10,875 matches
-
unor gesturi obligatorii, al căror ritm aduce izbitor cu aerul hieratic al pompei oficiale. De aceea, cînd vorbim de obișnuințe, tabieturi sau ticuri vorbim de forme profane ale riturilor, lipsa fastului nefiind un amănunt care să le excludă din clasa ceremoniilor. Altfel spus, faptul că un ritual este neceremonios nu-l face să fie mai puțin ritualic. Lardellier nu face distincția dintre rit și ritual, preocuparea sa fiind de a descoperi structura ceremoniilor în genere. Iar ce-l intrigă cel mai
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
un amănunt care să le excludă din clasa ceremoniilor. Altfel spus, faptul că un ritual este neceremonios nu-l face să fie mai puțin ritualic. Lardellier nu face distincția dintre rit și ritual, preocuparea sa fiind de a descoperi structura ceremoniilor în genere. Iar ce-l intrigă cel mai mult este faptul că riturile, deși desprinse de cultul de origine, continuă să-și exercite atracția asupra oamenilor, precum niște himere vetuste împotriva cărora argumentele raționale nu au putere. Autorul distinge cîteva
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
politice (orice festivitate cu încărcătură istoric-ideologică), riturile de instituire (acordarea de decorații, titluri academice etc.) și slujbele profane (parada modei, decernări de premii, întreceri sportive). În fiecare caz, ritul e un algoritm (succesiune) de gesturi care, pentru a atinge pragul ceremoniei, are nevoie de cinci elemente: 1) un decor menit a prefigura atmosfera specială a evenimentului; 2) o lentoare aparte ce contrastează cu ritmul alert al vieții (orice ritual se derulează lent, motiv pentru care nu există ceremonii rapide); 3) un
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
a atinge pragul ceremoniei, are nevoie de cinci elemente: 1) un decor menit a prefigura atmosfera specială a evenimentului; 2) o lentoare aparte ce contrastează cu ritmul alert al vieții (orice ritual se derulează lent, motiv pentru care nu există ceremonii rapide); 3) un protagonist, adică persoana centrală din a cărei autoritate descinde substanța solemnă a ritualului (rege, președinte, preot, profesor sau vedetă mediatică); 4) un numen, care este forța în numele căreia se desfășoară ceremonia (spirit divin, zeu, sfînt, erou dispărut, vedetă
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
derulează lent, motiv pentru care nu există ceremonii rapide); 3) un protagonist, adică persoana centrală din a cărei autoritate descinde substanța solemnă a ritualului (rege, președinte, preot, profesor sau vedetă mediatică); 4) un numen, care este forța în numele căreia se desfășoară ceremonia (spirit divin, zeu, sfînt, erou dispărut, vedetă răposată, politician înhumat etc.) și 5) charisma pe care o deține persoana în care se încarnează numenul, adică puterea fascinatorie pe care publicul o resimte la vederea celui care este încărcat cu aura
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
dincolo de capul participanților. Cu alte cuvinte, avem rit acolo unde apare un imbold de transcendere a condiției lumești. Prin urmare, nu există rituri imanente lor însele, al căror sens să fie strict înșurubat în secvența de gesturi propriu-zise, vigoarea unei ceremonii stînd tocmai în cîtă șansă de evaziune le dă celor care își asumă trăirea ei. Concluzia? Oamenii au nevoie de rituri fiindcă vor să-și depășească starea. Dar dincolo de sensul de transfigurare pe care îl aduce ritul (cine participă la
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
tocmai în cîtă șansă de evaziune le dă celor care își asumă trăirea ei. Concluzia? Oamenii au nevoie de rituri fiindcă vor să-și depășească starea. Dar dincolo de sensul de transfigurare pe care îl aduce ritul (cine participă la o ceremonie se încarcă cu o stare de spirit care îl saltă peste pragul obișnuit al conștiinței), îi mai putem distinge cîteva funcții: 1) organizarea haosului social, în virtutea ritmului și a periodicității ritualului. De aceea, o comunitate lipsită de ritualuri alunecă în
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
forță e chiar numenul din care iau naștere normele ritualului. În fond, codul de conduită pe care îl cere un ritual este alcătuit din norme, adică din constrîngeri răsfrînte asupra participanților. Fără constrîngeri nu există cod, fără cod nu există ceremonie și fără ceremonie nu apar cele cinci elemente care dau esența ritualului. În concluzie, o carte plină de sugestii înecate în pleașca amorfă a limbajului de lemn. P. S. Întrucît observația malițioasă pe care făcut-o în cronica trecută la adresa Martei
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
numenul din care iau naștere normele ritualului. În fond, codul de conduită pe care îl cere un ritual este alcătuit din norme, adică din constrîngeri răsfrînte asupra participanților. Fără constrîngeri nu există cod, fără cod nu există ceremonie și fără ceremonie nu apar cele cinci elemente care dau esența ritualului. În concluzie, o carte plină de sugestii înecate în pleașca amorfă a limbajului de lemn. P. S. Întrucît observația malițioasă pe care făcut-o în cronica trecută la adresa Martei Petreu a stîrnit
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
Anca Murgoci Alteța Sa Regală Principele Nicolae va reprezenta Familia Regală a României la nunta ASR Principelui Amedeo al Belgiei cu domnișoara Elisabetta Maria Rosboch von Wolkenstein, care va avea loc la Roma, sâmbătă, 5 iulie 2014. Ceremonia religioasă va fi oficiată în Bazilica Sfânta Maria din Trastevere. Dineul ce va urma căsătoriei va avea loc la Villa Medici. Principele Amedeo s-a născut în anul 1986 și este fiul cel mare al Altețelor Lor Regale Principesa Astrid
Principele Nicolae, nuntă regală în Belgia by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/61997_a_63322]
-
cocori (1949, 1952), una dintre cele mai delicate, nostalgice și senzuale scrieri ale sale, pasiunea, gelozia, răzbunarea, sentimentul de vinovăție se împletesc în povești de dragoste care-și răspund peste timp, se completează sau se continuă firesc. Totul pe fundalul ceremoniei ceaiului, minimalist și intens deopotrivă. O mie de cocori (ca și Sunetul muntelui, publicat de curând tot la Editura Humanitas în cadrul colecției „Cartea de pe noptieră") apare într-o nouă traducere românească (din japoneză) semnată de George Șipoș. (Nota editorului) Când
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
apare într-o nouă traducere românească (din japoneză) semnată de George Șipoș. (Nota editorului) Când ajunse și el, cele două fete își schimbau șosetele cu unele de interior. Kikuji se uită înăuntru din spatele lor și văzu că, deși camera de ceremonie era destul de mare, de mărimea a opt tatami, genunchii oaspeților se aliniau înghesuiți unul într-altul. Nu păreau să fie decât femei în chimonouri înflorate. Chikako îl zări de îndată și se ridică oarecum uimită să-i iasă în întâmpinare
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
vorbă despre motivul pentru care te-am invitat astăzi, așa că o poți privi în voie. Chikako nu se străduia deloc să vorbească încet, iar Kikuji era îngrijorat la gândul că puteau fi lesne auziți prin ușa subțire în camera de ceremonie. Femeia își apropie brusc fața de a lui. - Dar avem o problemă, zise ea, de data asta în șoaptă. A venit și doamna Ota cu fiică-sa. Chikako se uită cu atenție la fața lui Kikuji. - Eu una n-am
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
întâmpla absolut nimic. Felul în care spusese Chikako fraza de mai înainte îl enervă pe Kikuji. Nu-i fusese amantă tatălui său prea multă vreme, dar venise mereu în casa lor cât trăise bătrânul. Nu numai când se organiza o ceremonie a ceaiului, ci și cu alte ocazii când aveau musafiri, Chikako dădea o mână de ajutor la bucătărie. Ideea că mama lui Kikuji ar fi putut fi geloasă pe Chikako era năstrușnică, demnă doar de un zâmbet cinic. Maică-sa
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
cât se poate de mulțumită cu viața ei lipsită de orice urmă de sex, care-o transformase într-un element de decor. Adoptată de familia lui Kikuji, ajunsese să se bucure chiar și de o anumită recunoaștere ca instructor de ceremonia ceaiului. La moartea tatălui său, Kikuji fusese cuprins de milă la gândul că femeia renunțase de bunăvoie la orice urmă de feminitate după acea aventură amoroasă trecătoare. Pe de altă parte, doamna Ota contribuise la înăbușirea oricărui sentiment de rivalitate
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
urmă de feminitate după acea aventură amoroasă trecătoare. Pe de altă parte, doamna Ota contribuise la înăbușirea oricărui sentiment de rivalitate pe care l-ar fi putut încerca mama lui Kikuji. După moartea lui Ota, și el un pasionat al ceremoniei ceaiului, tatăl lui Kikuji se ocupase de vânzarea instrumentelor lui de ceai. În felul acesta ajunsese să fie atras de văduvă. La aflarea veștii, Chikako n-a stat pe gânduri și a informat-o pe mama lui Kikuji, devenindu-i
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
sănătos toată lumea o să fie de partea ei. Dar altfel, ține ditamai poza lu' răposatu' acolo, în camera în care se vede cu domnu' Mitani. Mă și mir că domnu' Mitani nu i-a spus nimic. Acea doamnă Ota venise la ceremonia ceaiului lui Chikako după moartea tatălui lui Kikuji, ba o adusese cu ea și pe fiică-sa. Kikuji simți că-l atinge ceva rece pe corp. Chikako îi mărturisise că n-o invitase pe doamna Ota. Ceea ce-l mira însă
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
urma s-o întâlnească pe fiica ei astăzi îi displăcea profund. Vocea lui Chikako însă îl zgâria pe creier. - Oricum știe deja că sunt aici. N-am unde să mai fug. Și se ridică în picioare. Intră în camera de ceremonie pe ușa de lângă tokonoma, unde se afla aranjamentul floral, și își reluă locul în partea din față a încăperii. Chikako veni și ea din urmă. - Vi-l prezint pe domnul Mitani, fiul răposatului domn Mitani, spuse ea pe un ton
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
mică urmă de ostilitate în atitudinea doamnei Ota. I se părea plină de căldură, amabilă și copleșită de bucuria acelei întâlniri neașteptate. Poate că pur și simplu nu-și dădea seama de felul în care era percepută prezența ei la ceremonie. Fiica ei ședea țeapănă, cu capul plecat. În cele din urmă, doamna Ota înțelese și ea cum stau lucrurile și se înroși la rândul ei, continuând totuși să se uite la Kikuji ca și cum ar fi vrut să vină lângă el
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
cele din urmă, doamna Ota înțelese și ea cum stau lucrurile și se înroși la rândul ei, continuând totuși să se uite la Kikuji ca și cum ar fi vrut să vină lângă el și să-i spună ceva. - Studiezi și tu ceremonia ceaiului? - Nu, nu mă pricep deloc. - Serios? Doar se poate spune că o ai în sânge. Femeia părea incapabilă să-și stăpânească emoția. Ochii i se umeziseră în timp ce vorbea. Kikuji n-o mai văzuse de la înmormântarea tatălui său. Nu părea
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
dăduse dovadă de prea mult tact. Pregătindu-i ceaiul, curată între acele femei de vârsta a doua, tânăra Inamura i se păru foarte frumoasă. Fără să știe că era prezentată ca la o expoziție, fata parcurse sigură pe sine pașii ceremoniei și tot ea îi servi ceaiul lui Kikuji. După ce bău, Kikuji se uită la bol. Era un Oribe negru, cu stropi albi pe o parte și decorat cu fire de iarbă tot negre, pe partea opusă. - Ți-l amintești, nu
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
-o pe fiică, încă nemișcată, înțepenită cu capul în jos. Domnișoara Inamura prepară ceaiul din nou, de astă dată pentru doamna Ota. Toți ochii erau ațintiți asupra ei. Ea nu avea de unde să știe istoria acelui Oribe negru. Parcurgea rutina ceremoniei pas cu pas. Era o execuție corectă, fără nici un fel de adăugiri personale. Postura ei, de la umeri la genunchi, indica o educație aleasă și rafinament. Umbra frunzelor tinere se lăsă pe hârtia ușii. Cu ea, o pată de culoare reflectată
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
o educație aleasă și rafinament. Umbra frunzelor tinere se lăsă pe hârtia ușii. Cu ea, o pată de culoare reflectată de pe umerii și mânecile chimonoului strălucitor. Părul ei părea luminos. Lumina de afară era prea puternică pentru un pavilion de ceremonia ceaiului, dar scotea în evidență tinerețea fetei. Șervetul pe care-l folosea era roșu și impresiona nu atât prin moliciune, cât prin prospețime, de parcă mâinile fetei ar fi făcut să înflorească o floare roșie. Și o mie de cocori, mici
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
înălțară în zbor în jurul ei. Doamna Ota primi bolul Oribe. - Ceaiul verde pe fond negru, ca verdele crud la început de primăvară. Nu spuse însă nimic despre faptul că bolul fusese al soțului ei. Urmă o inspecție a ustensilelor de ceremonia ceaiului, dar fu mai degrabă una formală. Tinerele nu știau mare lucru despre ele și se declarară mulțumite cu explicațiile lui Chikako. Kikuji le privea pe fete, când doamna Ota se apropie de el. - Mi-e teamă că n-am
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
cunoscute pentru faptul că modifică umbrelele pentru scopuri secrete. De exemplu, președintele bulgar Georgi Markov a fost asasinat în 1978 de un agent KGB care ascunsese otravă în interiorul umbrelei modificate. Multe religii au adoptat umbrelele și parasolurile ca parte din ceremoniile și procesiunile lor. Umbrela canelată cu oțel a fost inventată în 1852 de către Samuel Fox. Prima umbrelă pliantă a apărut în 1969, fiind inventată de Bradford Philips. Există un muzeu al huselor de umbrele pe o insulă de pe coasta Maine
Lucruri mai puțin știute despre umbrelă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62082_a_63407]