7,454 matches
-
asta-i pedeapsă, nu răsplată!” „Lasă, Petre, că fata s-o descurca, fincă-i de ispravă, da ficioru trăbuie să trăiască și el cumva!” În a doua poveste, Dumnezeu și Sânpietru sunt rugați de un căprar să se uite puțin de caprele lui, ca să fugă el până acasă. De cum a plecat căprarul, caprele au zbughit-o pe stânci, care încotro. După ce-au alergat după ele zadarnic câteva ceasuri, Sânpietru a zis: „Doamne, cheamă-l pe Hăl Rău să grijească el de
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
descurca, fincă-i de ispravă, da ficioru trăbuie să trăiască și el cumva!” În a doua poveste, Dumnezeu și Sânpietru sunt rugați de un căprar să se uite puțin de caprele lui, ca să fugă el până acasă. De cum a plecat căprarul, caprele au zbughit-o pe stânci, care încotro. După ce-au alergat după ele zadarnic câteva ceasuri, Sânpietru a zis: „Doamne, cheamă-l pe Hăl Rău să grijească el de capre.” Diavolul a și venit și, de atunci, umblă el cu
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
lui, ca să fugă el până acasă. De cum a plecat căprarul, caprele au zbughit-o pe stânci, care încotro. După ce-au alergat după ele zadarnic câteva ceasuri, Sânpietru a zis: „Doamne, cheamă-l pe Hăl Rău să grijească el de capre.” Diavolul a și venit și, de atunci, umblă el cu caprele. Mai citisem povești cu Dumnezeu și Sf. Petru, dar niciodată nu le-am considerat mai mult decât povești. Poate că la fel aș fi făcut și de data asta
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
au zbughit-o pe stânci, care încotro. După ce-au alergat după ele zadarnic câteva ceasuri, Sânpietru a zis: „Doamne, cheamă-l pe Hăl Rău să grijească el de capre.” Diavolul a și venit și, de atunci, umblă el cu caprele. Mai citisem povești cu Dumnezeu și Sf. Petru, dar niciodată nu le-am considerat mai mult decât povești. Poate că la fel aș fi făcut și de data asta dacă Tușa nu mi le-ar fi expus cu religiozitate. A
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
Sânpietru pe pamânt, or tras la o casă de oamini nacajâț. Cât or fost de saraci, i-or omenit din ce-or avut. Cân să plece, o dzâs Sânpietru că să le-mplineasc-o dorință. Ș-o dzâs omu că are-o capră care-i dă on lităr de lapte la zî. Da vecinu lui are șî iel una, da a lui dă doauă lităre. - Atuncea, o dzâs Dumniedzău, să deie ș-a te doauă lităre. - Doamnie, o dzâs omu, io nu-s
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
pe strada „Culturii” din Bălăbănești. Așa am decis noi Consiliul Local. Este logic, cămin Cultural - strada „Culturii”. ... chiar dacă U.E. acceptă, ne sare prostimea-n cap dacă situăm Căminul Kogălniceanu pe strada Cuza . Nu merge! E păcat! Pentru a împăca și capra lui moș Ion și varza din primărie păstrăm vechile denumiri din epoca măreață. Mai mult, cu criza asta, facem și noi economie. Vă dați d-voastră seama ce-ar însemna să punem la fiecare intersecție plăcuțe cu str. „Alexandru Iona
„Au uitat” () [Corola-blog/BlogPost/339943_a_341272]
-
cei care nu mai sunt, să-i însenineze ochii și sufletul, să ceară iertare de greșeală și păcate, să-și mărturisească și să-și spele răutatea și ura, invidia și fățărnicia; clopotul, indiferent că-i de vacă, de oaie, de capră, de tren (odinioară), de plugușor, de lepros (ferească Dumnezeu!), de intrare la poartă sau în casă, ori clopot de biserică, nu face altceva decât să vestească, să anunțe ceva, să pună lumea în gardă, să se pregătească lumea de sărbătoare
Clopotarii ţin aproape Veşnicia () [Corola-blog/BlogPost/339951_a_341280]
-
cerului, și nu dă cu biciul, nu dă cu nuiaua, nu dă cu prăștina, nu dă cu ghioaga... mai ales că măgaru-i total lipsit de încăpățânarea-i proverbială, merge civilizat și ascultător la vorba curată și convingătoare a pământeanului de pe capră!... Sigur că da! Mai mare dragul să vezi un asemenea complex în desfășurare pe drumul care duce la vie! Un complex pur și simplu, dacă pot să-mi permit acest subtil paradox! Un complex alcătuit din carne și oase și
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
să-l dezbare pe urecheat de poftele-i “inumane!”... Seara, în drumul spre casă, niște turiști frânează lângă Mitică, admiră atelajul și-i dau o cutie de zahăr cubic pentru măgar!... Mai încolo, conul gospodar oprește, se dă jos de pe capră... și mănâncă zahăr în fața măgarului, să-i facă în ciudă și să-i scoată lăcomia din cap!... Stai să vezi! Autor: Ion Zimbru Sursa: Viața Liberă Galați
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
călca cineva pe mâna trecând grăbit pe lângă mine. Da, e adevărat că în România parcă se baga lumea în sufletul tău și vecinii toți știu ce mănânci la prânz și la ce oră faci duș pentru că sunt prea interesați de capră vecinului. Dar prefer asta, după ce am văzut reversul medaliei, pentru că în România există posibilitatea să întinzi o mână și să apuci pe cineva de braț, fie că îți este străin, care te va ajuta la bătrânețe să te ridici de pe
Scrisoarea unei studente românce din Anglia „Am urât România până am văzut Anglia. VREAU ACASĂ!” () [Corola-blog/BlogPost/340032_a_341361]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > CAPRA RÂIOASĂ Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1701 din 28 august 2015 Toate Articolele Autorului CAPRA RÂIOASĂ Se plimba, ca o cucoană, Pășind țanțoș, fără trac, Mândră ca o campioană. Deși slabă, jigărită, Se fâțâia sclifosită, Cu alura ei
CAPRA RÂIOASĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340134_a_341463]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > CAPRA RÂIOASĂ Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1701 din 28 august 2015 Toate Articolele Autorului CAPRA RÂIOASĂ Se plimba, ca o cucoană, Pășind țanțoș, fără trac, Mândră ca o campioană. Deși slabă, jigărită, Se fâțâia sclifosită, Cu alura ei de drac. Se știa ea cum arată: Ochii mari, goi, bulbucați, De credeai că-i spânzurată, Buze
CAPRA RÂIOASĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340134_a_341463]
-
Și a plecat în poveste, Țoapă cu coada pe sus. De ce ne tragem deoparte Și fugim ca de momâie? Se-ntrebau niște surate. Țapul: ‒ Voi sunteți zevzece?! Să vă feriți, când mai trece, Că-i bolnavă!... Are râie. Referință Bibliografică: CAPRA RÂIOASĂ / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1701, Anul V, 28 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
CAPRA RÂIOASĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340134_a_341463]
-
Invitați: Floarea Calotă și colindători din Țara Loviștei. Anul e gata să zboare în adâncul ceriului. De când e lumea și pământul se cântă imnuri de laudă în cinstea Timpului, care moare și învie. La noi, e întruchipat în măști precum capra, turca, cerbul. E invocat în forme străvechi de colinde sub formă de leu, dulf, bour, după cum se învârte soarele prin zodiac. Colindele se scandează ca să nu se uite. Sunt cele mai vechi cântece ale omenirii, le-au ctitorit zeii. Colindătorii
Crăciun Fericit la TVR2! () [Corola-blog/BlogPost/339249_a_340578]
-
să vedem ce a mai fost pe acest pământ... Străbunul meu roman, îndrăgostit de viață rurală, precum Publius Vergilius Naso (care pendula între Roma și sat), a stat în marginea apelor, la poalele unor munți umbroși, călcați în copite de capre agere și de oi blânde. Pomii răsunau de cântecele mierlei, iar în iarba voluminoasă, toiagul în care păstorul pe gânduri, își sprijinea bărbia, ca bijuteria de argint strălucea. Cetățeanul urban, ca Horatius Flaccus (posesor de vilă, primită în dar de la
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339283_a_340612]
-
mai folosește la nimic. Culmea-i pârjolită și respirația e singura răcoare. Truda cea mare e să urci până sus: pustnicul a urcat o dată și de-atunci a rămas aici, să-și refacă forțele. Pustnicul se acoperă cu piele de capră și răspândește un iz amestecat de sălbăticiune și pipă ce-a pătruns în pământ, în tufăriș și-n grotă. Când trage o lulea mai încolo la soare, de-l pierd, nu știu a-i da de urmă, că-i de-
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 () [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
și-o depune într-un luminiș la vedere, să se usuce la soare. Verzi și adânci sunt costișele și văile acestei coline. Potecile dintre vii conduc la pâlcuri năstrușnice de fete, îmbrăcate în culori țipătoare, ca s-o petreacă pe capră și să chiuiască până-n câmpie. Uneori mai apar șiruri de coșuri de fructe, dar nu urcă pe culme țăranii, ci le poartă acasă, în spinare, gârboviți, și se pierd printre frunze. Au prea multe de făcut și nu se duc
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 () [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
deja vlăguiți de lurul din zori, iar de trece un cerșetor, apa toată pe care jgheaburile o varsă printre culturi e pentru el, s-o bea. Râd disprețuitor spre pâlcurile de femei ori le întreabă când, îmbrăcate în piele de capră, vor ședea pe colinele toate să se înnegrească la soare. [1933] PEISAJ [II] Colina, pământ golaș, se albește sub stele; s-ar vedea și hoții, sus pe culme. Prin râpele din vale șirurile de araci sunt toate în umbră. Acolo
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 () [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
regia Andrei Mihalache, Tom Paine de Paul Foster - 1993, regia Victor Ioan Frunză, Piesă cu repetiții de Martin Crimp - 1993 și Privește înapoi cu mânie de John Osborne - 1995, ambele puse în scenă de Theodor Cristian Popescu, Delict în Insula Caprelor de Ugo Betti - 1995, regia Elemér Kincses, Marat-Sade de Peter Weiss - 1996, regia Țino Geirun, Job - 2000,adaptarea după Raymond Jean și regia de Radu Afrim, Viața lui Helge de Sibylle Berg - 2010, regia Victor Ioan Frunză, Aniversarea de Jeroen
Scena târgumureşeană. Construire dialogală (Anca Rotescu, Scene în dialog, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012). Cronică, de Daniela Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339287_a_340616]
-
care au aruncat în grabă ce au crezut că e mai necesar, și am plecat cu toții spre Bugeac. Pe drum am fost ajunși de activiști călare, eu și Ludmila am fugit, iar pe mama și tata i-au legat pe capra căruței, spate în spate și ..., nu a mai putut continua Irina, înecând-o lacrimile. Te rog să mă scuzi! -Și părinții? a întrebat-o Manu, când a crezut că s-a liniștit. -De atunci nu i-am mai văzut. Nu
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
sub amurg, îmi aduc aminte de sfaturile poetului latin, că iarba, înmuiată de rouă, se cosește mai bine la ultimele raze ale lunii; când pe lângă mine, în vacanțele pe care le mai petrec la sat, trece o turmă veselă de capre, pe dinainte-mi străbate imaginea păstorului roman, trăitor în casă rudimentară, moțăind în destule nopți, sub stâncă, însă foarte fericit de a prinde, cu o privire încântată, iezii abia fătați, șuvoiul de lapte lăsat în urmă de ugere grase, iar
Despre muncă, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339355_a_340684]
-
să vedem ce a mai fost pe acest pământ... Străbunul meu roman, îndrăgostit de viață rurală, precum Publius Vergilius Naso (care pendula între Roma și sat), a stat în marginea apelor, la poalele unor munți umbroși, călcați în copite de capre agere și de oi blânde. Pomii răsunau de cântecele mierlei, iar în iarba voluminoasă, toiagul în care păstorul pe gânduri, își sprijinea bărbia, ca bijuteria de argint strălucea. Cetățeanul urban, ca Horatius Flaccus (posesor de vilă, primită în dar de la
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339587_a_340916]
-
ale românilor, o reprezintă amânarea). Pe de altă parte, tot „ăștia suntem” când găsim mereu deschisă ușa pe care scrie „vă rugăm închideți ușa” (p. 190) și când „fiecare român” ne simțim potențiale victime și când suntem pripiți: „Băi, era capra noastră! Preocupați să dăm vina pe (...), am uitat că era vorba de noi” (p. 139). Ca „trăsătură națională” (p. 148) este reținut faptul că atât artiștii români, cât și toți ceilalți nu se înțeleg și s-ar elimina „unul pe
DAN PERJOVSCHI: „Ăştia suntem” – istorie şi mentalitate, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339640_a_340969]
-
el de ziua “Tuturor Sfinților” : “Ați auzit cum numără Apostolul de astăzi ostenelile sfinților : prin credință - zice - au biruit împărății; au suferit de sabie, de foame, de sete, de frig, s-au fierăstruit, au rătăcit în cojoace, în piei de capre. Și lumea nu era vrednică de ei. Ce să spun de toți sfinții ? E prea greu de spus. Atât spun numai, că sfinții l-au iubit pe Dumnezeu din toată inima, din tot cugetul și din toată puterea lor. S-
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339687_a_341016]
-
povestiri, amintiri); B. EPOSS 1. Aga Lucia Selenity (Brașov) - Domnișoara Kitty (poveste); 2. Ion Lazăr da Coza (Tulnici, Vrancea) - Apusul îngerilor (povestiri); 3. Elenă Toma (Pitești, Argeș) - Noaptea nu va mai fi acolo (jurnal autobiografic); 4. George Peagu (București) - Cu capră prin București (proza umoristica); 5. Iulia Cordeanu (Imperia, Italia) - Salon Belvedere (Ψ-roman); 6. Cristian Petru Bălan (Chicago, SUA) - Să apropiem cerul de pământ (un dialog religios între doi scriitori). C. ERUDIT 1. Adina Voica Sorohan (Sebeș, Albă) - Textul liric (abordare
Z3 (AL TREILEA ZÂMBET) (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340885_a_342214]