2,944 matches
-
la șatră. Cum au ajuns, Izaura a dat fuga la Dedi să-I ceară ei să facă schimbul cerceilor cu Prințesa. — Dedi, vreau să schimb cerceii mei cu ai Prințăsii. — Ooo! Pușcă-mă Doamne! Nu să poate. — De ce? Ăia sunt cerceii ei cu care a venit în șatră. — Și ce dacă? — Ea este norocul nostrum. Ai văzut de la câte întâmplări ne-a scăpat? — Și? — Dacă-i luăm cerceii, îi luăm norocul și atunci nu-l are nici ea și nu-l
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu ai Prințăsii. — Ooo! Pușcă-mă Doamne! Nu să poate. — De ce? Ăia sunt cerceii ei cu care a venit în șatră. — Și ce dacă? — Ea este norocul nostrum. Ai văzut de la câte întâmplări ne-a scăpat? — Și? — Dacă-i luăm cerceii, îi luăm norocul și atunci nu-l are nici ea și nu-l mai avem nici noi. Era adevărat că de când venise Prințesa în șatra lor, le mergea mai bine. Câștigau mai mult, munceau mai cu spor, erau sănătoși, mâncau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a văzut-o a fost foarte îngrijorată. — Ce ai, Prințeso?s-a apropiat de ea. Te dor foalele? — Mă doare capul. — Te-or dăochiat, te-or dăochiat. — Cum să n-o dăoache, dacă toți spun că e frumoasă, că are cercei frumoși, explică Izaura care numai ce intrase și auzise ce spusese Dedi. — Vezi? Așa vrei să pățești și tu, că tot râvnești la cerceii ei? Inima mea sâmțăște când e ceva rău,că mi s-a zbătut mereu ochiu’ stâng
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
te-or dăochiat. — Cum să n-o dăoache, dacă toți spun că e frumoasă, că are cercei frumoși, explică Izaura care numai ce intrase și auzise ce spusese Dedi. — Vezi? Așa vrei să pățești și tu, că tot râvnești la cerceii ei? Inima mea sâmțăște când e ceva rău,că mi s-a zbătut mereu ochiu’ stâng de cum ați plecat, își face cruce peste ochiul cu pricina, Dedi. Ia rădică-te o țâră și pune capul în poală la mine să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Teofana bate la ușă. Cezar îi deschide și rămâne uimit văzând-o atât de frumoasă cu obrajii ei cu gropițe, cu rochia violetă ca petalele toporașilor de primăvară care îi pune în evidență frumusețea corpului după ce îi ia paltonul, cu cerceii cu piatră roz pe care Zina insistase să-i poarte, cu părul ei frumos prins în cozi peste cap în formă de coroniță. Arăta ca o adevărată prințesă. Era gata s-o recomande „Aceasta este prințesa mea” nebănuind că poartă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mormântală care nu i-a împiedicat pe cei din șatră s-o admire cu lacrimi pe obraz vorbind în șoaptă. Ce frumoasă s-a făcut! Ea o fi, fă? — Ea e. Nu vezi că poartă salba dăruită de noi. — Și cerceii ăia cu piatră roz îi are în urechi, observă Izaura. — Cum de o fi ajuns să cânte aici? Păi au dat-o domnii ăia la școli înalte. — Trăbuie să vorbim cu ea negreșit. O așteptăm când iasă. Acțiunea operei se
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care revine și le-a arată. — Uitați! Aici esta tata, mama care a murit și eu la mijloc. Vasile și Alexandru iau fotografia în mâini și o privesc cu atenție, în timp ce Florica își plânge în continuare vinovăția. — Frumoasă erai cu cerceii ăștia de la nașă-ta, sărută poza Vasile în timp ce Alexandru își îndreaptă privirile rapid spre Teofana, obserând aceeași cercei în urechile ei. — Doamne, Doamne, de ce mă pedepsești? strigă el prin casă realizând că Teofana este sora lui. Mamă, cum ai putu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Vasile și Alexandru iau fotografia în mâini și o privesc cu atenție, în timp ce Florica își plânge în continuare vinovăția. — Frumoasă erai cu cerceii ăștia de la nașă-ta, sărută poza Vasile în timp ce Alexandru își îndreaptă privirile rapid spre Teofana, obserând aceeași cercei în urechile ei. — Doamne, Doamne, de ce mă pedepsești? strigă el prin casă realizând că Teofana este sora lui. Mamă, cum ai putu să faci asta? ne-ai distrus viața și mie și Teofanei. Voiam să ne căsătorim că ne iubeam
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
frumoasă, frumoasă, draga mea, se adresează Teofanei care rămăsese uluită de cele spuse de doamna necunoscută, neștiind ce să zică. — ?!! — M-am uitat mult la tine. Mă gândeam să nu fii altă mireasă decât cea pe care o caut eu. Cerceii pe care îi porți în urechi, ce ți-am dăruit la botez mi-au confirmat că tu ești fina mea dragă, o îmbrățișează cu lacrimi în ochi stârnind emoții în nuntașii care o ascultau. — Ca să răscumpărăm tot ceea ce trebuia să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
foarte îndepărtat, dar atât de plăcut alături de mama mea ce nu mai este. Am căutat-o printre stele și o găsesc acum în persoana dumneavoastră, plânge în hohote Teofana. Ca s-o linștească, Claudia îi distrage atenția: — Uitându-mă la cerceii tăi, un pic nuanța culorii se deosebește de cea a pietrelor din colier și din brățară, dar diferența este atât de mică, încât nici nu se observă. Numai dacă te uiți atent. Oricum admir podoabele ce mi le-ați oferit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
le privesc și să le încerc chiar. Uitându-mă prin vitrine, aud fără să vreau, discuția unei doamne cu însoțitorul ei rudă, soț, ce i-o fi fost, aflând mai târziu că era un frate. M-au frapat cuvintele:” Uite cerceii aștia sunt exact cerceii Teofanei. Care cercei? Ăia cu piatră roză, nu-i vezi? Îi văd. Nu seamnă cu cerceii Teofanei, ai Prințesei? Ba da, cerceii care, spunea ea, că i-a dat nașă-sa la botez ca să-i poarte
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
le încerc chiar. Uitându-mă prin vitrine, aud fără să vreau, discuția unei doamne cu însoțitorul ei rudă, soț, ce i-o fi fost, aflând mai târziu că era un frate. M-au frapat cuvintele:” Uite cerceii aștia sunt exact cerceii Teofanei. Care cercei? Ăia cu piatră roză, nu-i vezi? Îi văd. Nu seamnă cu cerceii Teofanei, ai Prințesei? Ba da, cerceii care, spunea ea, că i-a dat nașă-sa la botez ca să-i poarte noroc.” Intrigată de această
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Uitându-mă prin vitrine, aud fără să vreau, discuția unei doamne cu însoțitorul ei rudă, soț, ce i-o fi fost, aflând mai târziu că era un frate. M-au frapat cuvintele:” Uite cerceii aștia sunt exact cerceii Teofanei. Care cercei? Ăia cu piatră roză, nu-i vezi? Îi văd. Nu seamnă cu cerceii Teofanei, ai Prințesei? Ba da, cerceii care, spunea ea, că i-a dat nașă-sa la botez ca să-i poarte noroc.” Intrigată de această discuție m-am
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ei rudă, soț, ce i-o fi fost, aflând mai târziu că era un frate. M-au frapat cuvintele:” Uite cerceii aștia sunt exact cerceii Teofanei. Care cercei? Ăia cu piatră roză, nu-i vezi? Îi văd. Nu seamnă cu cerceii Teofanei, ai Prințesei? Ba da, cerceii care, spunea ea, că i-a dat nașă-sa la botez ca să-i poarte noroc.” Intrigată de această discuție m-am apropiat de doamna. „ Admirați cerceii?am întrebat-o pe doamna. Da. Sunt care
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fi fost, aflând mai târziu că era un frate. M-au frapat cuvintele:” Uite cerceii aștia sunt exact cerceii Teofanei. Care cercei? Ăia cu piatră roză, nu-i vezi? Îi văd. Nu seamnă cu cerceii Teofanei, ai Prințesei? Ba da, cerceii care, spunea ea, că i-a dat nașă-sa la botez ca să-i poarte noroc.” Intrigată de această discuție m-am apropiat de doamna. „ Admirați cerceii?am întrebat-o pe doamna. Da. Sunt care mai de care mai frumoși, mia
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nu-i vezi? Îi văd. Nu seamnă cu cerceii Teofanei, ai Prințesei? Ba da, cerceii care, spunea ea, că i-a dat nașă-sa la botez ca să-i poarte noroc.” Intrigată de această discuție m-am apropiat de doamna. „ Admirați cerceii?am întrebat-o pe doamna. Da. Sunt care mai de care mai frumoși, mia răspuns. Și mie îmi plac, îi spun eu, voind să aflu mai multe detalii. Aștia cu piatră roză seamănă cu cerceii unei prietene de-a mea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
am apropiat de doamna. „ Admirați cerceii?am întrebat-o pe doamna. Da. Sunt care mai de care mai frumoși, mia răspuns. Și mie îmi plac, îi spun eu, voind să aflu mai multe detalii. Aștia cu piatră roză seamănă cu cerceii unei prietene de-a mea, Teofana. O cunoașteți bine? Cum nu?c-am trăit câțiva ani împreună ca două surori”. Văzând-o că vrea să plece i-am invitat la o cafea pe motivul că sunt atât de bucroasă să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu noi? — De ce mă întrebi, Prințeso?se uită Izaura la Claudia, care surprinsă îi zâmbește. — Nu-ți spune nimic? Este nașa ta de botez care ne-a spus la masă o poveste înduioșătoare că mi-a venit să plâng. — Atât? — Cerceii ăștia cu piatră roză sunt exact ca cerceii Teofanei pe care i-a dăruit nașă-sa când a botezat-o, sunt cuvintele pe care o doamnă le-a rostit într-un magazin cu bijuterii... — Aaa! La Aachen în Germania, își
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Izaura la Claudia, care surprinsă îi zâmbește. — Nu-ți spune nimic? Este nașa ta de botez care ne-a spus la masă o poveste înduioșătoare că mi-a venit să plâng. — Atât? — Cerceii ăștia cu piatră roză sunt exact ca cerceii Teofanei pe care i-a dăruit nașă-sa când a botezat-o, sunt cuvintele pe care o doamnă le-a rostit într-un magazin cu bijuterii... — Aaa! La Aachen în Germania, își amintește bucroasă Izaura, întrerupând-o pe Claudia care
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
față vreo trei dintre cei bătuți, printre ascultători, și totuși luau seama de jelania lui Serafim, parc-ar fi auzit întîia oară o poveste nemaipomenită sau parcă s-ar fi complăcut în evocarea unor suferințe care le răscoleau sufletele. Ignat Cercel, mai tânăr ca Mogoș de ani, dar la înfățișare mai bătrân, cu priviri de câine de pripas, se uita numai la gura lui, clătina din cap, ofta și întrerupea mereu cu aceleași vorbe: ― Păi, ce să facem, oameni buni, ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și fără un petic de pământ, izbucni în cele din urmă furios: ― Ce să facem, ce să facem? (Se spăimântă însă singur de revolta lui și urmă repede, morfolindu-și vorbele:) Dumnezeu știe ce să facem... De altfel, și Ignat Cercel a fost bătut, acum vreo patru ani, de plutonierul care fusese înaintea lui Boiangiu, tot pentru că s-ar fi furat niște lucruri de la curte, dar bătut așa de rău, că a zăcut două săptămâni și a rămas cam beteag pentru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
între bărbații care începură a-l descoase despre noutățile de la oraș. Însuși Cârciumarul Busuioc, foarte curios din fire, își părăsi o clipă tejgheaua ca să afle și el câte una-alta. Fiindcă Petre vorbea mai mult despre întîmplări de la armată, Ignat Cercel îl iscodi deodată cu glasul lui tînguitor: ― Dar boierii de la București ce gânduri mai au cu alde noi, sărăcimea? ― Apoi cu boierii te învoiești oriunde, dacă ești supus și ascultător, răspunse Petre. Răspunsul nu-i plăcu lui Ignat, deși clătină
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zâmbete multe și strângeri de mâini. Și muzica militară a companiei de onoare cântând un marș marțial... Câinele lătra să se omoare. Ploua vârtos. ― Ia ieși, măi bărbate, să nu muște cățeaua pe cineva, să mai pățim altă poznă! Ignat Cercel se urni de pe laviță bombănind. Când deschise ușa spre tindă, porcul, care râcâise întruna să intre, dădu buzna printre picioarele lui în odaie. Ieși făcînd: "Acu lasă-l dracului!" In ușa tinzii strigă: ― Huo, potaie, fire-ai a dracului să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
făcu o pauză, ca să dea răgaz ginerelui să răspundă. Filip, greoi și tihnit, se scormoni, tuși, dădu din cap, pregătindu-se să dojenească mai aspru pe ticăloșii care au păgubit pe însuși slujitorul bisericii. Până să deschidă el gura, Ignat Cercel zise în doi peri: ― Cine fură fură de la cine are... Că de la alde mine ce să fure? Sărăcia? Câțiva râseră, și în cancelarie, și mai cu seamă în tindă. Primarul se supără: ― Lasă gluma, Ignate, că nu v-am strâns
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nici moș Lupu, măcar că-i mai bătrân ca toți... Numai bărbați de omenie, și n-au pomenit! ― Apoi cine are de toate nu mai aude nimic, dar cine n-are nimic ascultă la toate și trage nădejde! se tângui Ignat Cercel. C-altfel am pieri sau cine știe ce am mai face. ― Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. Omul zdravăn pune umărul și scoate carul din șanț, nu stă să i-l scoată alții. ― Muncim, slavă Domnului, până ne crapă ochii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]