1,735 matches
-
se apropia. — Doamne! exclamă tata. Iată-l pe Bunny cum vine clocotind. Domnul Gates i se adresă tatei de la jumătatea salonului și toți cei de față se opriră și-l priviră. — Joe! Joe! strigă el - avea o voce răgușită și caraghioasă, Încețoșată de whisky; cred că era cam bețiv. Știi ce-am făcut, Joe? Am cumpărat o trăsură fără cai. Vino! Hai să facem o plimbare! — Ei, stai, stai! zise tata ridicînd mîna cu un gest tipic de actor. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și pește. Știu că sezonul era pe sfîrșite, dar ne-am Început cina cu stridii și șampanie: cred că tînărul nu prea era obișnuit cu băutura. Tata Îi tot umplea paharul și s-a Îmbătat rău de tot. Era tare caraghios și vorbea Întruna despre răspunderea pe care o avea. — E o mare răspundere să știi că viața celorlalți depinde de tine, spunea el, iar tata Îi umplea iar paharul. — Doar o clipă de șovăială Într-o situație grea și totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ne dăruia tuturor bucurie și căldură și farmec. Cred că așa a fost cu primele mașini. Parcă fiecare era altfel decît celelalte, fiecare avea alt nume, avea o existență și o personalitate unică; și, deși știu că astăzi toate par caraghioase și primitive și demodate, pe atunci lucrurile erau cu totul altfel. Nu le mai văzusem, nu le mai Întîlnisem pe fața pămîntului pînă atunci, visasem doar și auzisem că ar putea exista, iar acum mă plimbam cu mașina și totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Nerăbdătoare, o luă înainte și se pierdu pe sub copacii din parcul care înconjura Cazinoul. Ca s-o smulg din gânduri, am întrebat-o dacă nu i se păruse și ei că ursulețul avea exact privirea aceea a Zuzei, dementă și caraghioasă totodată. A întors spre mine un chip șmecher: care Zuza? Era clar, se prefăcea, altminteri nu ar fi zâmbit așa mefistofelic. You don’t fool me!, am tachinat-o cu titlul unui hit al celor de la Queen. A râs tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ăia p-acolo prin curte? Și betu nea Costică parcă-l văz, ieșea după ei, noapte, Întuneric și ăia buf, buf!, Își cărau cu pumnu sau cu picioarili.“ Bătrânul care povestește Își subțiază dintr-o dată vocea Într-un mod foarte caraghios, probabil pentru a-l imita pe proprietarul de atunci al cazanului. Unii dintre ceilalți râd, semn că au recunoscut a cui voce era imitată. „Ce e, mă, aici, ce-i aici? Vă jucați de-a perghelu?“ Aproape imediat unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
n-ar fi o pronunție derivată din periheliu? Poate că jocul ăsta a fost lăsat aici chiar de acei soldați romani În vârstă de 19 ani la care el, elevul Popescu, s-a tot gândit În timp ce venea Încoace. Vocea subțiată caraghios revine imediat după paranteză, reclamându-i pe cei doi frați bătăuși tatălui lor. Acum vocea povestitorului se Îngroașă și devine fonfăită. Ascultătorii izbucnesc În râs. Probabil tot pentru a demonstra că au recunoscut personajul reintrat În scenă sau pentru că Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fel de câlț creț. Sub acel păr de albinoză stă un cap botit, cu ochi rotunzi dar înfundați în orbită și circuiți de ochelari bombați: un cap de ciufă speriată de lumină) Dansa cu mișcări ridicule, ca un bondar croit caraghios, greoi și comic pe suportul piciorușelor subțiri.” Grotescul descrierii scoate la iveală sensibilitatea naratoarei care pare copleșită de abundența grotescului în manifestare ce, paradoxal, ar trebui să fie artistică. Totul este o schimonosire, păreau asemeni unor arahnoizi care insultau sacra
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
zi trecu pe acolo o căpriță cu iedul ei. "la uită-te la copacul acela, ce frunzulițe fragede are!" a spus căprița și au început să-i ronțăie puiului de brad frunzele cele noi. A rămas brăduțul cu crengile goale, caraghios și urât, tremurând de frig. Un an întreg s-a necăjit pănă când, în sfârșit, a venit primăvara și au început să-i crească iar acele lui verzi dinainte. Ei, dar vedeți cum era brăduțul? Se bucura cât se bucura
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
că lângă acel zid m-am lămurit ce este un "străin": cineva în care nu poți avea încredere decât după ce te convingi că nu-ți vrea răul. Ieșisem de sub scutul părintesc, acum puteam conta doar pe mine. Înduioșătoare și cam caraghioasă, dacă e văzută cu ochii de azi, întîmplarea are o semnificație aparte în "mitologia" mea personală. Am avut nevoie, mereu, de un "zid" de care să mă sprijin. Când el mi-a lipsit, am intrat în panică. Asta a făcut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
e cu praful? De unde vine? Asta se întreabă mereu. Stau cu obloanele trase, jumătate din an, pe urmă, în cealaltă jumătate, ascultă cum sună ploaia pe acoperișurile de tablă, și vor să-și umple singurătatea cu un deșert. Nu e caraghios? Pentru mine, nu există decât două soluții, băiete. Să nu mai știi ce vrei ori să nu te mai intereseze nimic. Se auzeau acum bătăile cavernoase ale pendulei cu ramă de sidef, din perete. Julius se foi, o vreme, stânjenit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
avea pe cine să chem. Dar cum să transformi moartea în spectacol? 22. Doctorul Luca ascunde, probabil, ceva ― și-a zis Julius ― dar ce? În după-amiaza în care a deschis prima oară ușa bibliotecii, bătrânul i s-a părut ușor caraghios, poate din pricina uriașei pălării de pai pe care și-o înfundase pe cap, și surprinzător de spilcuit pentru un bețiv. Julius tocmai se apucase să pună în ordine cărțile despre oracole și mări, dintr-un dulap anume destinat lor, și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nici ignora". Mă privea cu ură și, apărîndu-se cu mâinile ca de o vedenie, m-a trecut din rândul ereticilor printre atei. Ceea ce m-a îndîrjit. I-am zis: "Un ateu îl contestă pe Dumnezeu și cu asta a terminat, caraghiosule (era prima oară că nu mă mai controlam), în timp ce eu susțin că Dumnezeu trebuie să existe pentru a-l putea întreba: De ce, Doamne, ai lăsat atâta ticăloșie pe lume? De ce tocmai eu trebuia să mă lovesc de ea? Ca să-i
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
față, semănând cu un clovn, mâna din urmă un asin, în vreme ce, peste drum, niște prostituate, purtând centuri de castitate, îi ofereau cheile cu gesturi îmbietoare. Într-o vitrină, Julius zări o mumie expusă, ceea ce i se păru din cale-afară de caraghios. Cine putea fi interesat să cumpere o mumie? Urmând sfaturile doctorului Luca, se feri să intre în vreo prăvălie, cu toate că ar fi dorit să cumpere un ceai împotriva astmului, și sui pe o potecă formată din trepte săpate în piatră
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
împreună cu ceilalți călători, ci pe fereastra deschisă (era vară). A durat vreun an acea criză, comparabilă cu o acnee juvenilă, de care-mi amintesc cu jenă. Probabil, "vitejia" pe care mi-o dădeau complexele și care mi se pare cam caraghioasă acum, prin ambițiile ei exagerate, era mai puternică decât teama de ridicol. Sau, poate că teama de ridicol a apărut mai târziu. Nu mai știu. * Faima noastră de indivizi periculoși, cu care nu era indicat să te pui rău, s-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de vreo doi ani încoace. Cred că de mai mult de doi ani. A fost cea mai lungă. Fiona râse, nevenindu-i să creadă. — Dar n-am apucat să vorbim mare lucru. — Totuși așa este. Râse din nou. — Dar e caraghios. Ai trăit pe o insulă pustie sau ce? — Nu. Aici. Clătină din cap nedumerită. — Cum a fost posibil? Nu știu; pur și simplu n-am avut chef. N-a fost o decizie conștientă sau ceva de genul ăsta, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Au urmat alte trei, patru încercări în săptămânile următoare și după aceea subiectul n-a mai fost abordat niciodată, și astfel s-au spulberat și speranțele lui George. Amintindu-și acum vremurile acelea, prin aburul alcoolului, i se părea absurd, caraghios că sperase vreodată să se consume căsătoria. Între Dorothy și el existase o incompatibilitate fizică absolută. Uniunea sexuală dintre ei ar fi fost la fel de imposibilă cum fusese recent și pentru curcanii diformi pe care soția lui era silită acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rasă, răspunse Wilson. Dar ce-ar fi să nu mai vorbim despre fizicul meu, ce ziceți? — Abia am Început discuția. — S-o lăsăm baltă. — O să fie așa de greu să găsim un alt subiect de discuție, zise Margaret. — Nu fi caraghioasă, Margot, interveni soțul ei. — Avem ditamai leu’ despre care să tot vorbim, spuse și Wilson, nu-i problemă. Margot Îi privi și amândoi Își dădură seama că o să Înceapă să plângă. Wilson se aștepta demult la asta și se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Între ei cât e duminica de lungă. Da’ oricum, nu-s catolici adevărați. Sunt catolici poloneji. — Toții catolicii sunt la fel, spuse Fontan. Un catolic e la fel ca oricare altu’. Nu cred că Schmidt e catolic. Ar fi foarte caraghios să fie. Eu, una, nu cred. — Il est catholique, Îi spusei. — Schmidt e catholique, se amuză madam Fontan. N-aș fi crezut. Doamne, il est catholique. — Marie va checher de la bière, Îi spuse Fontan. Monsieur a soif - moi aussi. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aici, se ivi profesoara Marga Popescu, care tocmai venise cu vreo zece minute Înainte În vizită „din Întîmplare” - după cum spunea, Întorcîndu-se de la o colegă care locuia În cartier. Văzîndu-și unchiul dormind se feri să-l deranjeze. ZÎmbi doar de felul caraghios În care ziarul Îi acoperea fata și ieși Închizînd ușa la loc, reintrînd În camera musafirelor, care chiar atunci Începuseră să macine Împreună cu doamna Pavel „relațiile amoroase” ale soției șefului de gară cu secretarul unui liceu din localitate. Era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
te simți. Adică, dacă ține o mie de ani? SÎnt unii care nu cedează deloc și deodată Încep totuși să vină la tine și, Doamne, ce-ți fac cînd Îi tragi și-i arunci În aer. Ciudat pîrÎu. E ceva caraghios să fii nevoit să cauți pești mai mici.“ Își găsi undița unde-o lăsase. Îndreptă cîrligul, care se-ndoise. Apoi luă peștele greu și se duse mai sus. „Cum iese din mlaștină, e acolo o parte mai puțin adîncă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
rană gravă. CÎnd am ajuns În gară l-au dat jos și detectivul l-a coborît și pe prizonier. Acesta din urmă era alb la față și avea o umflătură vineție pe tîmplă. CÎnd l-au coborît, avea un aer caraghios și părea foarte dispus să se miște cît mai repede, să facă tot ce i se spune. După ce i-a ajutat să-l care pe sergent, tata s-a Întors În vagon. Îl puseseră Într-un camion cu care urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ci e fiică. Da, da, e fată, o fată superbă! ...Încercați, copii s-o desenați pe frumoasa Grădinăriță? Vă las loc aici: Sunt atât de surprins și de mișcat încât reporterului din mine îi vine să urle: „E o fată, caraghioșilor!” Dar în firea și în povestea ei sunt multe trăsături bărbătești. Pentru că și ea este Grădinarul din toate timpurile, de aceea îi spune Verde Împărat „fiule”. În sfârșit, s-a înțeles cu Ana să vină la Prințul Culorilor. Tot fără
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
-mi era poftă (nu mi-a fost niciodată poftă, cum se zice despre gravide), ci pentru a fi sigură că n-o să moară copilul, că are de toate. Așa că nu mi-a păsat că devenisem cât o balenă. Eram foarte caraghioasă așa rotundă, în toate fotografiile cu zâmbetul pe buze (cred că sunt singurele fotografii din viața mea în care nu zâmbesc silit). Senzația că ești doi, că ai două inimi în tine, e ceva despre care merită poate scris cândva
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
mătase și trebuia să joace pe ruptele cazaciocul. Eu, să recit din Maiakovski: Noi avem un tătic mare-mare Clasa muncitoare De oțel". "Te duci cu rochie de înger și spui Miorița, mi-a ordonat cu vocea lui sonoră. Brăduț, ești caraghios, scoate-ți imediat cizmele și rubașca. Du-le de unde le-ai luat". Nu, nu s-a împiedicat de suspinele lui dezamăgite. Cu el, Iordan se comporta ca un tată foarte sever. Pentru mine era și Făt-Frumos, și Zmeu; și Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
costume noi, și mai rezistente, ca să mai exploreze pe viitor și alte stele din Univers. Gata! Ți-a plăcut? S-o ascultăm! 4 ani și 7 luni Am inventat o poezioară de bebeluș Am inventat o poezioară de bebeluș, e caraghioasă?... Am pierdut un zizulin Și-am găsit un bibulin. Am pierdut un bibulin Și-am găsit un zizulin. 4 ani și 8 luni Copiii au mințile deschise/ Cheia găsită/ (A lăsa pe cineva „cu mintea deschisă“) Când eram mic am
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]