3,702 matches
-
fapt, nu au statutul privilegiat al acestora, de primă populație bizantină, când sunt pomeniți totuși în secolul X; deși ortodocși, nu au fost niciodată cetățeni cu drepturi depline ai imperiului bizantin; deși vorbitori de limbă cu rădăcini latine, nu devin catolici; deși se implică alături de catolici în proiectele de cruciadă, o fac rămânând atenți față de ei la apărarea identității lor ortodoxe; deși creștini ortodocși, rămân "latini", înconjurați din trei părți de populații de limbă slavă. Ideea bizantină ajunge astfel [după Constantin
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
al acestora, de primă populație bizantină, când sunt pomeniți totuși în secolul X; deși ortodocși, nu au fost niciodată cetățeni cu drepturi depline ai imperiului bizantin; deși vorbitori de limbă cu rădăcini latine, nu devin catolici; deși se implică alături de catolici în proiectele de cruciadă, o fac rămânând atenți față de ei la apărarea identității lor ortodoxe; deși creștini ortodocși, rămân "latini", înconjurați din trei părți de populații de limbă slavă. Ideea bizantină ajunge astfel [după Constantin Cantacuzino, n.n.] să se disjungă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
să le asimileze nici cultural, nici teritorial. Nu a reușit catolicismul, deși a folosit ca argument latinitatea; nu a reușit imperiul otoman, nici militar, nici la nivel de mentalitate, deși a folosit ca argument diplomatic rezistența/lupta (comună) împotriva occidentalilor catolici sau protestanți; nu a reușit nici "a treia Romă", Rusia, deși avea în comun cu Țările Române dezideratul ortodox. Imaginarul politic medieval românesc, așa cum o demonstrează iconografia, cultura scrisă aulică și cultura populară, istoriografia și literatura religioasă, documentele de cancelarie
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
2/1 la aceste cazuri, față de subiecții cu o valoare a alcoolemie de 0 gr la mie. 7. Riscul autoagresivității În funcție de etnie și confesional Studiile de specialitate relevă o incidență scăzută a suicidului la populația musulmană, la evrei și la catolici. Din analiza datelor deținute reiese că ponderea cea mai mare o au cazurile de suicid În rândul românilor de religie ortodoxă, urmată de rușii lipoveni și ucrainieni de credință creștină de rit vechi și de proporții reduse la aromâni , greci
RISCUL AUTOAGRESIVITÃŢII ÎN RÂNDUL ALCOOLICILOR DE LA GURILE DUNĂRII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
-
radical, în scopul formării unui „Front Popular al muncii, libertății și păcii”, înzestrat cu un program și sudat de un acord electoral. PCF se ridică împotriva „celor două sute de familii” și va merge până acolo, încât le va întinde mâna catolicilor. în mai 1935, după pactul de asistență mutuală franco-sovietic, se raliază apărării naționale. Continuând să se proclame avangarda clasei muncitoare*, PCF pretinde să se erijeze în mesagerul națiunii. îmbinarea antifascismului, a apărării intereselor muncitorești, a unui patriotism de-acum revendicat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de către stat, sunt din nou urgisiți. Biserica catolică, ce număra 1500000 credincioși în vestul URSS la începutul anilor 1920, practic nu mai există zece ani mai târziu. Prin anexările rezultate din cel de-al doilea război mondial, 12 milioane de catolici - mai ales polonezi - sunt integrați în URSS și cu atât mai mult persecutați cu cât Vaticanul îi apare lui Stalin ca o religie prozelită care concurează comunismul în lumea întreagă și, totodată, ca un stat al cărui șef critică radical
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lor militant și al persecutării religiilor în URSS - să caute să învrăjbească bisericile și să recupereze o parte a credincioșilor, opunând unui cler compromis „reacția” elanului revoluționar al creștinismului primitiv. în 1937, șeful PCF*, Maurice Thorez, inaugurează politica „mâinii întinse catolicilor”, care se va bucura de un oarecare succes în cadrul Rezistenței*, și, mai ales după război, în lupta pentru pace*. Aceste apropieri pot fi mai puțin circumstanțiale și să meargă până la o comună critică a condițiilor sociale ale capitalismului. Dacă doctrina
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
război, curajul lor în închisori, în lagăre și în fața stâlpului de execuție nu suscită mai puțin admirația. Mai mult chiar, comuniștii se bucură de o mare vizibilitate, căci, în loc să se disipeze în diverse mișcări de rezistență așa cum fac socialiștii sau catolicii, își mențin organizațiile specifice, adaptate noii situații. Această vizibilitate crește datorită ocupanților care, printr-un anticomunism instrumental, încearcă să-i transforme pe toți rezistenții în „teroriști comuniști”, sporind astfel fără de voie renumele comuniștilor și capacitatea lor de atracție exercitată asupra
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
La 14 august 1980, muncitorii de la șantierele navale „Lenin” din Gdansk declanșează o grevă, ocupă teritoriul fabricii, refuză confruntarea cu forțele de represiune și cheamă la extinderea mișcării. La 16 august, Comitetul inter-întreprinderi din Gdansk, condus de tânărul muncitor electrician catolic Lech Walesa, înaintează 21 de propuneri care rezumă, în mod indirect, starea țării. Primul punct revendică un sindicalism* liber, în opoziție cu birocrația* sindicală aflată în feuda puterii comuniste; al doilea cere garantarea dreptului la grevă, iar al treilea - respectarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Romanovilor, Lenin* ordonă, în 1918, gravarea numelor precursorilor comunismului: revoluționari, teoreticieni și utopiști; fiecare dintre ei, cu specificul său, este plasat într-un lung lanț istoric care duce la Revoluția din Octombrie*. Unele nume pot surprinde, cum e cel al catolicului Thomas Morus, fost lord cancelar al Angliei, canonizat în 1535 pentru a fi preferat moartea convertirii religioase cerute de regele Henric al VIII-lea. Integrarea lui Morus în familia comunistă se datorează operei sale din 1516, Utopia, unde nu numai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
au petrecut într-o epocă relativ rațională. Entuziasmul pentru o cauză, oricât de valoroasă ar fi ea, este una dintre cele mai puternice și mai periculoase provocări la care este supusă pasiunea umană; iar legătura protestantului cu protestantul și a catolicului cu catolicul, care transcende legătura statală în loc să o includă nediminuată într-una mai cuprinzătoare, slăbește controlul obișnuit al pasiunii atunci când e mai multă nevoie de el. O asemenea degradare a războiului ar putea reveni dacă socialismul ar dobândi consecvența și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
într-o epocă relativ rațională. Entuziasmul pentru o cauză, oricât de valoroasă ar fi ea, este una dintre cele mai puternice și mai periculoase provocări la care este supusă pasiunea umană; iar legătura protestantului cu protestantul și a catolicului cu catolicul, care transcende legătura statală în loc să o includă nediminuată într-una mai cuprinzătoare, slăbește controlul obișnuit al pasiunii atunci când e mai multă nevoie de el. O asemenea degradare a războiului ar putea reveni dacă socialismul ar dobândi consecvența și puterea unui
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
8. Pentru a avea o armată capabilă să se identifice în totalitate cu cauza unui război, erau necesare o cauză care putea uni în numele său o mare masă de oameni și o armată omogenă în acea cauză. Atunci când protestanții și catolicii s-au luptat între ei pentru supremația religioasă, cauza unificatoare și masele de oameni capabili să se unească în numele acelei cauze s-au materializat. Când, în perioada războiului limitat, erau purtate războaie pentru a stabili succesiunea la tron, pentru posesia
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ales în Germania; de fapt, un război al micilor principi germani și al puterilor străine - Franța, Suedia, Danemarca, Anglia - împotriva Sfântului Imperiu Roman, reprezentat de Habsburgi în Austria, Germania, Italia, Olanda și Spania, precum și un război religios al protestanților împotriva catolicilor. Războiul pentru provincia Chaco - 1932-1935. Război între Bolivia și Paraguay pentru controlul asupra provinciei Chaco. Războiul ruso-finlandez - 1939-1940. A început cu atacul rus asupra Finlandei (30 noiembrie 1939); s-a încheiat o sută de zile mai târziu, odată cu prăbușirea rezistenței
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a instituției, a afacerilor etc. Regulile pot clarifica scopurile interrelației, dar pot diferenția comportamente și evidenția deosebiri. Un exemplu îl constituie obiceiurile privind curtoazia și căsătoria care diferă în Australia față de Africa, în țările arabe față de Marea Britanie, la musulmani față de catolici. Devine evident că această concluzie este posibil să ființeze în plan cultural regula de interrelaționare fiind aplicabilă mai ales în raport de cultura unui grup etnic, al unui popor. Aprofundând cercetările transculturale, cercetătorii cred că există totuși unele reguli care
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
lui Burke), așa cum le-a exprimat acesta În Reflecții asupra Revoluției franceze (1790). Succesul considerabil al acestei lucrări se datorează fără Îndoială, În mare măsură, personalității complexe a autorului, În același timp liberal și contrarevoluționar, apărător al coloniilor americane, al catolicilor irlandezi și care, În consecință, părea un fel de urmaș ceva mai moderat al Luminilor. Și totuși, ideea fundamentală a lucrării sale este clară: În numele virtuților experienței, nu este posibil să aderăm la abstracția umanistă. Se pot distinge două elemente
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fost clericalismul pe care Îl denunța Gambetta În 1877, În Camera deputaților: „Clericalismul, iată dușmanul!”, reluând formula percutantă a lui Napoléon Peyrat (1863). Paradoxal, și de data aceasta, promotorii cei mai radicali ai idealului laic sunt, alături de Lamennais și Montalembert, catolicii grupați În jurul ziarului L’Avenir. Respingând orice control al statului asupra credințelor religioase, acest ziar cere În mod explicit separarea Bisericii de stat. Intenția este aceea de a denunța concordatele, pentru a elibera Biserica de o tutelă insuportabilă. Opoziția republicană
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aliena conștiințele și ar Înăbuși voința individuală. Afacerea Dreyfus (1894-1906) vaface națiunea să se scindeze În două tabere. La stânga, republicanii, Liga drepturilor omului, socialiștii din jurul lui Jean Jaurès, precum și numeroase grupuri anticlericale, printre care unele protestante; la dreapta, Liga patrioților, catolicii reuniți În jurul ziarului La Croix, antisemiții și moștenitorii blocului moral al ultramontaniștilor. Sfântul Scaun Îl condamnă pe Lamennais și, o dată cu el, ideile moderne (liberalismul moral, progresul). Enciclicele Mirari vos a lui Grigore al XVI-lea, Quanta cura și Syllabus ale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o parte a opiniei publice ca niște manifestări ale Întoarcerii În forță a clericalismului. Afirmarea dogmei infailibilității pontificale, Întărirea centralismului Romei și extinderea puterii curiei nu fac decât să Întețească conflictul. Anticlericalismului militant Îi este ușor să-i denunțe pe catolici drept inamici din interior care dau ascultare unui șef de stat străin și care nu doresc decât să recucerească vechea poziție politică a „creștinătății sacrale”. În forma sa antireligioasă, anticlericalismul nu devine cu adevărat virulent decât o dată cu Comuna din Paris
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cultuale declarate și În cadrul cărora laicii trebuie să fie majoritari. Așa cum a spus foarte clar Aristide Briand, „statul nu este nici religios, nici antireligios; el este areligios”. Protestanții și israeliții acceptă această separare a puterilor. Pentru cei mai extremiști dintre catolici, „este sfârșitul puterii Bisericii”. Pentru alții, separarea permite În sfârșit o distanțare completă față de stat și, prin urmare, o mai mare libertate spirituală și financiară. Conciliul Vatican II (1962), dornic de pace socială, va relua formula lui Pius al XII
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unei identități de grup, În ciuda interferențelor generate de faptul că aparținem Întotdeauna mai multor medii sau ansambluri simultan (de exemplu, etnic: peul, iar religios: tidjane, În cadrul culturii din Guineea actuală), pe care antropologul le consideră În general subculturi. Tineretul muncitor catolic de după război a dezvoltat un tip de subcultură care ținea simultan de cultura tinerilor, de cultura proletară, de cultura catolică, de cultura populară și de cultura franceză. O anumită jati are valori și comportamente ce o definesc, În calitatea sa
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de Herodot, în timp ce funcția cognitivă a istoriei sfinte se realizează numai prin credință. Acesta identifică rădăcina răului în istorie într-o "creștinătate indusă în eroare, care confundă distincția fundamentală între Heilsgeschehen (Istoria Mântuirii) și Weltgeschichte (Istoria profană)"17. Dimpotrivă, teologul catolic Hans Urs von Balthasar, la ale cărei idei subscriem și noi, sesizează, cu sensibilitatea specifică exegetului, anularea distincției dintre o istorie particulară a mântuirii evreilor și istoria universală în ruperea catapetesmei în momentul răstignirii lui Hristos: "De la El încoace, toată
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
al Bisericilor, la Amsterdam (W.C.C.) în 1948, Florovski a făcut parte din Comitetul Central al W.C.C. și din Comisia pentru Credință și Ordine, la fel ca Hendrikus Berkhof. Arnold J. Toynbee a activat în cadrul Comisiei Bisericilor pe Probleme Internaționale, iar catolici precum Maritain, Marrou, Gutierrez, Dawson și Cochrane au colaborat sistematic cu colegii lor protestanți. Tema raportului dintre creștinătate și istorie a ocupat în mod consecvent agenda mișcării ecumenice, deschisă prin volumul Împărăția lui Dumnezeu și Istoria, apărut la Oxford în
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
până în secolul al XVII-lea, traducere din engleză de Walter Fotescu, Editura Humanitas, București, 1998, p. 182. 83 Adam Smith, The Theory of Moral Sentiment, Edinburgh, 1813, I, pp. 243 și 419, apud Von Mises, op. cit., p. 166. Mai târziu, catolicul Bastiat vorbește de "degetul lui Dumnezeu" în Harmonies Economiques, ediția a 2-a, Paris, 1851, p. 334. 84 Funkenstein, op. cit., p. 184. 85 Giambattista Vico, Principi di un scienza nuova, ed. a 3-a, în Opere 4, ed. Nicolini, f.
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și cea tipului de tradiție religioasă dominantă, Nordul protestant fiind mult mai afectat de secularizare, în comparație cu Sudul catolic (Halman &Patterson, 1996; Rémond, 2003). Motivele sunt multiple. Pe de o parte, protestanții sunt mai individualiști, mai raționali și mai autonomi decât catolicii, fiind mai vulnerabili în fața forțelor modernizării și secularizării. Catolicismul pune accent pe comunitatea credincioșilor și pe coeziunea grupului format în cadrul bisericii, protejându-i mai bine pe cei afiliați Bisericii. Pe de altă parte, conform lui Berger, protestantismul "dezvrăjește lumea", elimină
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]