3,105 matches
-
la fapte și probleme ale secolului trecut, Înlocuiți subteranele metroului cu subteranele din Provins și de fiecare dată când e scris evrei scrieți Templieri, iar de câte ori e scris Înțelepții din Sion scrieți Treizeci și șase de Invizibili Împărțiți În șase cete... Prieteni, aceasta este Ordonanța din Provins!“ 94 Voltaire lui-même est mort jésuite: en avoit-il le moindre soupçon? (F.N. de Bonneville, Les Jésuites chassés de la Maçonnerie et leur poignard brisé par les Maçons, Orient de Londres, 1788, 2, p. 74) Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Talmud, Berakhoth, 6) Ieșisem din bar și mă pomenisem În mijlocul luminilor de la Porte St-Martin. Taverna din care ieșisem era orientală, și, orientale erau și celelalte bodegi din jur, Încă luminate. Miros de cuscus și de falafel, și Înghesuială. Tineri În cete, flămânzi, mulți cu câte-un sac de dormit, grupuri. Nu puteam intra Într-un bar să beau ceva. Îl Întrebasem pe un tânăr ce anume se Întâmpla. Manifestația, a doua zi era marea manifestație contra legii Savary. Veneau cu autobuzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ar fi simțit poate descurajată și ar fi încercat să se gândească la altceva în timp ce stătea întinsă pe spate, cu picioarele pe suporturile de metal și cu vaginul orientat, cum se cuvinte, spre miazăzi, spre a fi studiat de o ceată de studenți la Medicină. Însă Henrietta era din altă plămadă. Se concentră asupra doctorului în halat alb pe care tocmai îl zărise în hol. Era un bărbat în jur de treizeci și cinci de ani, ar fi zis ea, o vârstă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
arătau câtuși de puțin nupțial, fiind îmbrăcate în pantaloni scurți și tricou. Stevie încerca să liniștească un reprezentant al Bisericii care voia să știe cine era persoana responsabilă de acest spectacol rușinos care se desfășura pe pământ sfânt, iar o ceată de negustori ambulanți, care de obicei vindeau globuri de sticlă cu zăpadă având înăuntru imaginea catedralei, menite să fie folosite ca prespapier, vociferau pentru că li se dădeau peste cap afacerile. La această scenă idilică asistau mult mai mulți ziariști decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nelămurirea generală a bărbaților când aud despre nenorocirile femeilor. Cu aceste gânduri în minte se oprise în mijlocul drumului. Îi spusese Ghighinei să rămână în trăsură ori ce-ar fi. Apoi înaintase spre călăreții care acum se vedeau venind. Era o ceată de șase-șapte inși. În fruntea grupului stătea însuși Mihnea, iar alături, Talpă. Zogru privea cu mâinile pe lângă corp, ca un țăran ieșit la corvoadă, așteptând poruncile. În câteva clipe îl înconjuraseră. Erau oamenii de pază ai prințului. Stăteau pe cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prea mare ca să sară. Nu putea să se prindă cu nici un chip de vreo ramură, căci ciotul în care stătea agățat era destul de lung și depărtat de trunchi. De aceea se bucurase sincer când apăruseră în cărare tâlharii. Era o ceată mică de derbedei, foste slugi boierești alungate ori urmărite pentru cine știe ce mic furtișag. Trăiau de azi pe mâine, jumulind câte un trecător ori coborând în satele din jur, pe la gospodăriile mai înstărite, pe unde puteau să mai intre prin vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
împingă sugativa lemnului. Hainele albe, murdare și mototolite, păreau acum un singur veșmânt, care se răsucea pe corpul întors puțin spre stânga. Apoi începuse pelerinajul. Se dusese repede vestea despre icoana miraculoasă și oamenii începuseră să vină, mai întâi în cete mici, apoi în convoaie lungi. Veneau din satele vecine, de la Târgoviște ori chiar din cetățile Transilvaniei. Erau oameni de toate soiurile care veneau și cădeau în genunchi în fața lui, cerând îndurare, sănătate și viață lungă, și care îl priveau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
s-a ridicat pe cer un fulger ori o lumină subțire ca biciul Sfântului Ilie, a trecut pe deasupra capetelor noastre fâsâind și a coborât brusc asupra cetății, zdrobind-o cu o bufnitură din care țâșneau scântei în toate părțile. O ceată de turci, poate chiar ăia care abia plecaseră de lângă noi, veneau cu iataganele ridicate și pe măsură ce se apropiau vedeam cum le zboară capetele, unul după altul, până la căruțele noastre. Atunci am ieșit cu toporul în mână și l-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe trotuar, Of, de-aș fi copilă iar! Joc de seară Peste drum în fapt de seară Larmă mare e în toi, Mic și mare strânși în gloată Fac un mare tărăboi. Saltă praful de pe uliți Câinii latră fără glas Ceata de copii năvalnici Joacă, cântă, fac alai. Blând privește mândra lună Pe ștrengarii mititei, Râd pe sub mustăți bătrânii Care au fost așa, ca ei. Peste tot e veselie, Jocul e neîntrecut, Roata vieții se învârte Și o ia de la-nceput
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bine v-am spus la început, îi știau de frică și se temeau de gura ei, au fost de acord toate să o însoțească la casa cumătrului Vasile și să-i de o lecție soră cu moartea. Zis și făcut. Ceata de doamne a ajuns la casa vicleanului și nu mică le-a fost mirarea când au văzut că obraznicul se pregătește să-i jupoaie de vii pe bieți iezi. Sufletul caprei se sparse pe loc în mii de bucățele și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un adevărat uragan și mai nu exploda de durere. S-au pitit toate pe veranda casei, iar tanti Aurica, vecina Mărioarei, a bătut la ușă cu gând să-i ceară o unealtă. Planul era ca atunci când netrebnicul va deschide ușa, ceata de capre să sară pe el, așa înarmate cu au venit, cu furci, coase, topoare și greble ca la o adevărată revoluție. Zis și făcut. Spurcatul i-a deschis ușa, iar caprele s-au năpustit asupra lui, lovind care de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cortul lui sau la soare, în jurul lui munca femeilor mergea înainte, făceau pâine, bere sau torceau lână, iar el se simțea destul de rușinat de starea lui încât să nu-și facă simțită prezența. Dar acum aveam în jur o întreagă ceată de bărbați sănătoși care se învârteau pe acolo fără treabă. „Ce obositori sunt”, zicea mama despre fiii ei care nu stăteau liniștiți nici o clipă. „Mereu le e foame”, zicea Bilha, ea, care nu se plângea niciodată, după ce îl trimisese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mă ajuți, ori rămâi acasă cu nevestele fraților tăi. N-a fost nevoie să spună mai mult. Călătoria a durat doar câteva zile și a fost una voioasă. Am cântat pe drum, în timp ce ne aranjam podoabele, bucuroși că eram o ceată așa frumoasă, pentru că până și animalele fuseseră alese dintre cele mai arătoase ca dar pentru Bunica. Iacob își începea dimineața mergând lângă Rahela, îi sorbea parfumul, zâmbea și nu spunea prea multe. Apoi, mai târziu, se muta și mergea alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
În amănunt În dosarul pe care Stéphane Îl obținuse de la arhivele poliției. Lucas scoase atunci fotocopia articolului despre necunoscuta din Molène. - Femeia asta a naufragiat În largul insulei Lands’en, acum treizeci și cinci de ani... De vină a fost probabil o ceată de ștrengari care nu-și dădeau seama ce făceau, trei dintre ei sînt acum morți: Gildas, Yves și Loïc... - Ce legătură au cu mine? SÎnt cumva suspectul ideal pentru că sînt un fost pușcăriaș? Marie Îi atrase atenția lui Ryan că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pictură murală, un tanc venind pe un minunat drum șerpuit de țară. În pictură strălucea soarele. Cerul era senin. Această scenă bucolică era însă pe punctul de-a fi spulberată. Într-un desiș din prim-plan se afla o mică ceată veselă de confrați ai lui Robin Hood cu căști de oțel, ingineri a căror ultimă șotie era să mineze drumul și cu un tun anti-tanc și o mitralieră ușoară să traducă în fapt iminenta distracție. Erau așa de fericiți! Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
De multe ori, am zis. Era firește o minciună. — Te surprinde că n-am adus pe nimeni cu mine? continuă el. — Da, am spus eu. — O mulțime de lume a vrut să vină, m-a informat el. De la Boston o ceată-ntreagă a vrut să vină cu mine. Și în după-masa asta, după ce-am ajuns la New York, am intrat într-un bar și am apucat să vorbesc cu niște necunoscuți și m-au întrebat dacă nu pot să vină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
chiar de la vremea ei, că la noi totul s-a păstrat. Ce nu s-a mai păstrat, s-a făcut din nou ca la mama lor! Bătrânul înlemnise. Era sigur că în scurt timp au să năvălească în odaie o ceată din ăia și avea să fie ridicat. Provocarea era evidentă. Aveau să spună că găsiseră toate acestea la el. Poate mai aveau ticluite și hârtii cu vreun text dușmănos, să le dea ca și cum le-ar fi răspândit el. - Dom’ Goncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
echipele formate de legionari tot pentru a fi trimise în Spania ca să lupte de partea lui Franco. Tabloul îl înfățișa pe Tudorache S. Teodorescu la o fereastră prin care se zărea, în depărtare, pădurea de la Obancea, dinspre care veneau, rânduri-rânduri, cete de proletari și țărani, ca niște falnici stejari porniți la luptă, purtând steagul roșu al comuniștilor. Compoziția avea să se intituleze „Ilegalistul cheamă codrii cadrelor la luptă.“ Nu a mai apucat să definitiveze tabloul, Tudorache S. Teodorescu căzând în dizgrația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Nici nu-ți închipui cum se fura. Umblau capitaliștii cu aparatul de fotografiat pe umăr și ciorditorii le tăiau curelele din mers. Nu știu dacă îl știi sau ai auzit de Brandaburlea ăl Bătrân. Venise atunci în București cu o ceată de manglitori, era tânăr, isteț... A băgat Festivalu’ în spaime. Dar gândești că l-au prins vreodată? Gentimir nu-și lua ochii de pe centura bătrânlui. - Cum mi-a dat ăla cureaua? Într-o seară, la cinema. Era pe stadion, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
stropească și cea de-a cincea cabină. Replace all (I) Joia, între orele zece și douăsprezece, maestrul Tacsil Burtăncureanu (pseudonim literar Radu Fulgerică Jr.), prozatorul orașului, ieșea din casă. Cu pas leneș, jucându-și bastonul, ca și cum ar fi îndepărtat nevăzute cete de gângănii, parcurgea cele câteva sute de metri de la vila sa și până la Biblioteca orășenească. Nu se grăbea, dar nici nu lăsa impresia că merge fără vreo dorință de-a ajunge cât mai grabnic undeva. Când se întâmpla să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aprins lumânarea episcopului și apoi lumina s-a întins de la unul la altul, ca în noaptea de Înviere. Se întunecase de-a binelea. Luminile nu se mai aprinseseră pe stradă, cine să le mai poarte de grijă! Emoționat Burtăncureanu privea ceata revoluționarilor. Îngenunchiați, cu automatele lăsate pe cimentul curții sau sprijinite de poarta metalică, ocroteau în căușul palmelor flăcăruile pale. Corul îi dădea de zor cu alte tropare. „Facem toată liturghia?“ șopti episcopul. Romancierul clătină din cap. Valerian tuși de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Este din nou iarnă... O iarnă de vis, plină de magie... Vine Crăciunul și, cu el, toate bucuriile copiilor! Iubesc Crăciunul! Îl iubesc cu toată ființa mea pentru toate lucrurile minunate care mi se întâmplă în acele momente: cadouri, zăpadă, cetele de colindători, bucuria nemăsurată, toate la un loc cu „acel” ceva magic specific perioadei. Este seara de Crăciun. Toți oamenii așteaptă nerăbdători să apară Moșul. Familiile sunt fericite stând la mesele îmbelșugate, ascultând glasul clopoțeilor zglobii. Afară sunt troiene de
Noaptea de Crăciun. In: ANTOLOGIE:poezie by Maria-Teodora Savu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_687]
-
și a încercat să-și limpezească gândurile, să-și adune puterile. Tulburat de febră și delir, în mintea lui rătăcită nu mai rămăsese decât ceva confuz, care nu-i îngăduia să lege întâmplările între ele... vedea, doar, imagini ca prin ceată. Si alunecă din nou în somn. ... Pe când se zbătea împotriva fantomelor si febrei... si împotriva sufocării care îi cuprindea pieptul, i s-a părut că usa odăii se deschise si că o femeie intră înăuntru cu o lumânare aprinsă în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
poziția geografică a locului. Vatra satului includea locuințele și anexele gospodărești, bine delimitate și dispuse pe șiruri paralele, sub forma unor ulițe. De-a lungul ulițelor, locuințele erau grupate câte trei-patru, formând „cuiburi” de case, constituite pe criteriile familiale, ale cetelor de neam, derivate din familii-lăstar. Membrii comunităților respective aveau ca formă de organizare obștea sătească, probabil de „tip bizantin”, o încercare de preluare și adaptare a modelului de la sudul Dunării. Această idee este greu acceptată de unii arheologi, întrucât Bizanțul
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
sunt actuale în istorie decât ca amintire a unui dar primit, acceptat și din nou oferit. Este îndeajuns să ne gândim la înfloritoarele schituri din deșertul Egiptului ori la o instituție monastică precum Cluny, cu mărețele sale mănăstiri și cu cetele sale de monahi. Decadența, chiar dacă uneori poate avea aceleași simptome pe care le prezintă un normal declin al realităților omenești, este destul de diferită. De fapt, decadența este rezultatul unei trădări radicale a structurilor ce stau la temelia oricărei alegeri de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]