2,402 matches
-
el petrece trei ore (după propria mărturisire, acțiunea, începută cîndva la miezul nopții a fost definitivată în jurul orei patru dimineața), ciopîrțind cadavrul și ascunzînd părțile sub podeaua demontabilă. Destoinica îndeletnicire de camuflare a urmelor se încheie cu o remarcă aparent cinică, dacă nu ar fi, indirect, o resuscitare a tezei inițiale (sănătatea psihică), prin supralicitarea lucidității: Apoi am așezat la loc scîndurile, atît de inteligent, atît de șiret, încît nici un ochi omenesc, nici chiar al lui, nu ar fi putut detecta
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și mesajul ultim al construcției parabolice, legîndu-se nemijlocit de ideea responsabilității morale. Naratorul a fost, o viață întreagă, "mașinăria" per-fectă, asumîndu-și, comprehensiv și obedient, rigorile siste-mului concurențial. Prudența excesivă arătată de către personaj la început pare doar un eufemism pentru indiferența cinică a capitalistului vorace. Exemplul lui Bartleby răstoarnă tocmai această rețetă a biruinței invariabile. Prin el, avocatul redevine "responsabil", din punct de vedere etic, și, prin urmare, cuvintele acuzatoare ale succesorului său, în loc să îl intrige, îl dinamizează, oferindu-i premisa unei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Cum a fost această perioadă și cum și-a pus ea amprenta, în evoluția dumneavoastră ulterioară? Ce amintiri aveți din vremea studenției? Ce figuri universitare v-au marcat, constituind modele de dascăli pentru Ana Blandiana? A.B.: Despre lunga și cinica poveste a intrării mele la facultate, am scris un capitol de câteva zeci de pagini, în ultima mea carte, Fals tratat de manipulare. Nu-mi place să-mi povestesc cărțile. Tot ce pot să adaug este că, intrând la facultate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de ce. Toată lumea știa, la colegiul din Crécy-en-Brie, că ea era "împreună cu" Michel. Dar, de fapt, chiar și fără asta, nici un băiat n-ar fi îndrăznit s-o agațe. Acesta e principalul necaz al fetelor extraordinar de frumoase: numai agățătorii experimentați, cinici și fără scrupule se simt la înălțime. În general, cei care ajung să se bucure de fructul oprit al virginității lor sunt nemernicii prin excelență, ceea ce reprezintă pentru fete prima etapă a unei iremediabile decăderi." Rîndurile extrase din Particulele ele-mentare15
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
guvernați, dirijori și dirijați, stăpîni și supuși, responsabili și executanți. Este imposibil ca lucrurile să se petreacă altfel. Acest imposibil e natural, adică înscris în natura umană. Nietzsche oferă lumii noastre oglinda de care are nevoie. Cuvintele sale sunt actuale, cinice. Cu cîteva secole mai devreme, în 1645, un tînăr formulează o observație care continuă să uimească și astăzi: "E cu adevărat surprinzător (și totuși ceva atît de obișnuit, încît ar trebui mai curînd să plîngem decît să fim surprinși !) să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de inteligență? A repeta că lumea e complexă nu e, în fond, un mod cultivat, aparent științific, de a justifica pasivitatea, acceptarea inacceptabilului pe pămînt? Argumentul complexității lumii moderne nu se pune, oare, în slujba a ceea ce are mai nefast cinica inteligență umană? SUNTEM CONDAMNAȚI LA A NE DORI SĂ FIM DIN CE ÎN CE MAI MODERNI? Omul aztec își stabilise drept uluitoare misiune să împiedice lumea să se oprească în loc, să hrănească soarele. Și omul modern se crede pe pămînt pentru a îndeplini o
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cu produsul pe care are posibilitate să îl cumpere sau să-l primească cadou. Tendința aceasta copilărească este atât de puternică încât ședințele de „debriefing”, în cadrul cărora li s-a explicat copiilor că reclamele folosesc aceste tehnici într-un mod cinic pentru a le crește dorința de a cumpăra și a-i îndemna să facă asta, nu au avut nici un efect asupra părerii lor despre produs. Concluzie Copiii au nevoie de eroi și orice obiect care le permite să se identifice
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
altceva. Ce importanță are dacă găsim sau nu un termen pentru a defini acest altceva, ce importanță are pînă la urmă răspunsul la întrebarea retorică a lui Lupasco : ce voia, oare, acest Om ? A înțelege e secundar, dacă nu chiar cinic, atunci cînd accesul la mister se plătește prin martiriu. Prezența însăși a lui Fondane, ființarea sa în lume a lăsat urme adînci, atît conștiente cît și subliminale, pe care nimeni dintre cei care au avut privilegiul de a-i fi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de frîngere a sufletelor celor din jur, pînă la a o împinge pe propria soție la sinucidere, ulterior făcînd același lucru și cu Grossman, folosindu-se însă de astă dată de "pistolarul" Ivan, de care se descotorosește apoi cu aceeași cinică ușurință. Că sistemele închise sunt periculoase și destructive o știm cu toții, din experiență sau din cărți. Dar Hervé Bel merge mai departe în explorarea subteranelor minții omenești, dezvăluind procesul de transformare în sclav conștient și propagator fanatic a unui individ
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și Sankt Petersburg, pentru a cere demisia premierului Putin, s-a aflat și Limonov, opozant și scriitor controversat, arestat de poliție... Fascinația exercitată de acest (anti-)erou contemporan rus asupra lui Carrère a atras atenția lumii întregi asupra sa. Aventurier cinic și insolent, rocambolesc, talentat și odios în egală măsură, Limonov este un amestec de Jack London, Che Guevara și Jean-Edern Hallier (cu care, de altfel, a fost prieten). Un asemenea personaj nu le poate părea decît detestabil majorității cititorilor, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sau dacă ne aflăm în fața unui cabotin exaltat. Sub pana lui Carrère, prin Limonov curg cincizeci de ani de istorie rusească, cu pagini antologice despre viața ascunsă a intelectualilor sub Brejnev, despre traiul exilaților ruși la New York, despre anarhia, autoritarismul cinic și resemnarea ce domnesc de multă vreme la Moscova. Cartea însăși e stupefiantă și răscolitoare. Un scriitor care își alege drept erou de roman un bad guy, un mercenar roșu-brun, care nu e fictiv, ci real, ba mai mult, contemporan
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai lucid, care încetase să viseze cînd a înțeles că nu era niciun sens de găsit în istorie și care se întoarce pe insulă locuit de furia idealiștilor decepționați ; în fine, Aurélie, sora lui Matthieu, arheolog, figură luminoasă, deși devenită cinică prin forța lucidității. În jurul lor, o preafrumoasă Corsica, împărțită între ritualurile tradiționale, adesea sumbre și primitive, și dezagregarea contemporană, adusă de invazia turistică și dezvoltarea nesătulei societăți de consum. Lumea se năruie, dar nu înainte de a izbucni într-o ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
neatent sau superficial își pierde iute reperele și se rătăcește într-un asemenea text. Odiseea gemenilor Claus și Lucas, continuată în următoarele romane ale trilogiei, La Preuve (Dovada) și Le troisième mensonge (A treia minciună) e un soi de manual cinic al traversării vicisitudinilor războiului și ale vieții familiale de către doi (?) copii isteți și descurcăreți, care se mișcă cu dezarmantă dezinvoltură morală într-o lume feroce, denaturată. Dar mai mult decît stilul abrupt și conținutul scandalos derutează narațiunea asumată de o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și diferențiere, tot atîtea axe de cercetare care pot îmbogăți studiul fiecăruia dintre scriitorii menționați. Și care ar mai schimba și din îngrădirea hermeneutică la care sunt supuși: nihilist subversiv, paznic al unei lumi în derivă, respectiv autor pentru tineret, cinic și amar, tratînd susnumita derivă cu mijloacele secolului 21. În străfundurile cele mai adînci, găsim la amîndoi aceeași distanțiere de sine, același disconfort vital, același dezgust față de consumerismul generalizat, față de senzaționalismul mediatic, sau de abdicările de tot felul, același echivoc
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
abundă în cele două principale romane ale sale Du sang sur la chair d'une pomme (Un înger care plînge) și Mon père est un fantôme (Tatăl meu e o fantomă) țin mai mult de o succesiune video de flashuri cinice și de jocuri de masacru decît de un univers fictiv coerent. Și aceasta nu din vreo deficiență de scriitor! Stilul șfichiuitor și caustic al lui Roussy se adaptează acestei noi culturi pe care o ilustrează textele sale și care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Mefisto: Te pomenești, Maestre, că ești îndrăgostit! Nu prea cunosc viața ta secretă Ca să-ți găsesc vreo nouă Margaretă... Vrei sincer, adevăru-ntreg să-ți spun? Bătrâne Faust, ești nebun! Din limpezimea gândurilor reci, în valurile tulburi vrei să treci? Faust: Cinic te știu și cinic ai rămas! M-ai văduvit de tot ce, tinerește, Stârnea în mine îngerescul glas De dragoste ce lumea o-nflorește. " Oprește clipa!" am strigat ades, Când tu, cu duhuri rele împrejururi Răstălmăcirăți orice înțeles. Doar tinerețea
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
că ești îndrăgostit! Nu prea cunosc viața ta secretă Ca să-ți găsesc vreo nouă Margaretă... Vrei sincer, adevăru-ntreg să-ți spun? Bătrâne Faust, ești nebun! Din limpezimea gândurilor reci, în valurile tulburi vrei să treci? Faust: Cinic te știu și cinic ai rămas! M-ai văduvit de tot ce, tinerește, Stârnea în mine îngerescul glas De dragoste ce lumea o-nflorește. " Oprește clipa!" am strigat ades, Când tu, cu duhuri rele împrejururi Răstălmăcirăți orice înțeles. Doar tinerețea poate fi de-a
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
făcură un glas și acest glas striga: "Capul lui Moțoc vrem"". Înspăimântat, boierul îl roagă pe vodă să intervină în favoarea lui: "Pune să deie cu tunurile într-înșii... Să moară toți! Eu sunt boier mare; ei sunt niște proști!". Sadismul cinic al domnitorului curge ca veninul de viperă, mai ales că acela luat drept raisonneur este individul sortit sacrificiului: "Proști, dar mulți [...]; să omor o mulțime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat? Judecă dumneata singur". Sfârșitul său este
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și micșorarea intervențiilor intermediarilor, a altor speculanți din piețele produselor agroalimentare (factori nenaturali). Această categorie de oameni depășește mereu atât pletora birocratică a instituțiilor noastre de stat, cât și regulile creștine de ajutorare și nu de înșelare a semenilor, trădate cinic de tot mai numeroșii funcționari nesătui de bani. Cam așa s-a ajuns ca dictatura ideologică de altădată să fie substituită de Domnia lui Nimănui, intrată "natural" în viața de după decembrie 1989. Alte exemple mai depărtate ni le oferă observatorii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
al XIX-lea, aprecia Russell, era optimist, energic din punct de vedere filosofic și politic, opus formelor medievale care frânau progresul științei, comerțul și creșterea prosperității. Individualismul rămânea trăsătura cea mai importantă a acestei mișcări. În filosofia veche, de-abia cinici ca Diogene (c. 412-323 î.H) și apoi stoici ca Zenon (c. 336-264 î.H) au început să-l susțină, contrariați de pierderea libertăților politice odată cu înlocuirea polisurilor cu formațiuni de tip monarhic și imperial, adoptate de Filip și mai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de vedere, Adriana Șotropa remarcă avenit diferența: "Dacă statuetele lui Storck sunt senzuale, ele nu sunt "erotizate" ca în lucrările lui Rops"340. Dacă luăm în considerație senzualitatea incorporată erotismului, diferența comută în ceea ce la Rops devine aproape caricatural și cinic, salvând prin ironia superioară conținutul pornografic, pe când la Storck rămâne perfect cadrabil cu sensibilitatea simbolistă la stadiul unei sugestii îndepărtate. Diferența este între un decadentism în formula sa radicală, a unei sexualități care transcende nudul ca expresie estetică, pentru a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acela trebuia să fie sfârșitul filmului, și am închis-o. M-am întors la Bruxelles, am început să montez și mergea, mergea, totuși, prea era abrupt și oarecum parcă artificial, deși așa se petrecuseră lucrurile. Sper să nu sune foarte cinic ce am să spun acum, dar momentul în care am auzit că Isac a murit, mi-am zis că trebuie să-l filmez pe Zabulon singur. Habar nu aveam că pusese pe cineva să filmeze cosciugul. Dar când am auzit
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
cred că avem destule calități pentru ca, de la un moment dat, să fim în stare a nu ni le mai distruge singuri. Cum vedeți raportul ironie-bășcălie? E clar că ironia este mai intelectuală, însă dacă intelectualul respectiv este și o persoană cinică, ironia se preschimbă în bășcălie. Și ironia are foarte multe nuanțe: poate fi o ironie fină, poate fi de tip grosier. "Dincolo de câte lucruri grave și importante sunt în recomandările raportului comisiei prezidențiale de analiză a comunismului, cred că cea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Isac care îi solicita în anii 1911 o prefață: "O fată, intrînd în bal împodobită cu toate grațiile frumoasei vîrste, nu mai are nevoie de recomandația unei mătuși." Unii contemporani au notat despre Caragiale impresii contradictorii ("June pesimist, sceptic și cinic" Iacob Negruzzi, "totdeauna vesel, sarcastic, glumeț" Pantazi Ghica) sau l-au stigmatizat ("Caragiale, ăla, berarul") așa cum la rîndu-i a procedat nu de puține ori: "Nu-l mai da în gazetă îi scria lui Zarifopol despre un critic muzical dă-l
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sînt gata să se identifice automat cu niște comunități segmentare, păzite de o Umma anonimă, în care oamenii religioși, care "nu par să simtă prea mult lipsa societății civile", se luptă pentru posturi și funcții prin manevre politice clientelare și cinice 21. Tot acești islamiști se întorc împotriva definițiilor europene înguste ale societății civile. Ei insistă că secularizarea, considerată în mod convențional a fi o cerință de bază a societății civile, funcționează efectiv ca o ideologie orientală ce protejează statele despotice
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]