5,781 matches
-
un proiect profesional? Da. Mă gândesc la unul. Deocamdată, nu. Nu. 3) Așteptați ajutor de la facultate? Nu Da. Dacă da, de la cine? De la profesori De la specialiștii în orientare profesională De la alții (precizați) Alimentația 1. Unde mâncați în mod frecvent? La cantina universității acasă la restaurant la fast food în altă parte (precizați) 2. Ce mâncați în mod frecvent la prânz? un meniu complet (felul 1, felul 2, desert) pizza, sandwich... o gustare (un fruct, pufuleți...) nu mănânc nimic altceva (precizați) 3
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
se realizează prin hotărâre a comisiei pentru protecția copilului, care eliberează certificatul pe baza raportului de evaluare complexă întocmit de serviciul de evaluare complexă din cadrul D.G.A.S.P.C. și cererea părinților. Unitățile de învățământ special sunt formate din: școală specială, cantină și, după caz, internat școlar. Copiii beneficiază gratuit de masă și cazare în internatele școlare. Finanțarea se face din bugetele județelor unde funcționează unitatea de învățământ special, indiferent de domiciliul copiilor cu cerințe educative speciale. În cadrul procesului de învățământ, copiii
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
ro/statistici-55-view.html 226 Studiu ICCV, din 1998. 227 Beneficiarii venitului minim garantat au, de asemenea, dreptul la: ajutoare de urgență (finanțate de la buget), ajutoare de înmormântare (finanțate de la bugetul local), ajutoare în natură, servicii sociale (de exemplu, mâncare de la cantinele sociale). 228 http://www.zf.ro/eveniment/unde-sunt-bogatii-romaniei-bucurestiul-are-120-de-milionariin-euro-cu-averi-cumulate-de-18-7-miliarde-de-euro-4989499. 229 Reducerea cu un sfert a numărului de locuințe ce oferă condiții de locuit inumane, degradante până în decembrie 2004, construcția de locuințe sociale în baza prevederilor Legii locuinței nr. 114/1996, implementarea
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
presă ziarele: o “Buna Vestire”; o “Cuvântul”; o “Axa”; o “Sfarmă-Piatră”. -a reușit să-și atragă numeroși adepți prin: o organizarea de procesiuni religioase; o repararea sau construirea unor biserici sau troițe; o organizarea taberelor de muncă; o organizarea unor cantine și magazine muncitorești. -a atras de partea ei reprezentanți ai burgheziei, studenților, intelectualilor, țăranilor, săracilor, preoților. -în deceniul al patrulea (1930-1940), mișcarea legionară s-a aflat în plin proces de ascensiune datorită: o disensiunilor dintre liberali și țărăniști; o dezamăgirii
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
nu avea restricții la produsele de consum de bază, deși în multe locuri untul fusese încă din 1939 înlocuit pe scară largă de margarină pe care o numeau Grassbutter**. În 1943, în marile orașe din Marea Britanie s-au înființat multe cantine care serveau meniuri fixe la prețuri modeste. În același interval de timp (1943-44), industria britanică nu producea decît 54% din potențialul ei. Pînă în 1943, în Germania nu a existat o forță de muncă feminină în industrie (mai ales cea
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Rețetarului era urmărită de procuratură. Cu o asemenea „alimentație publică“, nu este de mirare că, în anul 1989, prin București circulau zvonuri privind desființarea iminentă a alimentarelor (restaurantul devenise deja cuvânt tabu) și obligarea cetățenilor să ia toate mesele la cantinele de inspirație nord-coreeană ce urmau a fi deschise în celebrele „circuri ale foamei“. Iată cum, de-a lungul secolelor, am disprețuit, batjocorit și, până la urmă, distrus breasla bucătarilor. Aceștia erau singurii care ar fi putut revitaliza bucătăria românească, deoarece nici o
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Credința, Speranța și Dragostea. Aceasta din urmă urma să facă faima medicinii medievale prin asistența sanitară caritabilă, prin crearea în Bizanțul Creștin, de spitale (pentru prima dată în lume!), de infirmerii, farmacii, orfelinate, cămine pentru bătrâni, hanuri pentru călătorii săraci, cantine pentru bolnavi, ospătării pentru nevoiași, și toate pe lângă mânăstiri și biserici. S-a efectuat igienizarea complexă, adunarea bolnavilor de pe străzi, a copiilor orfani abandonați, s-au organizat școli de reeducare a minorilor, în spitale, s-au creat secții separate pentru
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Sf. Theodosie a ridicat o casă de sănătate pentru călugări și alta pentru mireni. în secolul al V-lea Sf. Ioan Hrisostovu ridică mânăstiri, biserici, și pe lângă ele, spitale, farmacii, infirmerii, depozite de alimente și îmbrăcăminte, orfelinate, bucătării, ospătării și cantine. Unele din aceste complexe, ocupau împreună cu mânăstirea, aproape câte un cartier. Tot în acest secol, se instituționalizează și profesia de infirmier (parabolani) al căror număr a crescut mereu sub ocrotirea episcopatelor. În timp, dezvoltarea spitalelor luând amploare, s-au organizat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și alte spitale pe lângă mânăstiri și catedrale, ca cel din Paris „Hôtel Dieu“ (829) sau cel al Mânăstirii Cluny, cu 28 de paturi. Ca și în Bizanț, aceste spitale aveau și orfelinate, case de bătrâni (azile) pentru neajutorați, farmacii, infirmerii, cantine etc., dar și secții de leproși, ciumați, alienați, care, desigur nu au apărut simultan. Medicina de asistență caritabilă și experiența medicală empirică s-au dublat pe parcurs, deși, în secolul XII unele Concilii interziceau călugărilor să practice medicina, făcând loc
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
carieră, indiferent ce-ar crede ceilalți. Ar fi trebuit să fiu mai înțeleaptă în loc să-mi închipui că îmi doresc cu adevărat să fiu manager de dezvoltare a afacerilor. Cei o sută de angajați ai firmei Global Finance se adunară la cantină la ora stabilită. Darcey stătea pe marginea uneia dintre mesele de lemn; nu vorbi cu nimeni în timp ce așteptau. Peter Henson întârziase cinci minute, iar unul dintre angajații de la administrație sugeră că fusese probabil primul concediat. Observația provocă râsete. Dar Henson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
deși toată lumea se aștepta să îi vadă pe noii proprietari cât de curând. Anna Sweeney îi trimisese un e-mail lui Darcey, întrebându-se și frământându-se din nou în legătură cu viitorul postului ei de director de resurse umane, în vreme ce discuțiile de la cantină (și, mai semnificativ, cele din intimitatea toaletelor) se refereau încă la ce schimbări ar putea aduce InvestorCorp companiei. Mai ales dacă aveau să fie implicați cei de peste ocean. Structura firmei InvestorCorp era diferită de cea a Global Finance. Aceasta dintâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Jackie, fiind asistentă medicală, lucra în schimburi. Toate astea îi conveneau lui Darcey de minune. ProSure fiind o companie foarte mare, nu cunoștea pe toată lumea așa cum făcuse la Car Crew. Din când în când mai dădea de Neil Lomond la cantină și mai schimba o vorbă cu el; se mai împrietenise cu câțiva oameni din alte departamente; însă, în general, trecea neobservată și se cufunda în ce avea de lucru. Așa că de-abia în decembrie avu ocazia să socializeze. Și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe Neil), era sigură că va putea în final să-l uite pe Aidan Clarke. Închiriară un apartament la câteva stații de metrou de birou; se duceau la serviciu împreună, se întorceau acasă împreună și uneori luau și masa la cantină împreună. Darcey trase concluzia că trebuiau să fie înnebuniți unul după altul din moment ce petreceau atât de mult timp împreună. În fiecare zi îl întreba dacă era fericit și dacă o iubea, și în fiecare zi îi spunea că era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fost oprit, puteam spune că sunt În drum spre Camera 32a, la Biroul de Obiecte Pierdute. Numai că Intrarea 2 duce și către morgă. Am pășit cu nonșalanță de-a lungul coridorului și apoi am coborât la subsol, pe lângă o cantină mică, spre ieșirea În caz de incendiu. Am Împins bara de la ușă și m-am trezit Într-o imensă curte pietruită În care erau parcate mai multe mașini de poliție. Un bărbat Încălțat cu cizme de cauciuc, care nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de sus până jos de parcă eram un rahat În care călcase. Îmi luă apoi ultima sticlă de scotch bun, o cântări În mână și o aruncă În peretele de deasupra biroului. Se făcu țăndări cu un zgomot de tacâmuri de cantină care cad pe scări, iar aerul se umplu brusc cu mirosul de alcool. Dietz Își aranjă jacheta și spuse: — Am vrut doar să-ți băgăm În cap necesitatea de a ne ține la curent cu tot ce faci, Gunther. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
plecat din poliție? A scos din vestă o cutiuță lăcuită și scutură din ea câteva pastile roz În palma-i grasă, așteptând să-i răspund. Le-a luat cu un pahar de apă. Nu mă prea dădeam În vânt după cantina poliției, domnule. El râse zgomotos, iar eu am adăugat: — Cu tot respectul, Herr Prim-Ministru, sunt sigur că știți la fel de bine ca și mine de ce am plecat, de vreme ce chiar dumneavoastră erați pe atunci la conducerea poliției. Nu-mi amintesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
unde nu a călcat picior de om. Peisaj pur, natură pură, indiferentă, împăcată, contopită cu tot ceea ce într-adevăr există. Am trecut podețul de scânduri putrede de peste pârâul secat, cu albia plină de frunze moarte și noroi și gunoaie de la cantină: conserve, hârtii, folii jegoase de polietilenă, și am urcat treptele de ciment către restaurantul-pensiune. înăuntru, figurile tipice: nepoțelul prodigios cu bunica, literatul plin de coșuri strângând între palme sticla de bere, muzicianul celebru încrucișînd dinții a două furculițe și manevrîndu-le
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sfert de oră la înviorare, de jur-împrejurul conacului (m-am uitat speriat spre statuie, dar nimfa redevenise inofensivă și pudică), ne-au mai aliniat, am mai sărit ca mingea și am mai mers ca piticii, după care ne-au dat, la cantină, cunoscutul ceai de zahăr ars (are sau n-are bromură?). în dimineața aceea, Manix, cu o mutră foarte stranie, de bețiv sau de posedat, congestionat la față, interpreta un soi de pantomimă ritmată, mișcând din gât și din umeri, bătând
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
textul care mi s-a lipit de corp și mă-nveninează. Scriu mai departe, cu pixul, în fața ferestrei prin care se zăresc munți vârstați de zăpadă. Din când în când se aud, îndepărtate, vocile tâmplarilor care repară o vilă de lângă cantină, sunetele limpezi ale ciocanelor lovind în cuie. în curând va fi ora prânzului. De zile întregi îmi măsor timpul după orele de cantină, asemenea pensionarilor din aziluri. Dimineața scriu, după-amiezele urc puțin prin pădurea tăcută, serile răsfoiesc cîte-o carte în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vârstați de zăpadă. Din când în când se aud, îndepărtate, vocile tâmplarilor care repară o vilă de lângă cantină, sunetele limpezi ale ciocanelor lovind în cuie. în curând va fi ora prânzului. De zile întregi îmi măsor timpul după orele de cantină, asemenea pensionarilor din aziluri. Dimineața scriu, după-amiezele urc puțin prin pădurea tăcută, serile răsfoiesc cîte-o carte în singurătatea țiuitoare. Nu știu ce poate urma, dar știu că nu va mai urma viața mea obișnuită din miezul orașului, cu zilnicele certuri cu Delia
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în vacanță, n-am avut nici timp, nici bani, Părintele Dumitru se înmoaie ca prin farmec, Da, săracu de tine, cum să te mai poți și tunde din bursa aia așa mică, abia ți-ajunge să-ți plătești căminul și cantina, bine, bine, face semn fetei iertate să se reîntoarcă la îndeletnicirile ei, du-te la maică-ta s-o ajuți, înainte de a ne întoarce spatele privirea ei de-o clipă se-ntâlnește într-o tainică uniune de complicitate cu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
călugări chilii noi, sunt mai mulți călugări acum la mănăstire, totul s-a construit în primăvara asta, părintele vrea să spargă casa veche, am spus-o iute și mă uit cu coada ochiului la el, Vrea să facă acolo o cantină, o sală de mese, Casa noastră?! Casa cu prispă?! Da! poate nu anul ăsta, încerc eu să mai atenuez din, poate! Fratele Rafael mi-a mai scris că starețul e hotărât să-ți ceară să termini biserica în vara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care și Școala Secundară de Fete „Oltea Doamna”. Liceul noastru e foarte mare. Are mai multe corpuri de clădiri, cu multe săli de clasă, laboratoare, dotate și mobilate modern, sală de festivități, sală de sport, terenuri de sport, cămin și cantină. Toate sunt spațioase, curate și luminoase, pentru că noi să putem învăța în condiții perfecte. Preferata mea este livada, unde, atunci când vremea ne permite, desfășurăm diverse activități sau mă joc împreună cu colegii din clasa mea și din alte clase. Niciodată nu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
când Insch adăugă: — Și Încearcă să nu o scoți din sărite pe Watson. Nu e poreclită degeaba „Rupe-Coaie“. Sediul central al Poliției Grampian era destul de mare Încât să aibă propria morgă, situată În subsolul clădirii și Îndeajuns de departe de cantina angajaților Încât să nu le taie acestora pofta de mâncare. Era o Încăpere mare, vopsită În alb imaculat, și era prevăzută cu sertare frigorifice pentru cadavre de-a lungul unui perete. Bucățile de gresie ale podelei scârțâiră sub pașii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și magazinele de pe Victoria Road. Ofițerul de serviciu le spuse că Duncan Nicholson fusese vârât În cea mai urâtă celulă din Închisoare. Era acolo de mai bine de o oră. Pentru mai multă siguranță, Logan și Watson se opriră la cantină pentru o cană cu ceai și un castron de supă. Zăbovind la mazăre și șuncă În timp ce Nicholson stătea singur și Îngrijorat Într-o cameră Întunecoasă. — În regulă, spuse Logan după ce terminară. Cum ți-ar plăcea să-l abordezi pe domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]