6,376 matches
-
visele ce, cândva, au mai fost visate însă puține trecute în fapta materială a existenței fiindului. Eul este viața din idei ce se zbate ca un muribund între ceea ce știe și ceea ce se pierde în Univers. Bacovia, omul din adâncurile cenușii, a urcat prin umbră și a rămas așa toată viața câtă i-a fost dată în palidul amurg al timpului teluric luminat discret de unda celestă, îngreunat însă de boală și țintuit în sicirul de plumb al fiindului său. Și
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de praful ridicat în slăvi de bombele căzute peste clădirile din apropiere. Capul lui Praporică stătea ca un trofeu al ignoranței și-al absurdului înfipt în grilajul gardului cu ochii spânzurați pe cerul cenușiu. Se făcuse liniște, parcă tot orașul intrase în pământ...Ce căuta el aici? Să fie Leu al dracului că el îl pusese la cale să vină în București! El , țăranul care-și muncea pământul liniștit, alături de nevastă și de copii
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
spiritului, uită că sînt doar niște nemernici roși de boli mentale, care condamnă procreația, făcîndu-se că nu știu că ei există nu pentru că spiritul a triumfat asupra cărnii, ci pentru că părinții lor nu au fost niște monștri cufundați în visele cenușii ale centrului universului, ci pentru că au fost niște luminițe colorate, pulsatorii, care s-au cutremurat de culorile vii, emoționante, ale vieții. Parcă trecuse un secol de cînd trupurile lor tremurau răvășite, vîntul foșnea molcom prin frunzulițele sălciilor, albinele bîzîiau prin
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
un popor întreg a trăit cu fruntea în pămînt, obligat să îi aducă ode dictatorului ... pe vremea aia totul era simplu ... oamenii au ajuns să-și dorească acea simplitate trecută din cauza spaimei în fața viitorului, care li se pare tot mai cenușiu. Dictatorul avea grijă de toți oamenii, ca un tătuc bun, după modelul din Est, le dădea case și un loc de muncă și o vacanță la mare și o mașină pentru care trudeau din greu, dar cel puțin o obțineau
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
franțuzească colorată, ornată cu modele demne de copiat; veranda conacului, din care intri într-un antreu cu miros de istorie; acoperișul în stil brâncovenesc, cu lucarne mari, prin care ziua de afară pătrunde în podul imens, luminând păianjenii veacurilor, lăcașurile cenușii muncite cu greu de viespile veninoase, bufnițele orbecăinde aciuate de-a lungul anilor, care ies noaptea, înghețând împrejurul cu luminile reci ale ochilor imenși; iar din când în când o cucuvea cântă a reîntoarcere din moarte a vreunui apropiat al
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
inclusiv oglinzile venețiene din sala de dans și chiar și parchetul... pentru fi ars în sobele din cazarmă. Acestea sunt amintirile negre pe care mintea mea le mai ține minte într-o neuitare, pentru că am fost inoculat cu o culoare cenușie... de această furtună care s-a abătut asupra României și deci și asupra orașului Timișoara. George ROCA: Într-adevăr, sumbre amintiri! Păcat! Îmi pare rău... Să alungăm tristețea pricinuită de acele vremuri cu o intrebare mai puțin dureroasă. După multe
INTERVIU CU MAESTRUL FRANCISC VALKAY, BALERIN, COREGRAF, REGIZOR ŞI PROMOTOR CULTURAL de GEORGE ROCA în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358071_a_359400]
-
Acasa > Strofe > Creatie > PIATRĂ CENUȘIE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 502 din 16 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache închid o ușă,în pragul tăcerii. nu există legi. principiile se trasează singure pe nisip, aproape de apă. între mine și
PIATRĂ CENUŞIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358233_a_359562]
-
în: Ediția nr. 502 din 16 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache închid o ușă,în pragul tăcerii. nu există legi. principiile se trasează singure pe nisip, aproape de apă. între mine și tine cuvântul e piatră. forma cenușie a cărării abrupte. înainte de întrebare, răspunsul e primul pas. îl fac... Referință Bibliografică: piatră cenușie / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 502, Anul II, 16 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile
PIATRĂ CENUŞIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358233_a_359562]
-
închid o ușă,în pragul tăcerii. nu există legi. principiile se trasează singure pe nisip, aproape de apă. între mine și tine cuvântul e piatră. forma cenușie a cărării abrupte. înainte de întrebare, răspunsul e primul pas. îl fac... Referință Bibliografică: piatră cenușie / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 502, Anul II, 16 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PIATRĂ CENUŞIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358233_a_359562]
-
horcăind, iar ochii ieșiți din orbite și-i îndreptase către gura întunecată a pivniței, de parcă ar fi așteptat din clipă în clipă să iasă cineva de acolo. Prin geamurile mici, înghețate ale ușii dinspre stradă se strecura înăuntru o lumină cenușie, difuză. Te duci în pivniță să cauți borcanul! îi spusesem brusc edificat. Ca să mă întreb numaidecât de unde aveam eu habar pe vremea aceea de borcanul tatei, pentru că de el aflasem mult mai târziu, peste ani, când mama își învinsese reținerea
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
ne răsunaseră primele împușcături. Ușa de la intrare se deschisese brusc și un val de aer rece, însoțit de fulgi mărunți de zăpadă, se năpustise înăuntru. În cadrul ei își făcuse apariția un om nu tocmai înalt, dar vânjos, purta o pufoaică cenușie, cu umerii năpădiți de ninsoare, și o căciulă neagră, cu marginile roase, de sub care se iveau în dreptul tâmplelor smocuri zburlite de păr coliliu. Avea niște ochi mici, spălăciți, și o mustață stufoasă, plină de promoroacă. Se oprise clipind des, ezitând
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
33) - LEACURI PENTRU RĂCEALĂ Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 1575 din 24 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului În compartimentul de tren eram șase persoane. Ne aștepta o călătorie lungă și plictisitoare, ca toate călătoriile din zilele reci și cenușii ale începutului de iarnă. Mi-am privit tovarășii de drum. Erau oameni obișnuiți, preocupați cu ale lor, care nu aveau nimic în comun în afară de dorința de a ajunge mai repede și fără probleme la destinație. Până când fără să vreau, am
SCHIŢE UMORISTICE (33) – LEACURI PENTRU RĂCEALĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357752_a_359081]
-
o mulțime de nesfârșite, triste ploi bacoviene. Incompatibilă în structura sa interioară cu lumea în care trăiește (dar oare ce poet este?), Anna Nora Rotaru se întreabă fără însă a aștepta răspuns, /“ Ce caut eu pe lumea asta așa de cenușie și nebună.../ Cu fețe false, ascunse sub măști zâmbitoare, cuvioase,/ Ce mi se rânjesc în juru-mi, slute, crude și răutăcioase,/ Învăluindu-mi sufletul, cu ațe colorate vrând să-mi coase,/ Goblen brodat frumos, ce-ascunde o lume plină de minciună
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
Costel Tănăsache. Poetul își încearcă pana în specia, atât de pretențioasă și perfectă a sonetului, îmbinând limbajul specific acestuia, cu vorbirea cotidiană. Un amestec de sacru și profan, dulce și amar, albul spectral al luminii cu nuanțele de verde și cenușiu, ale țărânei. “Sonet nocturn” - aduce atmosfera eminesciană din “Sărmanul Dionis”, cu aceleași accente de luptă cu efemeritatea clipelor: “S-au terminat țigările pe seară / Nu am nici vin tristețea s-o înece / Pe nesimțite încă o zi trece / Grăbind prin
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
scăldate în apa tulbure a brațului, ne și imaginam ce locuri bune de pescuit se găseau la rădăcina acestora, mai ales pentru somn. Gândurile și fantezia noastră erau ca efectul unui drog puternic. In stânga brațului Sulina a apărut întinderea cenușie a lacului Obretinul Mare, ale cărui ape îmbrățișau cu dragoste și dărnicie miraculoasa conviețuire a zecilor de specii de păsări, ce staționau aici, din primăvară până toamna târziu, rod al milenarelor transhumanțe dintre Orient și Occident. Aici își desfășurau legăturile
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
acesta cade răpus de vicii pentru că din tot ceea ce literatul supune minții nimic nu rămâne în abis. Știutul se înalță și coboară spre mințile luminate, ei pricep lumina nevăzută, care le atinge vibrația, le pune în mișcare perpetuă banda materiei cenușii care nu încetează nicio clipă să gândească prin egoul fiindului său. Lumea se află într-o continuă mișcare, o schimbare de fond, esența este zdrobită de nevoi și adusă într-o poziție bipedă, pășind lipsiți de cuget spre neant. Bipedul
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > CĂLĂTORIE Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Prin creierul meu aleargă Un tren cenușiu Și-n fiecare gară cobor Totdeauna eu. Șuieratul locomotivei Are rezonanță unui pustiu Unde nimicul e o poveste Pe care doar mecanicul o știe. Pe peronul pustiu Vântul matură timp Ușile se închid Se deschid singure Balamalele scrâșnesc A rugina
CĂLĂTORIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359319_a_360648]
-
un timp pe aici Sa masor cu pașii tăcerea Iar cu genele clipă. O să-mi las sentimentele La bagaje de mână Cu un bilet atașat pe ele: Nici eu n-am fost pe aici...'' Prin creierul meu aleargă Un tren cenușiu Și-n fiecare gară cobor Totdeauna eu Să-mi iau un tichet Către Marea Tăcere. Referință Bibliografica: CĂLĂTORIE / Mihai Condur : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 245, Anul I, 02 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Condur : Toate
CĂLĂTORIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359319_a_360648]
-
imagism, ci în expresia crudă, în setea de real, a apropierii dintre cuvinte: iată și un comentariu egal cu „ars poetica”: ”Poezia de azi nu face paradă de vorbe/ se deda schimbării la față a pământului/ Dintr-un punct fix, cenușiu/ Chiriașă la bloc, instalată”.... („Scara B, apartamentul 3”) Cel de-al doilea ciclu al cărții (Plante agățătoare) adaugă în discursul liric al condiției umane a femeii și neliniștea erotica; astfel, dragostea e un elixir de taină, o chemare inițiatică, o
EMIL MANU. FEMINA DE ANGELA NACHE ROMÂNIA LITERARĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359529_a_360858]
-
să nu mi-o răpească vântul. Priveliște sinistră în jur, vântul urlă și mai tare, gardurile fluieră, dealurile domoale stau adormite în oala cea mare și rece în care fierb pădurile, iar norii aleargă nebuni spre răsărit ca niște fantasme cenușii... E tot mai întuneric, vântul se întețește, se face și mai rece. Mă urc pe culmea muntelui, acolo unde se termină țarinele și încep pădurile, să pot vedea departe până în zare și să ascult vuietul furtunii din văi. Câmpul e
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
de pe paltonul calduros.Ajunsa în fața poliției,isi scutură ghetele și intră pe un culuar lung,de unde o femeie o îndruma spre o altă clădire la câteva case de acolo.Iesi îngândurata și intră în grădina clădiri indicată,vopsita cu un cenușiu iernatic.Batu la o ușă mare din lemn și un domn care părea să înghețe îi deschise.O conduse pe un hol și Karon văzu de o parte și de alta camere cu uși albe din lemn,semn că se
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
Mă trecuse primăvara Ca printr-un tunel un tren Fluturiță, verișoara, Mă umpluse de polen Și veni și-un vânt sălbatic Care-mi smulse osul frunții și sprânceana De-o gândesc cu creierul molatic Pe Ileana Cosânzeana Și cu scoarță cenușie Ca un lemn de miez de nucă Mă gândesc dac-o să vie Sau spre mine-o să se ducă. (Cântec de dragoste de Nichita Stănescu) La început sunt ca niște“flăcări arginti”, din care se formează apoi o succesiune de
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360389_a_361718]
-
Fuego sunt un șirag cu seri prețioase ale vremii imperfecte în relația iubirii vieții și biruința iubirii. Vor veni seri de aur și de incursiune cu melodia, decorul feeric, verbul evocator, prin țara ninsă de ninsori albe, ninsă de ninsori cenușii, ninsă și de ninsori sterile, anoste, dezolante; o vreme în care cântecul lui Fuego, este identificabil în dominația sărbătorilor iernii care pun zi cu zi stăpânire pe țară. Susceptibil de a fura inimi, Fuego nu poartă decât vina că inimile
FUEGO. RECURENŢA FEERIEI CONCERTELOR DE CRĂCIUN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360424_a_361753]
-
pe jos până la marginea orașului, unde era ferma. Se gândea serios ca din primul salariu să își facă un abonament pe o linie de autobuz. Până atunci, umbla ca un strigoi prin ceața amorfă și impersonală, pradă unor gânduri mai cenușii decât diminețile toamnei, cărându-și pe umărul stâng geanta cu două sandvișuri și o sticlă de apă. Ce să zică? Doar avea asigurată hrana! De restul era singură răspunzătoare! Ar fi trebuit să fie stăpână pe propriul destin, nu-i
DOMNIŞOARA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360422_a_361751]
-
seduc, te fascinează, conferindu-ți acea stare de pace lăuntrica și bucurie care irump din adânc, sălășluind apoi în privire, în seninătatea chipului, în zâmbetul oferit gratuit unor necunoscuți sau unor prieteni. De puține clipe neasemuite beneficiem în viață - destul de cenușie, împovărata de griji, de îndatoriri, de neajunsuri. Câteva ceasuri petrecute în inima naturii, într-o grădină japoneză, amenajată cu migala de artizan, cu cascade și lac străjuit de pietre, locuit de neamuri de pești aurii și roșii, de toate mărimile
ÎN SPAŢIUL MIRIFIC AL GRĂDINII JAPONEZE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360435_a_361764]