2,171 matches
-
й Арсе́ньевич Тарко́вский; n. 4 aprilie 1932, Zavrajie, Regiunea Kostroma, Rusia sovietică - d. 29 decembrie 1986, Neuilly-sur-Seine, lângă Paris, Franța) a fost un regizor, actor, scenarist și scriitor rus. Este considerat unul dintre cei mai influenți cineaști ai erei sovietice și ai întregii istorii a cinematografiei. Este înmormântat la cimitirul ortodox din Sainte-Geneviève-des-Bois. A jucat un rol prim rang în dezvoltarea cinematografiei moderne, prin viziunea sa poetică și studiul asupra timpului în film (dezvoltat teoretic în cartea
Andrei Tarkovski () [Corola-website/Science/298576_a_299905]
-
Brianskului. septembrie - Intră la școala de arte plastice, noiembrie - Se îmbolnăvește de tuberculoză. Este internat la spitalul TBC pentru copii din Moscova, unde rămâne până în primăvara lui 1948. decembrie - Prima prezentare a filmului Andrei Rubliov, la Sala Albă a Uniunii Cineaștilor. "* 1973 - împreună cu Fr. Gorenstein scrie scenariul" Ariel, după povestirea lui A. Beliaev. 2 februarie - Premiera filmului "Solaris" la cinematograful „Mir" din Moscova. Călărorește la „Săptămânile filmului sovietic" din Uruguai și Argentina, septembrie - începe filmările la "Oglinda". În 1961 începe cariera
Andrei Tarkovski () [Corola-website/Science/298576_a_299905]
-
prea încifrat, prea intim legat de sufletul rus, de planul ascuns al suferințelor lagărului estic. A fost difuzat mai târziu în Franța, abia în 1978, iar în Marea Britanie în 1980. Preocupat de ideea exprimării filmice a timpului subiectiv, a memoriei, cineastul își înscrie printre proiecte o adoptare după opera lui Proust; dar până la urmă atenția sa este captată de către literatura de anticipație, nuvela " Picnic la marginea drumului" a fraților Strugațki. În povestirea inițială, personajul Călăuzei are o alură de aventurier, iar
Andrei Tarkovski () [Corola-website/Science/298576_a_299905]
-
neputincios eforturile unor oameni de artă de a îmblânzi animalul inconștient din sufletul uman și de suferința a încă o zi de nepăsare, aceeași zi fără secunde, minute sau ore, doar plină de lacrimi și, câteodată, de speranță. Din păcate, cineastul rus este forțat să plece în Vest, unde filmează ultimele două filme sugestive prin titlu: "Sacrificiul" și "Nostalgia". Anunță în 1984, în cadrul unei conferințe de presă de la Milano, că a hotărât, împreună cu soția sa, să nu se mai întoarcă în
Andrei Tarkovski () [Corola-website/Science/298576_a_299905]
-
sa, să nu se mai întoarcă în patrie. La conferință participă și alți exilați ruși care au renunțat la cetățenie din motive politice. Conferința este larg mediatizată de presa europeană și americană, care prezintă lumii „cazul lui Tarkovski”. De atunci, cineastul locuiește împreună cu soția în Italia, Germania și Franța. Din păcate, în timpul montajului la ultimul său film află rezultatul analizelor: cancer pulmonar, dar regizorul continuă să participe la realizarea sincronizărilor finale împotriva bolii. Starea i se agravează din ce în ce mai mult și, în
Andrei Tarkovski () [Corola-website/Science/298576_a_299905]
-
după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Acest film a fost distins în 1975 cu două premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN): Titus Popovici a primit Premiul special al juriului pentru scenariile la filmele "Actorul și sălbaticii" și "Pe aici nu se trece..." , iar Mircea Diaconu a primit Premiul pentru interpretare masculină pentru rolul din filmul "Actorul și sălbaticii
Actorul și sălbaticii () [Corola-website/Science/299708_a_301037]
-
formată din "prof. Tudor Vianu, prof. Alexandru Rosetti și scriitorului Ion Marin Sadoveanu". Aceste taxe au stârnit vii proteste din partea importatorilor de filme și proprietari de săli, însă oficialitățile ne cedând, curând spiritele s-au liniștit. In urma acestei legi cineaștii noștri întră în fierbere, se fac proiecte. Un întreprinzător aduce un aparat de înregistrare sonoră "Bell-Howel" și inființează "„Industria Română de filme sonore”", începând producerea de "jurnale de actualități". Totodată cu Jean Mihail începe producția unui film documentar intitulat "„România
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
de fonetică/fonologie a limbii germane - Legea lui Grimm. Popularitatea poveștilor culese de frații Grimm a rămas intensă mult timp după dispariția lor fizică. Acestea pot fi citite în mai mult de 100 de traduceri și au fost adaptate de cineaști precum Lotte Reiniger, și Walt Disney, cu filmele „Albă ca zăpada și cei șapte pitici” (""Snow White and the Seven Dwarfs"") și „Frumoasa din padurea adormită” (""Sleeping Beauty""), printre altele. Spre mijlocul secolului XX poveștile au fost folosite în scopuri
Frații Grimm () [Corola-website/Science/299313_a_300642]
-
face după absolvirea în 1955 a IATC, cu un film avându-i în distribuție pe Dumitru Furdui și Vasilica Tastaman ("Toamna se numără...", 1961). Dobândește consacrarea cu "Răscoala" (1965), film premiat la Festivalul de la Cannes. A fost vicepreședinte al Asociației Cineaștilor (ACIN) între 1974-1989. Cariera sa cinematografică, debutată sub semnul ecranizărilor, se reorientează treptat spre comedie, cu rare excursii în domeniul documentarelor.
Mircea Mureșan () [Corola-website/Science/299445_a_300774]
-
de tehnica vremii. Toate încercările dinaintea Primului Război Mondial privind redarea sunetului concomitent cu imaginea au fost oarecum descurajatoare pentru realizatorii de filme. Odată cu apariția tuburilor electronice și a microfoanelor se putea face un pas mare în dezvoltarea filmului sonor. La început, cineaștii vor recurge la "discul de sunet", un dispozitiv mult mai evoluat decât tamburul fonografului. Astfel în 1927 la New York, cu ajutorul unui disc cu diametrul de 400 mm care conține câteva dialoguri și muzică, este prezentat muzicalul "Cântărețul de jazz" cu
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
de studenți la cinematografie cunoscută ca The Dirty Dozen (Duzina de ticăloși). A devenit de asemenea foarte bun prieten cu mult aclamatul student-autor de filme Steven Spielberg. Lucas a fost puternic influențat de cursul Filmic Expression predat la școală de cineastul Lester Novros care se concentra pe elementele non-narative ale filmului, cum ar fi culoarea, lumina, mișcarea, spațiul și timpul. O altă uriașă inspirație a fost monteurul sârb (și decan al USC Film Department) Slavko Vorkapic, un teoretician de film comparabil
George Lucas () [Corola-website/Science/298762_a_300091]
-
lui Sergiu Celibidache, interviu care n-a fost difuzat decât în ianuarie 1990. La fel, spectacolul dedicat centenarului Cellei Delavrancea, din decembrie 1987, a văzut lumina micului ecran, tot în ianuarie 1990. În 1979 și 1984 a primit premiul Asociației Cineaștilor din România pentru două documentare consacrate picturii: „Creatorul și epoca sa: Margareta Sterian” și „Eternă bucurie-i frumusețea”. În 1985 i se topesc, în tipografia din Oradea, șpalturile romanului „La Est de Firenze”, roman în care exprima cenzura din Televiziunea Română
Marilena Rotaru () [Corola-website/Science/298934_a_300263]
-
leneș" se află în . În 1992, industria islandeză de film a obținut cea mai importantă recunoaștere internațională, când a fost nominalizat pentru pentru filmul '. Actrița islandeză Guðrún S. Gísladóttir a jucat unul din rolurile majore ale filmului din 1986 al cineastului rus , "Sacrificiul". , cunoscută pentru rolul său din serialul ' al postului de televiziune este și ea islandeză. Briem a jucat și în filmul din 2008 ', care și el s-a filmat parțial în Islanda. Filmul cu James Bond din 2002 ' are
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
Portretul doctorului Gachet" a ajuns în fruntea topurilor vânzărilor la Christie's cu 82,5 milioane de dolari. Lecțiile lui Vincent asupra picturii vor fi imediat cultivate de avangardiștii secolului XX. Vincent a stârnit un amplu interes printre scriitorii și cineaștii care au văzut în artistul de origine olandeză un personaj ideal pentru creațiile lor. Ca exemplu poate fi luat romanul biografic al lui Irving Stone, "Bucuria vieții", care datează din 1934 și în baza căruia a fost realizat filmul omonim
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
era filmului mut, filmele cu sex din ce în ce mai explicit din anii 1960 și 1970, și, în cele din urmă, mișcarea Dogme 95 de la sfârșitul anilor 1990s. Filmele daneze sunt remarcate pentru realism, tematică morală și religioasă, franchețe sexuală și inovații tehnice. Cineastul danez Carl Th. Dreyer (1889-1968) este considerat a fi unul dintre cei mai mari regizori din istoria cinematografiei mondiale. Copenhaga, cu insulele sale, a avut o puternică tradiție în muzica populară. Orchestra Regală Daneză este una dintre cele mai vechi
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
centrul politico-economic al lumii, la Londra sau New York, nu sunt la fel de carieriști și obsedați de succes? Răspunsul vine din declarațiile regizoarei Maren Ade: </p> „Apoi, o știam deja pe Ada Solomon de la HiFilm. Mă gândeam că sunt atât de mulți cineaști talentați aici, nu aveți nevoie să vin eu să fac filme la București. Dar ea mi-a zis că e mai bine ca cineva din afara să vorbească despre această perspectivă a expatriaților. Așa am ajuns să vin în vizită de
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
revoluționare la nivel global a reprezentat condiția materială fără de care aceste întrebări nu s-ar fi născut. O situație istorică nouă, pentru un om nou, ce se năștea din lupta antiimperialistă, cerea de-asemenea o atitudine nouă și revoluționară atât cineaștilor din țările noastre, cât și celor din metropolele imperialiste. Întrebarea dacă un cinema militant era posibil înainte de revoluție a început să fie înlocuită, pentru grupuri încă restrânse, de întrebarea dacă cinemaul putea contribui la posibilitatea realizării revoluției. Plecând de la un
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
restrânse, de întrebarea dacă cinemaul putea contribui la posibilitatea realizării revoluției. Plecând de la un răspuns afirmativ la această întrebare, procesul construcției de posibilități și-a găsit canale de propagare în numeroase țări. Este suficient să amintim filmele pe care diferiți cineaști le dezvoltă în „patria tuturor”[2], cum ar spune Bolívar, în căutarea unui cinema revoluționar latino-american, dar și news reels nord-americane, cine-giornale</em> ale <strong>Movimiento Studentesco</strong>, filmele făcute de <strong>Etats Generaux du Cinema Francais</strong> și cele
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
Solanas și Octavio Getino în 1969, în revista Tricontinental,</strong> editată la Havana, Cuba (nr. 13, octombrie 1969). Conceptul de „al treilea cinema” are dublu înțeles. Este vorba pe de-o parte un cinema care să se diferențieze față de ceea ce cineaștii percep drept „primul” și „al doilea” cinema (concepție explicată pe larg în manifest). Pe de altă parte, este o încercare transparentă de apropriere a terminologiei depreciative, ultra-răspândite în anii 1960, care împărțea populațiile lumii în „lumea întâi” (spațiul euro-atlantic) și
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
știe cum se urcă în lift”[3]</a>) sunt la dispoziția celor care poftesc să le pipăie, o convingere periculoasă, care stă la baza celor mai multe abuzuri sexuale. Consider de neiertat faptul că Puiu, acest (considerat) cel mai important și premiat cineast al Noului Val de film românesc utilizează o asemenea glumă, în acest mod, legitimând acest tip de „umor bărbătesc¨ abuziv și perpetuator de abuzuri. Mai mult, mi se pare replica care rupe coerența portretului lui Lary. Două explicații mi se
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]
-
cinematograf frecvent se numește "cinefil", iar valoarea filmului este stabilită de criticul de film, cu ocazia apariției producției de film sau în cazul prezentării lui la diferite festivaluri de film. Festivalurile de film sunt manifestări consacrate, unde jurii formate din cineaști și critici de prestigiu ai cinematografiilor mondiale, după niște criterii stricte premiază producțiile de film ale cinematografiilor naționale participante. La astfel de manifestații cinematografice a participat și participă și cinematografia românească, obținând premii importante pentru filmul românesc. "O artă s-
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
(n. 5 mai 1919, București - d. 11 decembrie 2011) a fost un poet, prozator, dramaturg, eseist, cineast și traducător român asociat la început cu (neo)avangardismul. A fost ales în 1996 ca membru titular al Academiei Române. Este fiul anticarului Dumitru Gheorghiu și al soției sale, învățătoarea Alexandrina. A urmat școală primară "Madona Dudu" și liceul Frații Buzești
Mihnea Gheorghiu () [Corola-website/Science/307224_a_308553]
-
alții, ai lui Gabriel Garcia Marquez și William Shakespeare. Ca recunoaștere a valorii operei sale, Mihnea Gheorghiu a fost ales membru în numeroase instituții de prestigiu din țară și din străinătate, printre acestea numărându-se Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Cineaștilor din România (UCIN), Academia de Istorie din Caracas, Asociația internațională Shakespeare, Academia de Stiinte din New York. Pentru opera să, Mihnea Gheorghiu a fost distins cu mai multe înalte distincții culturale, între care premiul "Ion Luca Caragiale" al Academiei Române, al Uniunii
Mihnea Gheorghiu () [Corola-website/Science/307224_a_308553]
-
din România (UCIN), Academia de Istorie din Caracas, Asociația internațională Shakespeare, Academia de Stiinte din New York. Pentru opera să, Mihnea Gheorghiu a fost distins cu mai multe înalte distincții culturale, între care premiul "Ion Luca Caragiale" al Academiei Române, al Uniunii Cineaștilor, premii speciale ale festivalurilor de film de la Barcelona, Buenos Aires și Cork, premiul special "Crucea Sudului" la Măr del Plata și premiul "Erasmus". De asemenea, a fost distins cu titlu de Doctor Honoris Causa al mai multor instituții de învățământ superior
Mihnea Gheorghiu () [Corola-website/Science/307224_a_308553]
-
prezență omului. Dealtfel, în 2013, odată cu reluarea la TVR a producției "De la A la Infinit" - inițiată la vremea ei de chiar Tudor Vornicu - producție care a fost moderată de fiica celebrului realizator de televiziune, Smaranda Vornicu, Televiziunea Română i-a solicitat cineastului Alexandru Satmari reeditarea într-o formă înnoita a ciclului "România văzută la pas, de Alexandru Satmari". Răspunsul a fost, ca de fiecare dată dealtfel, unul pozitiv, contribuția lui Alexandru Satmari sub forma a 12 episoade ale rubricii de film documentar
Alexandru Satmari () [Corola-website/Science/308738_a_310067]