1,971 matches
-
suferințele, a scris Triste și Pontice și a așteptat zadarnic iertarea împăratului. Aici, printre geți, a și murit. Frumoasa, senzuala și răsfățata Corina este soția unui demnitar vârstnic care, din nevoia amorurilor multiple cu bărbați de condiții diferite și din capriciu, îl menține pe amantul său poetul îndrăgostit (autorul elegiilor) în continuă tensiune. Temperamentala Corina trăiește în lux, prețuiește cadourile costisitoare, frizează prin acceptarea relațiilor de intimitate, primejduite de cenzurile cutumiare și legice sau prin respingerea lor, stârnește suferințe și se
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dansatoare, cântărețe, curtezane. Femeile din preajma lui stabile ori ocazionale erau frumoase, senzuale, pătimașe, dornice să-l cucerească pe marele mandarin și să se mențină în sfera atracției lui. Unele erau sincer îndrăgostite de el, altele simulau iubirea, unele îi tolerau capriciile, altele se revoltau și sufereau nefericite, dezamăgite, disperate. Dornic de petreceri, și-a făcut favorite ocazionale din cântăreața Wu / Argint, curtezana Laur ce va fi adoptată, la dorința lui, de Doamna Luna, prima soție. Alte preferințe repetate s-au îndreptat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sinucis. Berneretta Alfred de Musset, Frederic și Berneretta Poetul, prozatorul și dramaturgul francez Alfred de Musset (1810-1857) este autor al unor frumoase poeme ca: Rolla, Nopțile, Dupont și Durand, O seară pierdută, al unor piese cu subiecte delicate: Lorenzaccio, Fantasio, Capriciile Marianei, Cu dragostea nu-i de glumit, al romanului autobiografic Confesiunile unui copil al secolului, al nuvelelor: Mimi Pinson, Frederic și Berneretta. Această din urmă nuvelă prezintă, cu delicatețe, unele evenimente din viața tânărului Frederic Hombert ce a cunoscut-o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
caracter, pentru a scăpa de ea, a înscenat apropierea ei de un coleg, apoi i-a reproșat și i-a cerut să plece la părinții ei. N-a vrut să se ducă. Era convinsă că Likhonin a luat-o din capriciu din bordel, pentru a-și bate joc de prostia ei. Ajunsă în stradă, îngrozită de foame, a acceptat relațiile cu un bătrân care a gratificat-o pentru serviciile sexuale cu o rublă, cu un tânăr care a abandonat-o într-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cum o numește autorul, ieșită din rămășițele spulberate ale populației grecești din Fanar, este o frumusețe perfectă ce se remarcă prin inteligență și prin gusturi rafinate. Îi place luxul și se menține în atenția celor din jur prin extravaganțe și capricii. Atrage ca un magnet privirile bărbaților și are talentul de a se face dorită. Un timp a fost credincioasă postelnicului, dar a început să răspundă celor ce-i făceau ochi dulci. Un tânăr calemgiu de la visterie (funcționar) s-a simțit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
angajați nu cunosc modele de promovare, criterii clare, despre care să dețină informații încă de la angajarea în organizația respectivă. Situațiile cele mai dificile apar în cazul salariaților cu studii medii din întreprinderile foarte mici, unde promovarea pare să fie un capriciu al managerului și este, de fapt, confundată cu premierea (de cele mai multe ori o sumă modică de bani pe care, pentru a o obține, angajatul are de făcut o normă cu mult peste puterile lui). Acest tip de premiere acționează ca
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
PCM Petru Lucinschi decidea în 1972 dacă să rămână la Politehnica din Chișinău sau să fie dați afară 50 de lectori și profesori, printre care și Mircea Druc. Timp de două decenii, destinele elitei basarabene au depins de voința și capriciile lui Ivan Bodiul. El a ajuns prim-secretar fiindcă soția lui era foarte frumoasă și i-a plăcut lui Leonid Brejnev... Acum trăim într-un sistem în care factorul decisiv este capitalul, de regulă cel legal. Cine dispune de capital
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
real. Poate fi un mod foarte bun de a vă educa clientela să fie mai eficientă. Un alt mod asemănător de a influența timpul este acela de a spune cumpărătorilor că așteptarea lor este limitată și sub control, nu supusă capriciilor soartei și norocului. Unele bănci rezolvă această problemă postând un dispozitiv electronic care anunță câte minute mai durează așteptarea la ghișeu. Desigur, acestea sunt trucuri, dar nu are importanță. Faptul că ți se spune că trebuie să mai ai răbdare
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
ți-am trimis-o într-un castron cu faguri./ Cu mine ulmii seara se-ncarcă de zigzaguri/ ori se dezbracă-n șoapte, aceleași totdeauna/ și eu țâșnesc trezită c-a mai plutit și suie/ o frunză peste zidul cetății, amăruie", (Capricii). Se observă rapida trecere de la un imaginar romantic (luna, noaptea) la demitizarea acestuia (castronul cu faguri). Inventivitatea lirică surprinde și acum, pentru că de câte ori se raportează la simbolurile consacrate, poeții acestei generații reușesc s-o facă într-o manieră neașteptată, surprinzătoare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
137, 139, 140, 147, 150, 158, 159, 160, 196, 200, 203, 207, 212, 215, 218, 222, 223, 224, 225, 239, 242, 244, 245, 246 Caraion. Ion Antreul poemului, 158 Autograf, 160 Autumnală, 137, 138 Cangrenă, 137, 150, 158, 159, 203 Capricii, 142 Carnet lapidar, 139, 140, 147, 148, 149, 222 Cartierul din fotografie, 212 Caseta cu inimi de fosfor, 159 Clișeu, 142 Clișeu, 212 Coșmar, 138, 141, 148 Corespondență pe un arbore, 142, 148 Corespondență pe un arbore, 207 Coșmar, 212
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
duhul creator al scriitorului român asupra căruia apasă deja atâtea alte greve prestigioase. Până la pronunțarea criticelor competente, trebuie să disprețuim pe aderenții în turmă ai cabalei fariseice organizată în jurul cărții lui G. Călinescu și să pretindem salvarea ei din spațiul capriciilor și dușmăniior culturaliste.", note prezente la rubrica "Relief", în Albatros, nr. 8 neapărut, apud Sergiu Filerot, op. cit., p. 172. 153 Ion Călimară, "Greierele borțos", în Albatros, an I, nr. 8, octombrie 1941, număr interzis de cenzură, apud Sergiu Filerot, op. cit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
contemporanilor față de patronul său, Regele, iar numele - o poreclă. Ironic, Romînia, Țara lui Carol I, era numită, prin metonimie, „Țara lui Hübsch”, expresie devenită proverbială, folosită pînă și în titlul unei publicații. „Țara lui Hübsch” era una a contrastelor, a capriciului, a arbitrariului, a pseudocivilizației și pseudodemocrației; „țara tuturor posibilităților”, îndeosebi pentru aventurierii străini și pentru autohtonii cu tupeu, nu pentru cei cu merite. O „țară ciudată și unică în toate privințele, pe fața pămîntului, unde viclenii sînt inteligenți, cei stricați
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aibă vreo importanță cât de rigide vor fi convențiile, fie ele sociale, științifice, intelectuale, religioase ori estetice (romanța istorică este un exemplu al ultimei categorii), sau oricare combinație a lor. Literații naturaliști descoperă în calitatea aleatorie a lumii fenomenologice tema capriciului subiectului. Hamlin Garland, spre exemplu, încearcă să-și teoretizeze în Crumbling Idols propria literatură și să impună o balanță între cunoașterea existenței lumii înconjurătoare nemijlocite și contingente, pe de o parte, și existența acestei lumi înconjurătoare numai ca o percepție
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ajunge la un astfel de rezultat, ar trebuie schițată foarte precis identitatea acestui tip, pentru a se stabili o precizie critică. Cu toate acestea, natura sa deschisă împiedică acest lucru. Este de fapt o temă crtitică ce are ca țintă capriciile unei conștiințe ce prinde formă. Atitudinea critică față de non-ficțiune gravitează în același volum, însă, trecând de la prefața lui O'Connor la cea a lui Hoffman, James Gray prezintă propriul articol intitulat "Jurnalistul ca om literar". Numele articolului este ironic deoarece
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
determinărilor provenind din elemente raționale și morale ale personalității. F.Hoffet [p.87] menționează instabilitatea și variabilitatea extremă a Parisului: nimic nu este fix sau sigur în acest oraș. Ceea ce pare imposibil undeva este întotdeauna posibil la Paris. Parisul are capricii feminine. Aceste trăsături se explică prin rolul pe care femeile îl joacă în viață Parisului. Există, în mod sigur, un aspect prin care Parisul se deosebește: "une élegance, un goût, une manière de sentir, d'être et de s'occuper
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în mod deosebit pe romancierii timpului 119. Morală Parizienei este una a negarii, incluzând un repertoriu de forme asemănător cu cele ale dandy-ului, care poate fi considerat omolog masculin al mondenei franceze: indiferență, nepăsarea, ignorarea convențiilor, provocarea, subversiunea, refuzul, capriciul, tupeul, insolenta, impertinenta, cinismul [v.Babeți, p.184]. Dar contestarea pe care o practică este subtilă, plină de tact. Structura morală a Parizienei se caracterizează prin maximalizarea posibilităților de afirmare. Pariziana este o nouă formă originală de individualizare feminină. Menționarea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
p.213]. Imanenta emotiva feminină a Parizienei este destul de relativă; fire rece și calculată, ea știe să-și urmărească scopul. Doamna Girardin constată că ceea ce înlocuiește pasiunile în Franța sunt pretențiile, capabile să conducă la revoluții [1986, I, p.564]. Capriciile sunt multiple și descumpănesc în permanență pe cei din jur: "Tout à l'heure, elle ne voulait point, maintenant elle voulait bien" [Maupassant, Notre coeur, p.195]. Puterea și dominația Parizienei nu sunt de natură materială, de aceea banul este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pe soția sa "madame Chose" [ibidem, p.292]. "Car, dans cette petite âme vénale, le premier baiser d'amour n'avait éveillé que des idées d'ambition et de luxe" [ibidem, p.65]. Georges Fromont își pune în joc penru capriciile lui Sidonie toată averea: "Depuis trois mois la première fabrique de papiers peints de Paris est accrochée aux volants de cette rien-du-tout. Îl faut voir comme l'argent file. Toute la journée je ne fais qu'ouvrir mon guichet devant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
nervi de isterice rezonabile, animate de mii de dorințe contradictorii care nici nu reușesc să devină dorințe, deziluzionate de tot fără să fi gustat din nimic, din cauza evenimentelor, epocii, românului modern și care, fără ardoare, fără elan, par să îmbine capriciile de copii alintați cu duritatea bătrânilor sceptici 142. Pariziana tipică la Maupassant este Michèle de Burne, "un type rare" [Maupassant, Notre cœur, p.74], mondenă cu privirea vioaie, de o grație artificială și amețitoare, bibelou sofisticat, bijuterie sacra, o curiozitate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Raportul între a fi și a părea joacă un rol important în resursele teatrale ale definirii misterului identității femeii pariziene. Femeia pariziana ridică la nivel de valoare estetică aparentă, disimularea, artificiile. Deghizarea de suprafață a Parizienei, în conformitate cu cerințele modei sau capriciile persoanei, se dublează cu o deghizare mai profundă, de adâncime, care răspunde specificului caracterului. Aparențele sunt constrânse să exprime personalitatea, ascunzând caracterele reale, individuale sau intime" [Muchembled, p.250, subl.n.]158. Aparențele au avut întotdeauna un loc aparte în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
jeune et Risler aîné, p.19]. Intuind în Sidonie Risler actrița, Delobelle o încurajează 188. Eliberată de mască să de mondenă, ea accede la condiția naturală de artist, descoperindu-se chiar că este o actriță ambulanță, care acceptă neprevăzutul și capriciile carierei 189. În comparație cu frumusețea pură a aristocratei Clăire Formont, Sidonie Risler este o imitație de Pariziana mondenă și arată ca o actriță de calitate proastă într-un teatru ordinar 190. Este semnificativ finalul românului, cănd Risler o descoperă într-un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mult mai puternică decât interesul față de sentimente. Feminitatea este pentru Clorinde doar o armă în lupta pentru putere. În comparație cu alte femei, Pariziana este femeia care nu cunoaște ezitarea, incertitudinea, necesitatea cotidiană și vitală a compromisului. Ea știe să impună bărbaților capriciile și legea să, întruchipând puterea femeii asupra bărbatului și asupra lumii. Guvernarea femeilor pariziene are sorți de izbândă, deoarece se bazează pe simulare. Ea disimulează superioritatea intelectuală feminină (când este cazul) prin scoaterea în evidență a intereselor mărunte. Astfel, ele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Ele cunosc, ca și bărbatul, relativitatea sentimentelor și a atașamentului 219. Într-o clipă de rară sinceritate, doamna de Burne, conștientă de incapacitatea să de a iubi, refuză chiar să joace această comedie 220. Pariziana înlocuiește pasiunea cu ambiții și capricii 221. Dragostea modernă nu mai este un foc mistuitor, este o construcție bine montată și libera în opțiuni 222. Marile iubiri nu fac parte din arsenalul naturaliștilor. Zola și Maupassant au descris femeile în raporturile lor cu bărbatul sau cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
conotație. Adulterul se integrează în viață Parizienei că o experiență organică, care deschide perspective noi și nu comportă remușcări. Psihologia Parizienei se aseamănă cu cea a soțului, care nu are complexul infidelității, ci are impresia de a satisface un simplu capriciu al simțurilor și al imaginației, din care inima este absența. Amantă de profesie, Pariziana caută prin eros dobândirea unei dimensiuni sociale absențe 232. Cu toate că nu are, în cazul Parizienei, o experiență mutilanta și limitativa (cum este, de obicei, experiența altor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cu întreg modul ei de viață o dovedește și, într-un fel sau altul, reface un element al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Pariziana introduce în fiecare scenă o notă personală ce ține de trăsăturile ei: un capriciu, o simulare, o minciună și, ceea ce este principal elementul de originalitate 241. Ea reușește să teatralizeze ritualurile stereotipizate ale vieții. Ocupațiile denotă un comportament eminamente codificat. Ținând cont de reprezentarea sinelui și de afirmarea să că ființă socială și individuală
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]