase imensa patimă megalomană, fanatismul, cruzimea și obsesiile demne de marii dictatori moderni. Jean Ange, cititor al marilor erudiți ai
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se fac / Mai roșii decât floarea / Cea roșie de mac..."; Oh, dânsa-i și mireasă, și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii./ Albeața ei împotmolește crinii/ În mâl. Privirea-i prinsă-ntr-un cleștar./ Ci-n preajmă-i clipocesc candele mici,/ Plâng îngeri longilini, râd fluturi groși./ Surparea dulce-a sânilor voioși/ Mustește-n prafuri. Roua-i ca un bici/ Căzut pe flori întredeschise iar/ Când melcilor le scoate din tălpi spinii./ Oh, dânsa-i și mireasă, și altar/ De
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vorbă, recognoscibil, chiar și atunci când pare ajustat de o imaginație poetică greu de ținut în frâiele dogmei. În poemele sale există, spre exemplu, topoï sacri, de la recuzita biblică obișnuită (tronul, trâmbița, lăuta, spada, pocalul) și simbolurile liturgice bine știute (lumânările, candela, icoanele, împărtășania, crucea) la personajele și scenele decupate din Cartea Sfântă (îngerii și Iisus Hristos, Cina cea de taină, crucificarea și Învierea, iadul și Raiul). Adesea, cele mai semnificative dintre ele suportă un subtil proces de metamorfozare po(i)etică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aprinde lampa. Lumina este galbenă sau roșie, iar corpul de iluminat poate fi și negru (interesantă sintagma în care se prezintă și astăzi, comercial, aceste obiecte: nu de luminat, ci de iluminat). Pentru roș, sunt preferate "căpițelul de lumină" sau candela între lumânare, candelă, pe de o parte, și lampă, pe de alta, stabilindu-se o distanță de sfințenie și mister, ce ține de natura cunoașterii favorizate de lumina furnizată de fiecare dintre ele. În hipotext, care oferă cuvintelor o densitate
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este galbenă sau roșie, iar corpul de iluminat poate fi și negru (interesantă sintagma în care se prezintă și astăzi, comercial, aceste obiecte: nu de luminat, ci de iluminat). Pentru roș, sunt preferate "căpițelul de lumină" sau candela între lumânare, candelă, pe de o parte, și lampă, pe de alta, stabilindu-se o distanță de sfințenie și mister, ce ține de natura cunoașterii favorizate de lumina furnizată de fiecare dintre ele. În hipotext, care oferă cuvintelor o densitate semantică ce tinde
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
patul nostru (Umbra mea Eminescu: 2011, II, 101). Roz se dovedește atributul inocenței, indife rent de forma, cadrul și natura ei. Roș este specializat semantic pentru descrierea luminii utilitare sau sfinte, persistă o ambiguitate asupra acestui obiect sfânt (lumânare sau candelă). Primul element din seria lexicală a culorii roșii (cu 11 unități lexicale) este utilizat în descrierea interiorului unde sălășluiește Dionis: "în alt colț, un pat, adecă câteva scânduri pe doi căpriori, acoperite c-un mindir de paie și c-o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
aici să ne oprim asupra vreuneia din dimensiunile binecunoscute și explorate ale dureroaselor sale confruntări cu divinul, cu fantomele istoriei, sau cu o omenire în declin, căci cei ce se încăpățînează să vadă în Cioran doar nihilistul tenebros, ce stinge candela în urma unei lumi pierdute, uită că acest teoretician al descompunerii a fost o ființă vioaie, care se lăsa cu voluptate pradă unor conversații frivole, care înjura cu aplomb (în românește!) și rîdea ca un copil. Vom adăsta, deci, fugitiv asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
această pictură, din sugestia unei armonii incomparabile pe care muzica o conferă lumii, asigurându-i pentru o clipă coeziunea. Panoul "Schubert", Schubert la pian (1899), răspunde unei culturi hedoniste, cimentate politic și cultural, în care nu încape nicio fisură. Efectul candelei este de a fluidiza întreaga atmosferă, de a mesmeriza audiența, ceea ce aduce în discuție efectul muzicii, o artă care nu se mai adresează rațiunii, ci simțurilor, percepției, emoției. Cu totul altul este următorul tablou pe aceeași temă, Muzica (1898). Nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
maestrul își ia în serios sacerdoțiul estetic și oficiază cu grandoarea unui preot cultul poeziei. Religiozitatea este proiectată asupra artei, interiorul fiind menit să sublinieze traseul inițiatic și caracterul sacerdotal al obiectului de artă transformat în obiect de cult. O candelă roșie stă permanent aprinsă, așa cum niciodată focul sacru nu se stinge în templul zeiței Hestia. Dacă Khnopff avea o mască a lui Hypnos, iar Félicien Champsaur o tipsie cu capul sfântului Ioan Botezătorul decapitat la cererea Salomeii, pentru Macedonski, masca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la fel de stilizată, drapată și ea tot în roșu și pe console aurii, ardeau policandre cu trei brațe. Lumânările, schimbate o dată sau de două ori pe noapte, împrăștiau o lumină pâlpâitoare, roșiatică, întreținută în chip difuz și de draperiile încăperii. O candelă roșie licărea obscur pe un perete, întregind parcă acest interior de templu, închinat, s-ar zice, unei zeități a sângelui: De ce arde, maestre? Era îndemnat atunci să-l întrebe... Roșul îmi dă viață. Am pus-o înadins. Sângele e tot
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]