1,778 matches
-
și în adnotările incluse în finalul cărții, a unor voci scriitoricești de mare probitate în literatura actuală: Ioan Groșan, Ioan Es. Pop, Ion Mureșan, Paul Vinicius, Vasile Ghica, Mirela Stănciulescu. Revelația este să întâlnești, dispuse în cascadă, episoade vizând viața chinuită a unui copil, de o pregnanță și expresivitate nemaiîntâlnite decât în "Mizerabilii" lui Victor Hugo sau, la noi, în scrierile lui Agârbiceanu ori ale lui Panait Istrati. Dilema critică aș exprima-o (contaminat de "metoda" autorului) printr-un citat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pare a sta doar în registrul epic, ci și în al doilea plan, cel al disertației, al citatelor biblice și, mai ales, al revoltei. O revoltă împotriva Divinității, datorată nu doar frustrărilor sociale, nu doar nedreptăților și privațiunilor unei copilării chinuite, nu doar răutății inexplicabile a unor semeni pentru că, spre deosebire de aceștia, protagonistul este un învingător: Noi n-am fost dintre aceia cărora să le spui "vae victis"", afirmă, repetitiv autorul, Victor pe numele său (predestinat?), de la Victorie. O victorie cu prețul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mare parte din spitalele României. Prin urmare nici detergenți, nici mănuși de protecție. Așa că mama punea cenușă în recipiente și îndepărta cu ajutorul unei cârpe toată acea mizerie umană care i-a îmbolnăvit ficatul și i-a otrăvit zilele. Sărmană femeie chinuită! Biata de ea! Vă dați seama de câtă umilință a fost în stare o femeie care vorbea la perfecție șase limbi, care putea comunica direct și integral cu reprezentanții a șase națiuni din Europa? O femeie cu o inteligență sclipitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nici un zgomot. Nimic. Era o liniște totală. De cimitir. Numai crivățul, afară, își făcea de cap împăunându-se cu victoria zdrobitoare asupra unei familii necăjite și neajutorate pe care o înmormântase sub uriașul troian de zăpadă... Și adormeam. Dormeam somnul chinuit și înfricoșat al celor condamnați irevocabil de o justiție partinică, nedreaptă și imanentă, nefiind siguri dacă mâine vom ajunge să spunem "Bună dimineața!" răsăritului de soare. În această acalmie sepulcrală numai orchestra personală a fratelui nostru mai mare, Mircea, manifestând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
solul uscat, presărat cu pietriș. Un firicel de sânge se scurgea din botișorul traumatizat, înroșind pământul. Cu un efort incredibil, s-a ridicat, făcând câțiva pași, în timp ce torționarul se autocompătimea privind la urma lăsată de mușcătura ei. Văzând-o mergând chinuit, mai mult târându-se, a fost cuprins de o furie dementă, dezlănțuită și i-a aplicat un șut năprasnic, proiectând-o aerian la zece metri distanță. Rânjind cu o deplină satisfacție de performanța obținută, împins de instincte morbide, ieșite din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am plecat împreună spre casă. Discret, într-un anonimat desăvârșit, s-a petrecut un moment important din viața noastră. Dar nu aveam timp de meditații sterile. Viața își cerea imperios drepturile fundamentale, pe primul loc fiind procurarea hranei. Cea mai chinuită era mama: lupta în linia întâi. Toată ziua, de dimineață până târziu seara, era plecată la muncă. Venea frântă de oboseală, intrând în schimbul al doilea: spălat, cârpit, gătit. Când se mai odihnea mama noastră? Când? Chinuită viață a mai avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
procurarea hranei. Cea mai chinuită era mama: lupta în linia întâi. Toată ziua, de dimineață până târziu seara, era plecată la muncă. Venea frântă de oboseală, intrând în schimbul al doilea: spălat, cârpit, gătit. Când se mai odihnea mama noastră? Când? Chinuită viață a mai avut și mama! Șase copii de crescut și de îngrijit singură-singurică, deoarece tata fusese arestat. Mâncare, haine, cărți și caiete. De unde atâția bani? Țuki, sora noastră se ocupa de mezin. A fost sora lui, mama lui și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din abjecția străzii Evului Mediu, este dezgustător și magnific în același timp. Omul cu crucea traversează piața în diagonală. Florăresele, vânzătorii de soft-uri pirat și DVD-uri pornografice, taximetriștii de la stația din apropiere au înlemnit cu toții. Imaginea ființei acesteia chinuite și pierdute, penitența aceasta inutilă și ireală este mult prea greu de suportat chiar și pentru ei, persoane obișnuite cu nebunia cotidiană a marelui oraș. Poporul român nu are însă obiceiul sfințeniei publice. Cu atât mai puțin al "nebunilor întru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
au întemeiat Sonderbund-ul. Observație finală: nu aș vrea să semăn cu ei la bătrânețe, nu mă imaginez pensionar la Geneva, în jurul unei mese lungi, a câtorva sticle de Cotnari cu gust dulceag și miros de dop și a unor mici chinuiți, fără usturoi prea mult în compoziție, "să nu mirosim în autobuz..." Remarcă referitoare la poporul helvet, de data aceasta adevărată și nerăutăcioasă, făcută de Yannis, specialist grec în mititei și souvlaki, patron al tavernei Le Star din cartierul rău famat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
realizată chiar de el, într-un sat numit Mircea Vodă, județul Brăila. Pe un panou de lemn pe care scria "Depozitarea gunoiului interzisă, amendă de la un milion de lei la trei milioane" (totul tras cu vopsea neagră și o caligrafie chinuită) fusese lipit un afiș electoral. Un afiș mic, din cele ce se lipesc repede și cu fereală la lumina farurilor. Un broscoi electoral îmbrăcat în verde, sugrumat cu o cravată cu motive geometrice roșii și galbene promitea "fapte, nu vorbe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
opoziției, manipulat și ajutat discret de marele frate american este pro-occidental, pro-reformist, pro-modern, pro-toleranță, cel mai pro dintre pro. Când este prezentat Leonid Kucima, preferat în regiunile locuite de populație rusofonă sau rurală se prezintă doar imagini cu bătrâne strâmbe, chinuite, basmale și icoane. Iar bomboana de pe colivă: preoți bărboși dând din cădelnițe. Poate că simplific, dar pentru ei Ortodoxia rușilor este egală cu sărăcie, alienare, anti-modernitate. În secolele XVII-XVIII, francezii din Metropolă le aplicau celor din Québec, La Nouvelle France
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ortodoxă din oraș. O biserică a comunității grecești, construită într-o casă stil colonial de la 1900, tipică pentru regiunea Québec: veche, plină de cari și nerenovată de cel puțin jumătate de secol. Preotul, un român, slujea într-o limbă greacă chinuită. Complet afon, cu un glas subțire, de fuior de vată, vaietele sale se pierdeau în aerul rece al încăperii cu acustică proastă. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, era și complet lipsit de minimumul de charismă necesar practicării meseriei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Cel care ascultă respirația țării și care, de peste cinci decenii și jumătate, își dăruiește fiecare clipă pentru măreția de azi și pentru măreția de mâine a României. Cel care transformă sub ochii noștri, ca un demiurg, un oraș cu ulițe chinuite și întortocheate într-o cetate cu bulevarde ample, cu linii de metrou și cu o Dâmboviță care abia acum are, vorba cântecului, apă dulce.“ („Cuvântare la Congresul al III-lea al Educației și culturii socialiste“, Scînteia, 19 august 1987) „Opera
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
În cușca asta stătea o „doamnă“ - săraca! - care se zgâia la o lumină chioară să prindă firele alea minuscule. Iar noi, o grămadă informă de femei de toate vârstele, coafurile, staturile sociale și nivelele de studii, stăteam la o coadă chinuită și așteptam să se uite „doamna“ remaieuză la ciorapii noștri mult-cârpiți și să ne zică dacă mai aveam vreo speranță de remaiere sau trebuiau aruncați. Deci trăiam prost. Multe însă din chestiile astea care nouă ni se păreau sordide și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
unei lumi pe care o idealizam și pentru care, credeam atunci, nu eram pregătită. Mi-aduc aminte de prima fotografie pe care mi-a făcut-o cineva după ’90, o rudă de-a noastră din străinătate. Sunt îngrozitor de slabă, zâmbesc chinuit, am o față masculinizată, îmi țin mâinile pe genunchii lipiți, am o privire de animal hăituit. E o fotografie în care viitorul și trecutul, în tot ce au ele mai neliniștitor, se întâlneau. O sperietoare. Paris, 2007. Cobor din Montmartre
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ea încercase să-și ascundă ciudățenia fiziologică sperând că va trece și rugându-se să nu fie vreo boală mai gravă. O cunoștință care lucra într-o farmacie i-a făcut rost de niște vată, după câteva zile de așteptare chinuită și de spălat cârpe. Toți din familie șușoteau pe la spatele său, nimeni nu i-a explicat însă exact ce se întâmpla. I s-a spus doar să nu intre în biserică, fiindcă era „impură“. N-a pus la îndoială în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a urmat somnul i-a fost tulburat de fel de fel de vise. Se făcea că nu poate ajunge la școală din cauza durerilor din piciorul stâng și nu apărea nici un taxi care să-l salveze; în scurtul răgaz de somn chinuit care a urmat a visat că făcea apelul la clasa lui în care erau prezenți doar doi elevi, ceilalți refuzând să intre în clasă pentru că nu-l mai voiau pe el diriginte; în altă secvență de dormitare se făcea că
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
livresc, un intelectualism de substanță, achiziții junimiste încă vii în anii formațiunii naratorului. "Am cunoscut pe toți junimiștii rămași în viață", va preciza el. O demonie a cunoașterii îl definea de timpuriu: "Temperamentul meu arzător și neliniștit, spiritul meu deopotrivă chinuit de curiozitate și de îndoială, explică de ce toate actele vieții mele poartă semnul pasiunii care le animă, și de ce, iarăși, în acele împrejurări, am abandonat atâtea lucruri înainte de a le fi dus la capăt, iar în altele am adoptat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se despartă pentru totdeauna, În fața morții vorbele mari sînt de prisos. O fereastră deschisă spre primăvară e infinit mai semnificativă. Mi-l Închipui pe Oedip trezindu-se undeva la o răscruce, sub un măslin prăfos, după cîteva ceasuri de somn chinuit, și pipăind cu ochii săi orbi lumina. E prea frumoasă dimineața din jurul lui pentru a o nega. Deocamdată izvorul tăriei lui e În mîndria lui sumbră, dar Îi va ajunge să bea toată viața din el? Uneori e gata să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nostru, ceea ce vreau și doresc. Cererea trebuie să se potrivească cu materia propusă, și anume, dacă contemplația este despre înviere, să cerem bucurie cu Cristos cel bucuros; daca este despre pătimire, să cer durere, lacrimi și chin cu Cristos cel chinuit. Aici va fi să cer răvășirea și rușinarea de mine însumi, văzând câți au fost osândiți pentru un singur păcat de moarte și de câte ori am meritat eu însumi să fiu osândit pe veci din pricina multelor mele păcate. 49. Notă: înaintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
până la valea lui Iosafat, la fel și grădina, dacă e largă, lungă, de vreo formă sau alta. 203. A treia introducere este să cer ceea ce vreau; ceea ce este potrivit în pătimire: durere cu Cristos în durere, chin cu Cristos cel chinuit, lacrimi, suferință interioară pentru atâta suferință pe care Cristos a îndurat-o pentru mine1. 204. Prima notă. În această a doua contemplație, după rugăciunea pregătitoare și cele trei introduceri pomenite mai sus, se va ține același fel de a proceda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cer? - Visezi la stele sau bați câmpii? - Voiam să-ți spun că atâtea stele sunt pe cer, câte suflete fără pereche există pe pământ! O stea care sclipește de acolo de sus, din oceanul de deasupra noastră, este sufletul meu chinuit. Cine știe în ce colț neștiut se află? Mi-am chinuit tinerețea și existența alături de tine și am pierdut de fiecare dată. N-am reușit să te cunosc. Cine ești tu de fapt?! De ce urăști atât de mult femeile? Am
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
am vizitat 59. Iar aseară am intrat la Schitu Darvari; nici nu te puteai mișca. Preotul, bătrân, a slujit liturghia fără carte, pe dinafară, cu ochii închiși. Atmosfera bine cunoscută de neliniște, de apăsare, de suferință, de cataclism. O credință chinuită, bântuită de frică, de spaimă, de disperare, de dezastru definitiv. Și, alături de credință, este în noi o ură talmudică, o cumplită, inumană dorință de răzbunare atroce. V 23 februarie 1949 [...] Zău, cred că-mi supraestimezi talentul literar și că, în pofida
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
caută un șervețel. Dar tu hotărăști. Își suflă nasul. Dacă crezi că nu ți se potrivește... spune-mi. Nu mă supăr. Păi... ce să zic... Of, Doamne. O să mă gândesc, reușesc să îngaim într-un final și schițez un zâmbet chinuit. Punem rochia de mireasă înapoi în geanta ei, mâncăm niște sandvișuri de prânz și ne uităm la un episod vechi din Changing Rooms, la televizorul cel nou cu cablu pe care ai mei tocmai și l-au instalat. După care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
localități din județul Dorohoi au avut loc acte de violență asupra populației evreiești. De exemplu, detașamentul condus de maiorul Goilov, în trecerea prin Mihăileni a omorât mai mulți evrei, iar Weiner Șloime, Ușer, Roza și Fany au fost arestați și chinuiți; de asemenea, în pădurea Tureatca au ucis pe cizmarul Moscovici cu soția și doi copii, iar Isac Moscovici a fost arestat, bătut crunt, a murit în drum spre spitalul din Dorohoi. Considerăm importantă precizarea că, nota ultimativă din 26 iunie
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]