6,424 matches
-
10. „Iuda Iscariotul, până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus!” Mărgărita Geica: Între Codul lui da Vinci și „descoperirea” mormântului lui Isus, a făcut valuri printre profani, și nu numai, Evanghelia lui Iuda. Au curs râuri de cerneală despre romanul lui Dan Brown și despre documentul descoperit În Egipt. Ce-i adevăr și ce-i mistificare? Cristian Bădiliță: Sunt trei lucruri diferite, dar care au câteva puncte comune, Între care, așa cum spui, tapajul mediatic. În cazul lui Da
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
fi cunoscută și folosită. Într-un codice din secolul al XV-lea, scris în Moldova, cuprinzând epistole ale lui Fotie și Athanasie cel Mare și decizii sinodale, există câteva rânduri, șterse, însoțite de o însemnare a scriitorului: „Aceste cuvinte cu cerneală roșie se află în grecește și le-am transcris, dar s-au șters cu negru, pentru că noi am sărit din text”. Comentând manuscrisul, P. P. Panaitescu socotește că el conține o traducere făcută din grecește în slavonă, realizată în Moldova
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
Marosin, „caută oul de sub cuvânt, întinzându-l altuia să scoată pui din el.” Există într-una dintre Scrisorile din provincia de Sud-Est o reflecție care rezumă apodictic fascinația constantă și rodnică pentru puterile cuvântului rostit sau scris. Nu întâmplător textul - Cerneală mai avea, dar nu mai avea nisip - figurează în capitolul cu nume sugestiv Loc pentru fiecare în Comedia cuvintelor: „Poveștile și cuvintele sunt ca florile cu fruct, nu se mestecă în dinți, cu gura la soare ca să se coacă.” Subzistă
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
sufragerie și Își reluase preocupările savante. Cu Încăpățânare și doar ca să evadeze din concret, petrecea ore În șir traducând În engleză pasaje din Homer și Mimnermos. Folosea caiete milaneze superbe, mult prea scumpe, și scria cu un stilou umplut cu cerneală de un verde smarald. Seara veneau alți bărbați emigranți, care aduceau whisky de contrabandă, și beau cu toții și jucau table. Câteodată Desdemona simțea mirosul familiar, de mosc dulceag, strecurându-se pe sub ușă. În timpul zilei, dacă se simțea Încarcerat, Lefty Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Într-unul de spiriduș... Dar mai există speranță, nu-i așa?... pentru că băncile zboară zi de zi. Dispuse În escadronul lor, elevii se Îngrămădesc și trec hohotind prin timp, iar Într-o după-amiază Callie ridică privirea de pe hârtia mânjită cu cerneală și vede că s-a făcut primăvară, că florile Înmuguresc, forsiția Înflorește, ulmii Înverzesc; În pauză fetele și băieții se țin de mână, uneori se sărută pe după copaci și Calliope se simte Înșelată, escrocată. ― Mă mai ții minte? Îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de Homer, am Început să citesc pereții. Ăsta era Încă un punct de atracție al toaletei de la subsol. Era acoperită cu graffiti. Deasupra, fotografiile din clasă Înfățișau șiruri-șiruri de chipuri de eleve. Aici jos erau mai ales corpuri. Schițați cu cerneală albastră, se vedeau bărbați mititei cu organe sexuale enorme. Și femei cu sâni imenși. În plus, diverse permutări: bărbați cu penisuri sfrijite și, de asemenea, femei cu penis. Era o lecție și despre ce era, și despre ce putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Într-un dicționar uzat, Într-o mare bibliotecă metropolitană. O carte veche, venerabilă, de forma și dimensiunile unei pietre funerare, cu pagini Îngălbenite, purtând urmele mulțimii de oameni care le consultaseră Înaintea mea. Avea mâzgălituri de creion și pete de cerneală, sânge uscat și firimituri de pâine. Coperta de piele Însăși era prinsă cu un lanț de bancă. Era o carte care conținea toată cunoașterea trecutului, informând, În același timp despre condițiile sociale din prezent. Lanțul sugera că anumiți clienți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vulpe. Degetele mi s-au înfundat în păr, mângâind pielea capului și a cefei, trecând peste obraz, oprindu-se în așa fel încât podul palmei îmi sprijinea bărbia, iar buzele puteau săruta acea piele bătătorită de stiloul vechi, pe care cerneala a pătat-o de atâtea ori. Mi-am deschis ochii și privirile mi s-au oprit asupra Anei. Of... mda. Alexandru, zisei privind-o încă pe Ana, vreau să-i chemi pe Aneriu Dutrumof, pe Cozrat Soliteraj și pe George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să-l lase unde e în Iudeea, sau să-l cheme la Roma? Nu știe... În câteva rânduri, cubicularul Parthenicus îndepărtează ușu rel tapițeria și riscă priviri curioase înăuntru. Mânuind agitat pana, principele scrie de zor împroșcând cu stropi de cerneală împrejur. Se minunează în sinea sa, dar nu cutează să-l tulbure. De ce nu a chemat un asistent să-i dicteze? De obicei corectează doar scrisorile și le semnează sau adaugă o formulă de salut la sfârșit. Dacă e corespondență
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate, Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorții Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții! {EminescuOpI 137} SCRISOAREA II De ce pana mea rămâne în cerneală, mă-întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sutanei ponosite o dată cu rozariul un plic desfăcut. Apoi își îndreptă spre misionar ochii lăcrimoși spunând: Iar ne ponegrește Ordinul Sfântul Petru. Misionarul despături la flacăra lumânării ce pâlpâia ca aripile unei molii scrisoarea de pe care picături gălbui de ploaie șterseseră cerneala. Fusese scrisă cam cu douăzeci de zile înainte de către superiorul său, părintele Muñoz din Ōsaka. Acesta înfățișa starea de fapt din Ōsaka unde se întețea ura față naifu de la Edo și tot mai mulți supuși ai acelor daimyō înfrânți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la John. Chiar că e obosit. Da, ne-am trezit devreme. — O să vreți să mâncați mai repede? Da, oricând. Ce-aveți de mâncare? Păi, orice. O să v-aducă fata meniul. Fata Îl aduse. John se trezi. Meniul era scris cu cerneală pe un carton așezat pe un stativ de lemn. — Uite, au Speiserkarte, Îi spusei lui John. Se uită și el pe meniu. Era somnoros Încă. — Nu beți ceva cu noi? Îl Întrebai pe hangiu. Acesta se așeză la masă. — Țăranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu-ți vine deloc să pleci. Dar dacă totuși trebuie să pleci, la sfârșitul unor bătrâneți liniștite sau al unui sejur turistic, atunci uită-te În jos din cer și vei vedea că Lijiangul seamănă cu o piatră veche pentru cerneală folosită secole la rând pentru a scrie poezii despre relicvele sale și despre calitățile sale regenerabile“. Acest tribut adus orașului său natal era discret, iar felul În care era exprimat era perfect. Desigur, majoritatea prietenilor mei nici nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai pus lui Baruc următoarea întrebare: "Spune-ne cum ai scris toate cuvintele acestea după spusele lui!" 18. Baruc le-a răspuns: "El îmi spunea cu gura lui toate cuvintele acestea, și eu le-am scris în cartea aceasta cu cerneală." 19. Căpeteniile au zis lui Baruc: "Du-te de te ascunde, tu și Ieremia, ca să nu știe nimeni unde sunteți." 20. Ei s-au dus apoi la împăratul în curte, lăsînd cartea în odaia de scris a logofătului Elișama, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra în ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. Pe capac avea o etichetă pe care cineva scrisese caligrafic, dar tremurat, cu cerneală violetă, următorul text: Biografia gornistului cu vertebră de delfin. Îngălbenită și murdară, hârtia supsese cerneala, făcând irizații și cuvintele erau destul de greu de citit. în fiecare casetă erau unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. Pe capac avea o etichetă pe care cineva scrisese caligrafic, dar tremurat, cu cerneală violetă, următorul text: Biografia gornistului cu vertebră de delfin. Îngălbenită și murdară, hârtia supsese cerneala, făcând irizații și cuvintele erau destul de greu de citit. în fiecare casetă erau unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi citit de la stânga la dreapta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o fetiță de doi-trei ani, cu o fundă enormă, mai mare decât capul, cu o păpușă de cârpă în mână și un băiat de vreo cinci ani, cu chip maturizat, ce-și ținea sora de mână. Același condei, cu aceeași cerneală, îl însemnase pe băiat cu o cruce, indicând astfel personajul biografiei. Toți trei purtau un amestec de haine țărănești și orășenești, curate și călcate, semn că familia se mutase nu de mult de la sat în mahalaua unui târg. Femeia era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe fund era probabil o probă de urină, căci pe eticheta tip a sticlei se putea citi: EFORIA SPITALELOR CIVILE. PENTRU RECRUTARE. ANALIZA NR. 613. Numărul fusese completat de mână și probabil cel care îi înregistrase analiza se murdărise cu cerneală pe degete, pentru că într un colț al etichetei se putea bănui o jumătate de amprentă. Urma apoi o tabacheră mare de tablă, în care se strânseseră o mulțime de lucruri mici și inutile dar care, privite laolaltă, indicau într-un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
elitre verzi cu reflexe aurii. Mai era în cutie un calendar mic de carton, pe spatele căruia scria: "ParfumØe avec «Fleur de lilas» Albert Dubois Nancy". Hârtia păstra încă o vagă aromă de liliac. Pe partea cealaltă, cu creioane și cerneluri diferite, cifrele erau tăiate zilnic prin câte o cruce sau mai multe o dată printr-o linie. Câteva date ale anului erau însemnate în mod special, fără să-și deconspire în vreun fel semnificația. Acest ritual cazon, al numărării cu înfrigurare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu am insistat ca măcar să ajung de pe la 95-97 de kilograme, la greutatea de circa 80 de kilograme cât aveam când fumam. Azi nu v-am spus o poveste veselă dar iertați-mă, Directive prezidențiale, hâc! Nici nu se uscase bine cerneala pe buletinele de vot, că președintele recuperat din barca pe cale să se scufunde de către harnicii lui ciraci, care au dat în draci la țărănimea fostă colectivistă, azi muritoare de foame, găleți, pestelci, tricouri, contra voturi, s-a și apucat de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și pe cât posibil precise, cum să deosebesc prostul care îmi apare în cale, de alți indivizi care arată la fel. Vedeți dumneavoastră, oricine poate deosebi un tren de o broască țestoasă de exemplu, sau un cal de o călimară cu cerneală, dar cu prostul, este cu totul altă mâncare de pește. În lipsa indicațiilor paterne ce-mi lipsesc, de unde vreți să știu eu cum arată specimenul respectiv, la ce nume răspunde, câte diplome de facultate trebuie să poată prezenta în CV
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
siguranță, aceea de a fi un pețitor. Dar, dacă așa stăteau lucrurile, de ce îl lăsau încă în viață? Ceea ce urma să se întâmple - simțea asta cu groază - avea să-i hotărască soarta. Era o zi posomorâtă, cu nori ca de cerneală, grei de ploaie, ce traversau cerul cu încetineală. Adieri slabe de vânt umed veneau din când în când, făcând să tremure frunzișul arbuștilor. Pretutindeni se lăsase o tăcere neliniștitoare, spartă doar de croncănitul îndepărtat al vreunei ciori. Burgunzii se ascunseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Vitalius se repezi printre brazi, până în poiana unde ascunseseră caii, ceva mai sus de locul unde se aflau acum. Desprinse de la șa caseta cu cele necesare scrisului, o deschise febril, fără să ia seama la sulurile de pergament, sticluțele cu cerneală și tăblițele de ceară pe care astfel le împrăștia prin iarbă. Culese, în schimb, o tăbliță și un stil; azvârli apoi caseta și se întoarse în goană la comandantul său. Sebastianus, încordat și întunecat la față, întinse degetul către tăbliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fure lumânări din biserici. în cea de-a treia zi a lui Sebastianus în Aureliana, vremea se schimbă: după o dimineață caldă și însorită, în orele târzii ale după-amiezii cerul se acoperi în scurt timp cu nori grei, ca de cerneală, aduși de un vânt umed; obloanele caselor începură să se zbată, iar rufele întinse prin ulițe porniră să fluture ca niște stindarde, în vreme ce nori de praf se ridicau de pe străzile bătătorite. într-un apus sumbru și lipsit de culoare, semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai potrivit. Balamber se mulțumi să încuviințeze. Treceau acum ultimii războinici. Fără grabă, Mandzuk sui malul și se apropie de Balamber. — Au trecut toți, anunță. N-am pierdut nici măcar un vițel. La orizont, un fulger șerpui printre norii joși de cerneală și, câteva clipe mai târziu, fu urmat de bubuitul prelungit al tunetului. Balamber trase de hățuri și își întoarse calul. — Să mergem! ordonă nervos. Spune-ți oamenilor să se grăbească. 23 Soarele apunea când începură să audă în spatele lor ecoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]