4,544 matches
-
ca un copil căruia i se dă pe neașteptate drumul acasă de la școală. O iau pe Broadway și o cotesc pe un drum lateral, trecând pe lângă tarabe cu poșete contrafăcute, accesorii colorate pentru păr și un tip care cântă la chitară, dar cam aiurea. Curând mă trezesc mergând pe o străduță pietruită superbă, apoi pe alta. De fiecare parte, se află clădiri vechi de cărămidă roșie, cu scări pentru incendiu de sus până jos, cu copaci plantați pe trotuar, și atmosfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fără rost. Îmi ia săptămâni ca să-l fac să se simtă în largul lui cu mine. În cele din urmă, este din nou el însuși. Începe să aducă instrumente ca să-mi cânte la ceai. Vioară cu două corzi, flaut și chitară cu trei corzi. El e un dar. Stăm la taifas și el îmi fredonează cântece de pe plantațiile de orez, ritmuri de tobe și opere antice care imită sunetul vânturilor din deșert. Uneori, îl acompaniez. Cânt arii din Istoria camerei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
balcon, cu haina pe braț, și au plonjat În jos pe scări către mulțimea haotică, făcându-mi loc cu coatele ca să mă pot zbânțui În voie. Aici se cântă genul meu favorit de muzică, foarte tare, cu melodii bune și chitare „supărate“ din belșug. Grupuri de băieți braț la braț urlau versurile celor mai vesele cântece; când se punea ceva mai Întunecat și mai zgomotos, schimbau placa și se aruncau unii spre ceilalți, zbierând ca nebunii. Din fericire, mă Încălțasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aranjat florile în el. — Îmi plac mult narcisele, a spus Midori. În liceu am cântat și eu o dată la o serbare cântecul Șapte narcise. Îl știi? — Da, bineînțeles. Pe atunci exista și o formație în școală și eu cântam la chitară. Midori a cântat Șapte narcise în timp ce punea mâncarea în farfurii. Mâncarea lui Midori a fost mai grozavă decât mi-aș fi putut închipui. M-a răsfățat cu o gamă largă de feluri, toate preparate delicios, având gustul specific bucătăriei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fi fost cină... — Ei, hai, lasă... Să vedem cum evoluează lucrurile și până una-alta, să cântăm. Dacă se îngroașă gluma, vedem atunci. — Să cântăm? Midori a adus două perne de pus pe jos, patru cutii cu bere și o chitară. Am băut și am privit fumul negru ridicându-se spre cer. Midori a zdrăngănit ceva la chitară și a cântat. Am întrebat-o dacă atitudinea ei nu o să-i supere pe vecini. Nu mi se părea cel mai potrivit lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Dacă se îngroașă gluma, vedem atunci. — Să cântăm? Midori a adus două perne de pus pe jos, patru cutii cu bere și o chitară. Am băut și am privit fumul negru ridicându-se spre cer. Midori a zdrăngănit ceva la chitară și a cântat. Am întrebat-o dacă atitudinea ei nu o să-i supere pe vecini. Nu mi se părea cel mai potrivit lucru din lume să stai să privești cum se înalță fumul și între timp să bei bere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu ce. — Se intitulează N-am nimic, m-a anunțat Midori. Erau îngrozitoare și versurile, și melodia. În timp ce ascultam cântecul acela jalnic, mă gândeam cum va sări casa în aer dacă se aprinde și benzinăria. Obosit\ de cântat, Midori puse chitara la o parte și se rezemă de umărul meu, ca o pisică la soare. Ți-a plăcut cântecul meu? m-a întrebat ea. — Unic, original și foarte potrivit personalității tale, am răspuns eu, alegându-mi cu grijă cuvintele de apreciere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o s\ fac așa ceva. — Deci, nu e nici o problemă. Stai la noi și o să putem trăncăni pe îndelete. E cel mai comod așa. Cu siguranță o să ne cunoaștem și o să ne înțelegem mai bine. Eu vă pot cânta și la chitară. Să știi că mă cam pricep. Chiar nu vă deranjez? Reiko și-a aprins a treia țigară Seven Stars, după ce și-a țuguiat buzele în stilul ei. — Am discutat deja cu Naoko problema asta de nenumărate ori. Noi două te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vouă! am zis. Reiko a scos o sticlă de vin alb din frigider, a deschis-o cu tirbușonul și a adus trei pahare. Vinul avea un buchet plăcut și părea natural. După ce s-a terminat discul, Reiko și-a scos chitara de sub pat și după ce a acordat-o, privind-o cu ochi drăgăstoși, a început să interpreteze o fugă de Bach. A mai avut, pe ici, pe colo, mici scăpări, dar a fost un Bach adevărat - cald, personal, interpretat cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și după ce a acordat-o, privind-o cu ochi drăgăstoși, a început să interpreteze o fugă de Bach. A mai avut, pe ici, pe colo, mici scăpări, dar a fost un Bach adevărat - cald, personal, interpretat cu mult suflet. — La chitară am început să cânt aici, spuse Reiko. Nu există piane în camere, bineînțeles. Sunt autodidact și nu am degete pentru chitară, așa că n-o să fiu niciodată suficient de bună, dar îmi place mult să cânt la acest instrument. E mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe ici, pe colo, mici scăpări, dar a fost un Bach adevărat - cald, personal, interpretat cu mult suflet. — La chitară am început să cânt aici, spuse Reiko. Nu există piane în camere, bineînțeles. Sunt autodidact și nu am degete pentru chitară, așa că n-o să fiu niciodată suficient de bună, dar îmi place mult să cânt la acest instrument. E mic, simplu și ușor de mânuit... îl simt ca pe o încăpere mică, intimă. Reiko a mai interpretat o melodie scurtă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în societate, dar până la urmă se pare că am reușit. Nu i-am mărturisit că plecam cu el la agățat, scoțând în evidență doar faptul că era singurul individ din cămin cu care îmi petreceam vremea. Între timp, Reiko, cu chitara în brațe, ne-a mai interpretat o dată fuga de Bach, f\când câteva pauze pentru o înghițitură de vin și o țigară. — Ciudat individ, a remarcat Naoko. Este foarte ciudat, am spus eu. — Dar îți place, nu? Nu știu cum să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vin. — Watanabe, tu cu câte fete te-ai culcat? a întrebat Naoko cu voce joasă, de parcă atunci i-ar fi venit în minte întrebarea. — Opt sau nouă, am răspuns eu cinstit. Reiko s-a oprit din cântat și a pus chitara pe genunchi. — Bine, dar n-ai împlinit nici douăzeci de ani! Ce fel de viață destrăbălată duci, mă rog? Naoko m-a privit cu ochii ei limpezi, fără să scoată un cuvânt. I-am povestit lui Reiko despre prima fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tăcu o clipă și apoi izbucni în plâns, tremurând toată. Și-a îngropat fața în mâini și a plâns cu sughițuri, cu aceeași violență cu care plânsese și în noaptea aceea când m-am culcat cu ea. Reiko a pus chitara la o parte, s-a așezat lângă Naoko și a mângâiat-o pe spate. Când a cuprins-o de umeri, Naoko și-a lipit fața de pieptul lui Reiko precum un copil. — Watanabe, te rog să nu te superi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Am continuat să o privesc, la fel cum Jay Gatsby privea luminița de pe malul opus, noapte de noapte. Am pornit înapoi după vreo jumătate de oră. Când m-am apropiat de clădirea fetelor, am auzit-o pe Reiko cântând la chitară. Am luat-o încet pe scări și am bătut la ușă. Când am intrat, nici urmă de Naoko. Reiko stătea singură pe covor și cânta la chitară. Mi-a făcut semn cu degetul, spre ușa dormitorului, pentru a mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
m-am apropiat de clădirea fetelor, am auzit-o pe Reiko cântând la chitară. Am luat-o încet pe scări și am bătut la ușă. Când am intrat, nici urmă de Naoko. Reiko stătea singură pe covor și cânta la chitară. Mi-a făcut semn cu degetul, spre ușa dormitorului, pentru a mă face să înțeleg că Naoko era acolo. Și-a pus chitara pe dușumea și s-a așezat pe canapea, invitându-mă să stau lângă ea. Am împărțit vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la ușă. Când am intrat, nici urmă de Naoko. Reiko stătea singură pe covor și cânta la chitară. Mi-a făcut semn cu degetul, spre ușa dormitorului, pentru a mă face să înțeleg că Naoko era acolo. Și-a pus chitara pe dușumea și s-a așezat pe canapea, invitându-mă să stau lângă ea. Am împărțit vinul care a mai rămas în două pahare. — Naoko e bine acum, a spus ea, atingându-mi genunchiul. Nu te îngrijora, nu are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
După-amiezele participa la cursurile care o interesau, își găsea de lucru pe afară sau făcea sport. Printre cursurile la care se înscrisese se numărau cele de franceză, tricotat, pian, istorie veche. — Reiko mă învață să cânt la pian și la chitară. Noi, cei de aici, suntem pe rând profesori sau elevi. Cine știe franceză, predă franceză, cine s-a preocupat la viața lui de științe sociale, predă istorie, cine se pricepe la tricotat îi învață și pe alții. E grozavă școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mult decât la facultate. Învăț tot ce se poate învăța și chiar îmi place. — Ce faci după cină? — Stau de vorbă cu Reiko, citesc, ascult muzică, merg pe la alții să jucăm ceva... cam așa îmi petrec serile. — Eu exersez la chitară și-mi scriu memoriile, spuse Reiko. — Memoriile? — Glumesc, spuse Reiko, râzând. Ne culcăm pe la ora zece și dormim ca niște bebeluși. Nu ți se pare că ducem o viață sănătoasă? M-am uitat la ceas. Era puțin înainte de ora nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dormeau Reiko și Naoko nu se auzea decât un ușor scârțâit al patului, din când în când. Am închis ochii și prin fața lor au început să joace, în întuneric, tot felul de umbre, iar în urechi îmi mai stăruiau acordurile chitarei. Încet-încet m-a cuprins somnul. Am visat sălcii. Ambele versante ale muntelui din vis erau mărginite de sălcii. Incredibil de multe sălcii. Vântul bătea destul de puternic, dar nu se unduia nici măcar o crenguță. Oare de ce? mă întrebam eu. Apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
văzut filmul. — Cine joacă? — Dustin Hoffman, am spus. — Nu-l știu, spuse Reiko, dând tristă din cap. Lumea se schimbă nebunește și eu nu mai sunt la curent cu ce se întâmplă. Reiko i-a cerut fetei să-i aducă chitara. Fata a închis radioul și a adus o chitară veche. Câinele și-a ridicat capul și a adulmecat instrumentul. — Ăsta nu-i de mâncat, îi spuse Reiko. O briză ușoară, purtând cu ea parfumul florilor și al ierbii, învălui terasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-l știu, spuse Reiko, dând tristă din cap. Lumea se schimbă nebunește și eu nu mai sunt la curent cu ce se întâmplă. Reiko i-a cerut fetei să-i aducă chitara. Fata a închis radioul și a adus o chitară veche. Câinele și-a ridicat capul și a adulmecat instrumentul. — Ăsta nu-i de mâncat, îi spuse Reiko. O briză ușoară, purtând cu ea parfumul florilor și al ierbii, învălui terasa. Coama muntelui din fața noastră părea că atinge cerul. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
O briză ușoară, purtând cu ea parfumul florilor și al ierbii, învălui terasa. Coama muntelui din fața noastră părea că atinge cerul. Parcă ar fi o scenă din Sunetul muzicii, i-am spus eu lui Reiko în timp ce-și acorda chitara. — Ce vrei să spui? întrebă ea. Reiko zdrăngăni puțin la chitar\, străduindu-se să găsească primele acorduri din Scarborough Fair. Se pare că era prima dată când interpreta cântecul acesta, dar după câteva încercări mai puțin reușite, și-a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu? întrebă Reiko, întorcându-se spre mine și făcându-mi cu ochiul. De obicei pot cânta orice, și fără partitură, cu condiția să aud un cântec de cel puțin trei ori. A fredonat toată melodia Scarborough Fair, acompaniindu-se la chitară. Am aplaudat-o toți trei, iar ea ne-a răspuns cu o elegantă plecăciune a capului. — Mai demult, am fost răsplătită cu aplauze entuziaste pentru un concert de Mozart, spuse ea. Dacă ne cânți Here Comes the Sun al Bealtes-ilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
era puțin cam asprită de tutun, dar a interpretat melodia foarte frumos. Ascultând-o, în timp ce beam bere și priveam muntele, chiar aveam senzația că soarele o să se arate din nou. Interpretarea mi s-a părut extrem de sensibilă. Reiko a înapoiat chitara și a spus fetei să deschidă radioul din nou, sugerându-mi să fac o plimbare cu Naoko prin apropiere. — Eu vreau să ascult radioul și să stau de vorbă cu ea. Dacă vă întoarceți pe la ora trei, e tocmai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]