4,072 matches
-
se rostogoleau printre crăpăturile tencuielii; grinzile continuă să cadă, spunea gardianul, și locul se va prăbuși cu totul. Le duse afară În mica grădină, apoi ieșiră În stradă prin casă pentrru a verifica ce fac vecinii. Kay Își ridică borul căștii. Aproape că nu vedea prin Întuneric, dar zări figura unui bărbat care stătea pe o treaptă cu capul În mîini, și o femeie Întinsă și nemișcată pe o pătură sau un covor, cu o altă femeie lîngă ea, care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar fi explodat niște șrapnele minuscule. O luă repede pe coridor și deschise ușa, iar sunetul deveni aproape asurzitor; Încăperea din spate era plină de birouri și la fiecare se afla cîte o fată care dactilografia cu furie. Unele aveau căști; majoritatea dactilografiau după note stenografiate. Se cufundau cu atîta vigoare pentru că mașinile lor nu conțineau doar o foaie de hîrtie ci două, trei, uneori patru, cu indigo Între ele. Încăperea era mare dar neaerisită. Ferestrele fuseseră izolate termic cu ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ascuțit că o auzi pe fată țipînd. — Nu-i nimic, totul e bine, spuse cineva blînd. Kay scutură ușor lanterna și desluși figura unui bărbat care stătea ghemuit pe moloz, la vreo șase metri. Își ținea brațele pe genunchi, iar casca lui de ARP era dată camaraderește pe spate; o văzu pe Kay venind și ridică mîna. — De la ambulanță? SÎntem aici. Fii atentă la budă, uite. Arătă spre un obiect din drum, șters, sclipitor, cu o formă ciudată. Îi trebui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
propriul ei microclimat: cenușiu, lipicios, ca acela din Singapore. Proaspăt Întoarsă dintr-o călătorie-fulger la Boston, mă mișc prin ploaia Înghețată de februarie cu o letargie aproape tropicală. Ies În Long Acre chiar În fața bicicletei unui curier. Prin deschizătura de la cască, văd o pereche de ochi plini de ură. —Vaca dracului, Îmi scuipă el, nu poți să te uiți pe unde dracu’ mergi? Paisprezece minute libere până la ședința cu Rod și apoi o Întâlnire cu consultanții la Covent Garden, chiar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
gâturi groase În cămășile acelea groaznice cu gulere albe și dungulițe subțiri. Se sprijină de birouri, cu brațele Încrucișate, cu picioarele depărtate. Poziția tipică pentru acest gen de bărbat. Unii Își continuă tranzacțiile, dar Își descoperă jumătate de ureche de sub căști ca să mă asculte. Nu am nici o șansă să mă fac văzută sau auzită de aici, de jos, așa că iau Într-o fracțiune de secundă hotărârea de a mă urca pe un birou și să-mi vând de-acolo marfa. Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
postului pe care îl acoperă. Prin sintagma „alte mijloace“ trebuie înțeles faptul că, în raport cu specificul obiectivului sau de atribuțiile personalului de pază stabilite prin consemnul posturilor, se mai pot asigura: câini de serviciu, tomfe, veste ori costume anticuțit sau antiglonț, căști de protecție, precum și orice mijloc de apărare și protecție neinterzis prin lege, destinat uzului personalului de pază. b) Dotarea cu arme de foc a personalului de pază Este reglementată juridic în prevederile art. 18 alin. 2 al Legii 18/96
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
postului pe care îl acoperă. Prin sintagma „alte mijloace“ trebuie înțeles faptul că, în raport cu specificul obiectivului sau de atribuțiile personalului de pază stabilite prin consemnul posturilor, se mai pot asigura: câini de serviciu, tomfe, veste ori costume anticuțit sau antiglonț, căști de protecție, precum și orice mijloc de apărare și protecție neinterzis prin lege, destinat uzului personalului de pază. 2. Dotarea cu arme de foc a personalului de pază Este reglementată juridic în prevederile art. 18 alin. 2 din Legea 18/1996
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
jos până în sătucul din apropiere, să cumpărăm câte ceva. Când am ieșit din casă, au apărut doi italieni bronzați înfricoșător. Erau îmbrăcați la fel, cu jachete de aviatori bleumarin, pantaloni închiși la culoare și ochelari de soare. Amândoi aveau în urechi căști miniaturale. Păreau atât de antrenați, încât aș fi putut să jur că și-au petrecut toată viața în sala de gimnastică Crunch de pe East Thirteenth Street. Bodyguarzi, mi-am zis. Ce superbeton e să ai propria ta gardă de corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
construit În perioada războaielor napoleonice. Zidurile Împrejmuitoare ale vilelor alăturate le Înghesuiseră, lăsîndu-le nu cu mult mai late decît umerii mei. De după arbuștii care se năpusteau să ocupe toate spațiile libere, un deltaplan dădea roată pe cerul fără niciun nor; casca de protecție cu vizieră a pilotului se profila pe fundalul prelatei foșnitoare. Ultimele vile creșteau deasupra mea În vreme ce terminam de urcat treptele către platforma de observație. M-am așezat pe zidul crenelat să-mi trag sufletul, inspirînd adînc aerul răcoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vreun taxi cu vizitatori ai cimitirului, apoi am tras aer adînc În plămîni, pregătindu-mă pentru plimbarea obositoare. La vreo cincizeci de metri distanță, În fața porții cimitirului catolic, se oprise un bărbat călare pe motocicletă, Îmbrăcat În piele neagră, cu cască și cu fața acoperită de o eșarfă. MÎinile lui Înmănușate strîngeau coarnele motocicletei, și auzeam bolborositul Înfundat al eșapamentului. Roata din față se răsuci puțin și-mi păru că se Îndreptase către mine. Am avut o ezitare Înainte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Scrierea cu K (Kops) a apărut mult mai tîrziu, În 1955, În comedia Abbott and Costello Meet the Keystone Kops.## ), cu oamenii de ordine călcîndu-se pe picioare și umblînd de-a bușilea În căutarea telefoanelor mobile Împrăștiate pe jos, În timp ce căștile continuau să le zbiere ordine În urechi. Paula se Întoarse cu spatele, În mod vizibil tulburată de ceva, și băgă de seamă că o priveam din birou. Cu un zîmbet timid, deschise ușa de sticlă și se sprijini de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în minte imaginea de altădată a Georgianei. Iulia dădu mâna cu ea, mârâind un fel de salut, apoi se trânti pe scaun și ceru o înghețată mare. Se bâțâia pe scaun și fredona destul de tare, în timp ce asculta muzică house la căști. Din când în când, își rodea un ghiile și continua să se bălăngăne pe scaun și să fredoneze ne păsătoare, fără să le vadă și fără să le audă. Clara își aprinse o altă țigară și sorbi din cafea, privind
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Mai mult de atât, auzind mereu, pe grăsunele în halat, de la bucătărie, pomenind, ca într-un refren, ceva despre o mâncare Erbsen mit Speck, desluși că e vorba de mazăre cu slănină, meniu neabătut, pe care soldatul având pe căpățână casca teutonică îl întâmpina după instrucție la Gulaschkanone. Fiind sătul până peste cap de respectiva tocană, ce i se răsturna cu polonicul în gamelă, neamțul valid ori cel rănit primeau mâncarea, cu zilnice și năstrușnice bombăneli. Ba, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
douăzeci și patru de zile ale lui august din al patrulea an al războiului, după ce, de Sânta-Mărie, mâncase, ultima oară, mazăre cu slănină. Lângă patul lui de spital, se oprise un ofițer neamț, roșcat, cu binoclu la șold și trei gradați, cu căști, înarmați, închingați și încătărămați, dar fără halat alb, cum se obișnuia în salonul de spital. După ce au salutat militărește, i-au adus la cunoștință, vorbind prost, într-o românească stropșită: "Țara tumneafoastr nu mai este aliat nostra. Armata tumneafoastr trădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scoate nimeni din pasul lui, le zice lui Cornel Braiu și lui Ali Străilaș că: Greu o să lucrați voi cu sonda, aicea, că vine debit mare de apă Atunci, sondorul Cornel Braiu, care se poartă cu părul prea mare sub cască încât mereu îl înfurie pe secretarul de partid al minei (care și el se teme să nu vină prim-secretarul județului sau vreun ministru și să vadă că minerii nu respectă atitudinea muncitorească) însă, de-adevăratelea, el este băetan chipeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în răspăr, spunând că: nu îi fi fiind tu, măi Braiule, vreun filozof din ăia, care nu știu ce zice poporul, deoarece vorba populară e așa, dacă tăceai, filozof rămâneai Iar Cornel Braiu a scuturat din coama lui, care-i iese de sub casca de miner, în ciuda secretarului de partid Zicând și el: Bade Pamfil, dacă aș tăcea nu ai avea de unde să afli și dumneata o treabă anume... Dar s-a stropșit Pamfil Duran, înjurând, ca mârlanul și zicând: îi fi știind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rochie scurtă și vaporoasă, își freacă piciorul de gamba partenerului, în timp ce acesta își face de lucru sub fusta ei, cu mâinile nerușinat urcate sus, pe pulpele fetei. În lumina chioară se poate întrezări un afiș mare, unde un soldat cu cască duce degetul la buze într-o atenționare scurtă, scrisă cu roșu: "Atenție, dușmanul ascultă!". Preocupat mai mult de ceea ce poate fi în spatele lui, aproape se ciocnește cu o pereche grăbită de tineri care vine din sens contrar. Strâns lipiți unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încărcătura letală. Un șuier ascuțit sfâșie văzduhul și prima explozie ridică spre cer o enormă ciupercă de flăcări. Apoi altele, una după alta, într-un crescendo infernal. Șuieratul bombelor se aude din ce in ce mai aproape și mai amenințător. Cu mâinile împreunate pe cască așteaptă înspăimântați sfârșitul atacului, chircindu-se la fiecare bubuitură care zguduie pământul. Uriașa cantitate de zgomot depășește tot ce este omenește suportabil. Sunetul asurzitor a deflagrațiilor străpunge urechile, izbește puternic pieptul, aproape oprește bătăile inimii și respirația. Dintr-o dată, în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din lemn, așezate de-alungul zidurilor îngălbenite de vreme. Miroase a lumânări arse și tămâie. Darie se ridică cu greutate și sprijină copilul de perete. După o examinare rapidă își dă seama, ușurat, că nu este rănit, numai leșinat. Își scoate casca și vede cefarul găurit. Instantaneu, simte cum gura devine la fel de uscată precum nisipul iar palmele transpiră abundent. Încearcă să își spună că totul este în regulă, salvase copilul și asta e tot ce contează, dar panica se propagă din celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mari ciocnesc pahare cu șampanie și se întrețin politicoși. Gata cu uciderile, târâitul pe pământ ca o reptilă sub focul ucigător al artileriei sau cu inumana așteptare a unui glonț cu numele tău scris pe el. Va putea umbla fără cască, fără mantaua asta murdară, ori vestonul care-l rănește la subsuori, întărit fiind de cristalele sărate ale transpirației. Putea redeveni din nou studentul de la Belle-Arte care, îmbrăcat într-un costum ușor, privea de sub borul subțire al pălăriei pus pe ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mătură în rafale creierul surescitat, adâncind și mai mult tensiunea ce se deșiră de-a lungul venelor lui ca un ghem de sârma ghimpată. Pulsul începe să-i devină și mai grăbit atunci când umbra în mișcare a unui soldat cu cască model german intră în câmpul său vizual. Lemnul bătrân al podelei scârțâie încet, tânguitor, parcă ar plânge. Arcuiește brațul și adună în el toată puterea trupului pentru momentul atacului. O secundă... două... acum! Exact în clipa saltului, prăbușirea bruscă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Realizează îngrozit că dacă slăbește strânsoare, fie și numai pentru o clipă, lama s-ar înfige exact în inimă. Zvâcnește din șolduri și lovește puternic cu pumnul bărbia lui Darie. Cu un geamăt slab, acesta cade pe spate. Rămâne fără cască și Wilhelm, cu ochii injectați de efort, vede un cap adolescentin acoperit cu păr scurt, blond cenușiu. Se aruncă asupra armei aflată în apropiere, dar un braț puternic îi cuprinde gâtul într-o strânsoare de clește. Plămânii lui urlă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
continuă să bea indiferent vin dintr-un pahar mare. Ce-i măi Novăcene? Să trăiți! Ordin de la domnul căpitan Apostol! Toți ofițerii să se prezinte PC-ul companiei. Ei, atunci să mergem. Golește paharul după care se ridică punându-și casca pe cap. Privește la uniforma stropită cu sânge a sublocotenentului. Ești cumva rănit? Darie lasă ochii în jos. Uitase în emoția ultimelor minute de cadavrul lăsat în urmă. Nu e de la mine. Am omorât un...un lunetist. Își scoate batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
întinse către mica soba de fontă. Prin portița spartă se vede imaginea plăcut îmbietoare a jarului. Nu este greu să fii atât de tânăr si să ieși permanent în întâmpinarea morții așa cum faci tu? Cu un gest obosit, își scoate casca după care se așează pe una din cele câteva lăzi pline cu benzi de cartușe pentru mitralieră, stivuite lângă intrare. Îl cheamă alături pe Marius. Consideri că viața nu mai are răbdare cu tine și te grăbești să închei socotelile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spațioasă. Două lămpi cu gaz răspândesc în cameră o lumină tulbure. De cuiele bătute în pereții coșcoviți sunt agățate vestoane, mantale grele de iarnă, două automate și o pușcă. Pe un raft, improvizat dintr-o simplă scândură, sunt aliniate câteva căști, o cutie de unsoare, căni metalice. Față de frigul de afară, înăuntru este acceptabil. Și asta datorită uriașei sobe de teracotă a cărui burlan masiv din tablă ruginită pe alocuri, iese afară prin tavanul jos. Odaia păstrează vizibile și imaginile unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]