3,719 matches
-
în acel an, cruțat de orice boală, avea plăcerea de a face glume. Se așeză lângă fiul de șapte ani al lui Mitsuharu, tachinându-l binevoitor. — E atâta viață aici, încât simt că m-am întors acasă. Bătrâne, dă-i ceașca asta lui Mitsutada. Mitsuhide băuse deja două sau trei cești, iar acum îi trecu ceașca lui Chokansai, care, la rândul său, i-o dădu mai departe, lui Mitsutada. Mitsutada era comandantul Castelului Hachijo și sosise tocmai în acea zi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a face glume. Se așeză lângă fiul de șapte ani al lui Mitsuharu, tachinându-l binevoitor. — E atâta viață aici, încât simt că m-am întors acasă. Bătrâne, dă-i ceașca asta lui Mitsutada. Mitsuhide băuse deja două sau trei cești, iar acum îi trecu ceașca lui Chokansai, care, la rândul său, i-o dădu mai departe, lui Mitsutada. Mitsutada era comandantul Castelului Hachijo și sosise tocmai în acea zi. Era cel mai tânăr dintre cei trei veri. Mitsutada bău sake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lângă fiul de șapte ani al lui Mitsuharu, tachinându-l binevoitor. — E atâta viață aici, încât simt că m-am întors acasă. Bătrâne, dă-i ceașca asta lui Mitsutada. Mitsuhide băuse deja două sau trei cești, iar acum îi trecu ceașca lui Chokansai, care, la rândul său, i-o dădu mai departe, lui Mitsutada. Mitsutada era comandantul Castelului Hachijo și sosise tocmai în acea zi. Era cel mai tânăr dintre cei trei veri. Mitsutada bău sake-ul și, trecând în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la rândul său, i-o dădu mai departe, lui Mitsutada. Mitsutada era comandantul Castelului Hachijo și sosise tocmai în acea zi. Era cel mai tânăr dintre cei trei veri. Mitsutada bău sake-ul și, trecând în fața lui Mitsuhide, îi înapoie ceașca. Soția lui Mitsuharu ridică sticla cu sake și turnă, însă, chiar în acel moment, lui Mitsuhide, alarmat, începu să-i tremure mâna. În mod normal, nu era genul de om care să fie surprins de un sunet, dar acum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre Mitsuhide, spunând: — În curând va fi Ora Cocoșului, așa că asta trebuie să fie toba care-ți cheamă trupele pe terenul de adunare. Mitsuhide era din ce în ce mai deprimat. — Știu, spuse el, pe un ton ce părea înverșunat, și-și goli ultima ceașcă. În mai puțin de-o oră, era pe cal. Sub un cer de stele palide, trei mii de oameni cu făclii în mâini părăsiră castelul de pe malul lacului, într-o coloană șerpuitoare, pentru a dispărea spre poalele colinelor din Shimeigatake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi ieșit în întâmpinare, dar, din moment ce s-a gândit că, probabil, vă veți ruga mai întâi la templele și capelele de pe drum, a spus că vă salută după ce vă aduceți prinosul. Mitsuhide dădu din cap, tăcut. Apoi, după ce bău o ceașcă de apă, ceru un ghid. — Înainte de toate, aș dori să-i înalț o rugăciune zeului protector al acestui loc, apoi, voi vizita Capela Atago, cât timp mai e puțină lumină. Capelanul îl conduse pe o cărare măturată cu grijă. Urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu grijă. Urcă scara altarului exterior și aprinse lumânările sacre. Mitsuhide făcu o plecăciune adâncă și stătu, câtva timp, în rugăciune. De trei ori, preotul trecu o ramură din copacul sacru peste capul lui Mitsuhide, după care, îi oferi o ceașcă de lut cu sake sfințit. — Am auzit că acest altar e închinat zeului focului. E adevărat? întrebă după aceea Mitsuhide. — Este adevărat, stăpâne, răspunse preotul. — Și am mai auzit că, dacă te rogi acestui zeu și te abții să folosești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din toate cele patru laturi - o sete arzătoare. Aproape se prăbuși, când se așeză în centrul odăii, dar se răzgândi repede și merse spre alcovul puțin mai înălțat. În fond, suprafața de jos le era rezervată vasalilor. Își imagină o ceașcă de apă curgându-i pe gât și, pentru un moment, făcu un efort de a-și fixa spiritul la loc sigur, mai jos de ombilic. În acest scop, îngenunche în poziție formală, cu picioarele strânse sub trup, își îndreptă postura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
barcă, în cealaltă, trecură un poloboc cu cel mai bun sake și diverse delicatese. Chipul lui Muneharu se lumină de bucurie. — Ce surpriză. Iar dacă este dorința Seniorului Hideyoshi, le voi gusta cu plăcere. Muneharu se servi, apoi le oferi cești și însoțitorilor lui. — Poate este din pricină că, de o bună bucată de vreme, n-am mai băut un sake atât de fin, dar simt că m-am cam îmbătat. Vă rog să-mi scuzați stângăcia, Generale Horio, dar aș dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Tsutsui și ceilalți generali își aduseră omagiile. Apoi, se îndreptară spre sala de banchet folosită pentru solemnitățile de acel gen și, la invitația văduvei lui Nobunaga, se așezară la masă. Erau pregătite tacâmuri pentru peste patruzeci de invitați. Fură împărțite cești, în timp ce lămpile licăreau în adierea răcoroasă a nopții. În timp ce oamenii se destindeau, cu vorbe plăcute, pentru prima oară în două zile, fiecare se simțea puțin cam beat. Banchetul din seara aceea era puțin cam neobișnuit, prin faptul că avea loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prea tare. Totuși, în timp ce efectele sake-ului începeau să se facă simțite, generalii se ridicară de la locurile lor pentru a sta de vorbă cu alții, iar, ici și colo, se auzeau râsete și conversații animate. Un număr foarte mare de cești și oameni se adunară în fața lui Hideyoshi. Apoi, în mulțime păși încă un om. — Ce zici de înc-o ceașcă? întrebă Sakuma Genba. Vitejia fără egal a lui Genba în luptele din nord fusese foarte lăudată și se spunea că nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a sta de vorbă cu alții, iar, ici și colo, se auzeau râsete și conversații animate. Un număr foarte mare de cești și oameni se adunară în fața lui Hideyoshi. Apoi, în mulțime păși încă un om. — Ce zici de înc-o ceașcă? întrebă Sakuma Genba. Vitejia fără egal a lui Genba în luptele din nord fusese foarte lăudată și se spunea că nici un dușman nu se întâlnise cu el de două ori. Katsuie ținea enorm la acel om. Îl numea cu drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu avea decât douăzeci și opt de ani, Genba comanda Castelul Oyama ca general al clanului Shibata și primise o provincie și un rang doar cu puțin inferior marilor generali adunați în sala de banchet. — Auzi, Hideyoshi, spuse Katsuie. Dă-i o ceașcă și nepotului ăstuia al meu. Hideyoshi întoarse capul ca și cum abia atunci l-ar fi observat pe Genba. — Nepot? întrebă el, studiindu-l. A, dumneata. Desigur, părea într-adevăr să fie eroul despre care vorbea toată lumea, iar trupul său masiv îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu înfățișare plăpândă. Genba, însă, nu avea chipul ciupit de vărsat al unchiului său. Deschis la ten, era totuși robust și se observa, din primul moment, că avea sprâncene de tigru și trup de leopard. Hideyoshi îl servi cu o ceașcă: — E de înțeles că Seniorul Katsuie are tineri atât de reușiți în clanul său. Poftim, ia o ceașcă. Genba, însă, clătină din cap: Dacă tot e vorba să primesc o ceașcă, aș dori-o pe aceea mare. Ceașca respectivă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
totuși robust și se observa, din primul moment, că avea sprâncene de tigru și trup de leopard. Hideyoshi îl servi cu o ceașcă: — E de înțeles că Seniorul Katsuie are tineri atât de reușiți în clanul său. Poftim, ia o ceașcă. Genba, însă, clătină din cap: Dacă tot e vorba să primesc o ceașcă, aș dori-o pe aceea mare. Ceașca respectivă mai conținea puțin sake. Hideyoshi o goli fără ceremonie și chemă: Să vină cineva și să-l servească. Gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și trup de leopard. Hideyoshi îl servi cu o ceașcă: — E de înțeles că Seniorul Katsuie are tineri atât de reușiți în clanul său. Poftim, ia o ceașcă. Genba, însă, clătină din cap: Dacă tot e vorba să primesc o ceașcă, aș dori-o pe aceea mare. Ceașca respectivă mai conținea puțin sake. Hideyoshi o goli fără ceremonie și chemă: Să vină cineva și să-l servească. Gura carafei lăcuite cu auriu atinse buza ceștii vișinii și, cu toate că sticla se goli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu o ceașcă: — E de înțeles că Seniorul Katsuie are tineri atât de reușiți în clanul său. Poftim, ia o ceașcă. Genba, însă, clătină din cap: Dacă tot e vorba să primesc o ceașcă, aș dori-o pe aceea mare. Ceașca respectivă mai conținea puțin sake. Hideyoshi o goli fără ceremonie și chemă: Să vină cineva și să-l servească. Gura carafei lăcuite cu auriu atinse buza ceștii vișinii și, cu toate că sticla se goli repede, ceașca încă nu era complet plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tot e vorba să primesc o ceașcă, aș dori-o pe aceea mare. Ceașca respectivă mai conținea puțin sake. Hideyoshi o goli fără ceremonie și chemă: Să vină cineva și să-l servească. Gura carafei lăcuite cu auriu atinse buza ceștii vișinii și, cu toate că sticla se goli repede, ceașca încă nu era complet plină. Cineva mai aduse una și, în sfârșit, ceașca se umplu ochi. Tânărul și chipeșul erou își îngustă ochii, ridică la buze ceașca și o bău dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dori-o pe aceea mare. Ceașca respectivă mai conținea puțin sake. Hideyoshi o goli fără ceremonie și chemă: Să vină cineva și să-l servească. Gura carafei lăcuite cu auriu atinse buza ceștii vișinii și, cu toate că sticla se goli repede, ceașca încă nu era complet plină. Cineva mai aduse una și, în sfârșit, ceașca se umplu ochi. Tânărul și chipeșul erou își îngustă ochii, ridică la buze ceașca și o bău dintr-o singură înghițitură. — Așa. Și dumneata? — Eu nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
goli fără ceremonie și chemă: Să vină cineva și să-l servească. Gura carafei lăcuite cu auriu atinse buza ceștii vișinii și, cu toate că sticla se goli repede, ceașca încă nu era complet plină. Cineva mai aduse una și, în sfârșit, ceașca se umplu ochi. Tânărul și chipeșul erou își îngustă ochii, ridică la buze ceașca și o bău dintr-o singură înghițitură. — Așa. Și dumneata? — Eu nu am asemenea talente, zâmbi Hideyoshi. La refuzul lui Hideyoshi de a bea, Genba insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăcuite cu auriu atinse buza ceștii vișinii și, cu toate că sticla se goli repede, ceașca încă nu era complet plină. Cineva mai aduse una și, în sfârșit, ceașca se umplu ochi. Tânărul și chipeșul erou își îngustă ochii, ridică la buze ceașca și o bău dintr-o singură înghițitură. — Așa. Și dumneata? — Eu nu am asemenea talente, zâmbi Hideyoshi. La refuzul lui Hideyoshi de a bea, Genba insistă: — De ce nu bei? — Nu țin la băutură. — Cum! Doar un piculeț. — Beau, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zile. Și râse de propria lui obrăznicie. Ceilalți, pesemne, rămaseră surprinși. Conversațiile încetară dintr-o dată și toți începură să-și mute privirile de la Hideyoshi, care încă mai stătea așezat în fața lui Genba, la Katsuie. Într-o clipă, toată lumea uită de cești, regăsindu-și seriozitatea. Hideyoshi nu făcea decât să zâmbească, privind țintă la Genba. Deosebirea dintre ei nu consta numai în diferența de vârstă. Viața pe care o trăise Hideyoshi în primii douăzeci și opt de ani după naștere și calea urmată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-ți zbor capul de pe umeri. Seniorul Katsuie și distinșii oaspeți aici de față sunt atât de bine crescuți, încât încep să-mi pierd răbdarea și... În acel moment, Katsuie, care stătuse la vreo două locuri distanță de Hideyoshi, își goli ceașca și privi în jur spre ceilalți. — Genba, ce înseamnă să vorbești așa despre altcineva? Nu, Senior Hideyoshi, nepotul meu nu vorbește așa din răutate. Fă bine și nu-i da atenție, adăugă el, râzând. Hideyoshi nu-și putea manifesta furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
conținut: Ploile recente sunt pe sfârșite și cu toții vă gândiți la întoarcerea în provinciile natale. O maximă a războinicilor, însă, spune că vremea următoarei întâlniri e necunoscută nouă. Amintindu-ne de fostul nostru stăpân, aș dori să vă ofer o ceașcă de ceai simplu, în roua dimineții. Știu că sunteți grăbiți să plecați spre casă, după această lungă vizită, dar aștept, cu nerăbdare, prezența dumneavoastră. Numai atât se spunea și nu era nimic mai mult decât ceea ce-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și vasalii lui Katsuie veniseră să-l felicite, primul toast fu ținut de Katsuie. Katsutoyo presupuse că lui avea să-i fie oferit și înaintase respectuos, în genunchi. — Nu pentru tine e, Katsutoyo, ci pentru Genba, spuse Katsuie, retrăgându-și ceașca. Se răspândise vestea că acest fleac era un motiv de nemulțumire pentru Katsutoyo, iar știrea ajunsese și la urechile spionilor din alte provincii. Sigur aflase și Hideyoshi. Înainte de a-i preda Nagahama lui Katsutoyo, Hideyoshi trebuia să-și mute familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]