3,274 matches
-
Caseta \* ARABIC 3. Câteva exemple de costuri și de profit legate de creșterea animalelor „Creșterea animalelor implică câteva tipuri de taxe: taxă la primărie, taxă pentru pășune, taxă pentru paznic și medicamente. Oile se adună în turme la trei, patru ciobani, începând cu data de 1 mai. Tot atunci ies și vacile la pășune. Proprietarul animalului plătește taxa pe pășune. Ciobanul le mulge și îi dă proprietarului 6-7 kilograme de brânză pe oaie timp de cinci luni, cât ține oile (mai-octombrie
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
taxe: taxă la primărie, taxă pentru pășune, taxă pentru paznic și medicamente. Oile se adună în turme la trei, patru ciobani, începând cu data de 1 mai. Tot atunci ies și vacile la pășune. Proprietarul animalului plătește taxa pe pășune. Ciobanul le mulge și îi dă proprietarului 6-7 kilograme de brânză pe oaie timp de cinci luni, cât ține oile (mai-octombrie) sau chiar proprietarul face brânza. Ciurdarul primește pe perioada verii 400.000 de vacă.” Ațintișul este un sat de crescători
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
În plus, Zerindul caută să exploateze și statutul său de localitate de graniță. Acțiuni colective informale Unele activități informale, dar instituționalizate, reprezintă manifestări ale unui spirit comunitar puternic. Propensiunea către acțiune colectivă își poate găsi expresia în activități precum alegerea ciobanului satului, sprijinul unei echipe de fotbal, organizarea unor sărbători precum „Fiii Satului”, participarea în ONG-uri locale etc. Toate acestea reprezintă ancore pentru producerea bunului public în interiorul comunității, indiferent de forma pe care o ia acesta. Cele șase sate diferă
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
acest aspect. Viața comunitară înfloritoare din Zerind contrastează din nou cu Hăneștiul și Trifeștiul, cărora li se adaugă și Tomșaniul. Ațintiș reprezintă un caz aparte, instituțiile participării găsindu-și expresii extrem de pragmatice în așa numită bancă țigănească, în obiceiul alegerii ciobanului satului și în adoptarea unui element din instituția vecinătății săsești (tabelul 2). Penuria relațiilor în afara grupului de rudenie este una prezentă în grade diferite în toate localitățile analizate. Ea reflectă situația descrisă în capitolul 2 ca specifică pentru întreaga societate
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
a localnicilor. Câteva sărbători religioase sunt amintite de către localnici drept bune ocazii de a se întâlni și a petrece timpul împreună, chiar dincolo de ritualul și serviciul religios. Ațintiș Cea mai puternică instituție locală a acțiunii colective este selectarea anuală a ciobanului satului. Aproximativ 50 de gospodării (un sfert din sat) participă la dezbaterile respective, având o lungă tradiție. Câteva festivități au fost ocazional organizate în ultimi ani la inițiativa primăriei (deschiderea dispensarului, inaugurarea monumentului etc.), însă au avut mai degrabă un
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
în pronaos. Traian Vuia Câteva exemple punctuale pledează pentru implicarea sătenilor în acțiuni colective pentru a produce bunul public. Ațintiș Participarea trecută este aparent redusă, însă rădăcinile unei vieți comunitare bogate există și s-au manifestat puternic în timp. Alegerea ciobanului satului are o tradiție veche. La fel se întâmplă cu pajiștea din față principalei cârciumi din localitate, loc de întâlnire și dezbatere, un fel de „Poiană a lui Iocan”. Se adaugă noul dispensar și monumentul, ambele realizate cu contribuția comunității
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
de dezvoltare, al coeziunii și solidarității sociale. Ațintișul vine cu o tradiție îndelungată a deciziilor luate în comun, încă manifestă dincolo de izolare, globalizare sau putere economică. Traian Vuia nu are o tradiție similară Ațintișului, direcționată pe activități specifice precum alegerea ciobanului satului. Există însă aici o serie destul de consistentă de evenimente mici, care se produc de-a lungul întregii istorii recente (blocarea proiectului de asigurare a apei curente, susținerea echipei de fotbal, întâlnirile duminicale din fața bisericii etc.). Acestea vorbesc despre potențialul
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
bunul mers al vieții de familie preotul satului e obligat să țină seama de imperative sociale, recurgând chiar la falsuri, ca în cazul lui Gavrilă, înșelat de nevastă, sau la așa-zisul sacrificiu personal, ca în Sfântul satului, unde un cioban viril asigură continuitatea cuplurilor atunci când legile firii dau greș. Nuanțele de umor și satiră îl plasează uneori pe N. în vecinătatea prozei lui Victor Papilian, cel din Nuvele oltenești. Anumite paralelisme în valorificarea credințelor și a practicilor magice s-ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
sălbatic. Desigur că zestrea genetică a lupului, dobândită de la natură, a stat la baza formării și a altor rase de câini din zilele noastre, cum este Câinele ciobănesc carpatin, care este rodul preocupărilor, mai mult sau mai puțin conștiente ale ciobanilor și păstorilor, cât și a condițiilor naturale de mediu din cuprinsul Obcinelor Bucovinei. Din aceste preocupări și condiții Își trage seva și minunatul Câine ciobănesc mioritic. Probabil că Între timp, noi, autorii acestei cărți, vom reuși să finalizăm o documentare
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
și nu se dă În lături nici de la broaște, păsări, reptile, rozătoare și alte asemenea vietăți. Lupul trece nepăsător pe lângă om și nu Îl atacă dacă nu este stârnit sau dacă nu este turbat. Aflat față În față cu un cioban și cu o turmă de oi, Îi răpește acestuia oaia de lângă el, dacă nu este Însoțit de câini. Aceasta denotă nu numai preferința sa irezistibilă pentru oaie, Îndeosebi, când este singur și Înfometat, dar și Îndrăzneala nemărginită pe care o
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
descoperire de toată frumusețea: sălbatic sau domestic, porcul are unul și același limbaj. * * * În ce mă privește, nu-mi mai rămânea decât să verific sinceritatea spuselor sale. Întâmplarea avea să-mi ofere ocazia de care aveam nevoie. Întâmplarea adică un cioban de pe Muntele Negru, care știa lucruri nemaiauzite despre animale și despre natură. Într-o zi de toamnă când îl însoțeam la vânătoarea de becațe, numai ce se oprește în mijlocul drumului, examinează dintr-o privire împrejurimile, și apoi, după o clipă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
sclipind, apoi dispare. Era un șoarece de pădure. Ciocăni apoi la intrarea în scorbură și șoarecele veni să-l salute ca și cum s-ar fi cunoscut de când lumea ca și cum s-ar fi cunoscut într-o altă viață, ca și cum, înainte de a fi cioban sau vânător de becațe, omul acela ar fi trăit în pielea unui animal. Cândva, într-o altă viață, trebuie să fi fost un animal, cred că i-am descoperit secretul... Astăzi, îl pasionează vânătoarea cu șoimi (are o acvilă regală
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pădurii. A îmblânzit vulpi, bursuci care au trăit în libertate printre animalele de la fermă. Uneori, animalele se întorceau în inima pădurii pentru a-și întemeia o familie. Alteori, amintindu-și de stăpânul lor, reveneau, preț de câteva ore, la civilizație. Ciobanul povestea această anecdotă incredibilă, de al cărei adevăr nu mă îndoiesc totuși nicio clipă: redat sălbăticiei, unul din aceste animale (o femelă de bursuc) s-ar fi întors după câteva luni, într-o seară, să-i zgrepțăne la poartă și
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
câinilor pentru a-și planta colții în pântecul lor, ci un mistreț de Corbières, cu picioare lungi și greabăn înalt, uscățiv, un alergător neobosit. Urmărit de câini, poate parcurge distanțe foarte lungi fără să se oprească măcar o dată. Dar mistrețul ciobanului meu nu alerga atât. Cucerit de dulceața vieții domestice, preferă să se întindă, seara, cât e de lung pe canapeaua din camera de zi și să se uite la televizor cu stăpânii lui. Trebuia să văd asta cu ochii mei
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
fost o vânătoare reușită și dacă a ucis ceva. "Nimic, spuse el. N-am putut trage. Îi vedeam prea frumoși..." Avea să mă mai adulmece mult ? Cât mai trebuia să rămân în stare de alertă? Din fericire, ne-a văzut ciobanul. A venit să mă scape și l-a închis pe mistreț în șopron. "Vrei să-l mângâi? Vino. Îi place, ai să vezi...". Ce-i place mai mult e să fie scărpinat sub grumaz. Abia începuse ciobanul operațiunea magică, că
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ne-a văzut ciobanul. A venit să mă scape și l-a închis pe mistreț în șopron. "Vrei să-l mângâi? Vino. Îi place, ai să vezi...". Ce-i place mai mult e să fie scărpinat sub grumaz. Abia începuse ciobanul operațiunea magică, că animalul se și răsturnase pe jos, cu cele patru copite în aer, extaziat. Câteva clipe mai târziu, era momentul potrivit. Puteam, acum, să preiau ștafeta. Fiecare cu plăcerea lui; rămâne doar întrebarea: dintre om și dobitoc, cine
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
o întâmplare nefericită, după spusele celui care a tras) și-a găsit sfârșitul în 2004. În Béarn, mai exact, a pierit ultima ursoaică brună. Aceasta avea un nume frumos, parfumat: se numea Scorțișoară. Am stat de vorbă cu oamenii. Julien, cioban partizan, cioban militant, are un discurs politic: "Trebuia să fim lăsați să rezolvăm noi înșine problema ursului. Dacă am fi fost ascultați, dacă ni s-ar fi permis să acționăm, ursul n-ar fi dispărut. Astăzi, este prea târziu...". Și
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nefericită, după spusele celui care a tras) și-a găsit sfârșitul în 2004. În Béarn, mai exact, a pierit ultima ursoaică brună. Aceasta avea un nume frumos, parfumat: se numea Scorțișoară. Am stat de vorbă cu oamenii. Julien, cioban partizan, cioban militant, are un discurs politic: "Trebuia să fim lăsați să rezolvăm noi înșine problema ursului. Dacă am fi fost ascultați, dacă ni s-ar fi permis să acționăm, ursul n-ar fi dispărut. Astăzi, este prea târziu...". Și, după un
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
una omorâtă de urs, primim două sute de euro. N-ar fi rău deloc ca un urs să fie lăsat în zonă.". La Bedous, în inima văii Aspe, l-am ascultat multă vreme pe Jean Labarère, fost jucător de rugby, fost cioban, un om care a trăit optzeci și trei de primăveri și care și-a petrecut cincizeci de veri undeva la munte, la două mii de metri de granița cu Spania. La sfârșitul lunii iunie, mergea câte opt ore cu vacile, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
la munte, la două mii de metri de granița cu Spania. La sfârșitul lunii iunie, mergea câte opt ore cu vacile, cu caprele și cu cele trei sute de oi ale lui, pentru a ajunge la pășuni, pentru a ajunge la cer. Cioban în adâncul sufletului. "În fiecare zi, spune suspinând, mă așez o clipă în fața ușii și privesc spre înalt. Nopțile sunt minunate, acolo sus. Noaptea, lumina piere, doar stelele mai luminează.". Jean Labarère este și cioban și poet. Se emoționează când
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pentru a ajunge la cer. Cioban în adâncul sufletului. "În fiecare zi, spune suspinând, mă așez o clipă în fața ușii și privesc spre înalt. Nopțile sunt minunate, acolo sus. Noaptea, lumina piere, doar stelele mai luminează.". Jean Labarère este și cioban și poet. Se emoționează când vede o stea licărind, ori vreo urmă de ceață între două stânci, Auda și Saparet. Vede în asta un dialog de îndrăgostiți și așa se naște o poezie (în bearneză) care ocupă prima pagină a
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
recent volum al său. În bucătăria lui, deasupra acvariului, are o poză a unui urs cu privirea blândă (privire de pluș), tolănit pe o stâncă. De fapt, ne-am putea întreba, care e rolul ursului în toate astea? Ce crede ciobanul despre urs, câte oi i-a mâncat? "Niciuna. În cincizeci de ani, ursul nu mi-a atins nici măcar o oaie.". L-a văzut vreodată? "Am trăit lângă el cincizeci de ani fără să-l văd. Mi-l imaginam. Știam că
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
în mare parte de faptul că nu știm unde se găsește, de faptul că nu poate fi văzut. Este peste tot și niciunde. Trebuie să existe, pentru ca lumea în care ne-a aruncat să poată fi înțeleasă. Jean Labarère este cioban, poet și filosof. Întrebat dacă ursul e frumos, răspunde: Este adevărat, este el însuși.". Nu l-a citit pe Aristotel, însă ceea ce spune el reprezintă imaginea perfectă a uneia dintre cele mai faimoase idei ale acestuia: Finalitatea care guvernează apariția
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
1944, când a fost semnat armistițiul, a scăpat cu greu de ducerea în robie ca prizonier. Se afla ca sublocotenent în Ardeal, și într-un sat un român ardelean l-a îmbrăcat în costum ardelenesc și l-a prezentat ca cioban la oile sale. Acolo a trăit drama viitoarei sale soții, în munții Apuseni. După stabilirea unei oarecari liniști în ț ară, s-a întors la Iași, a fost angajat ca inginer la Uzinele căilor ferate de la Nicolina, a deventi membru
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
venau activiștii de partid cu borcane care trebuiau umplute cu miere, încât stupina a fost dusă la faliment, pentru că brigadierul știa de acum lecția. Scos și din funcția de brigadier dela stupină, a fost pus baci la stâna colectivei, ca „cioban la sterpe”. Dinu are un fiu însurat care l-a făcut bunic. Dinu a ținut loc de tată fiilor surori noastre Netuț a rămasă văduvă, până au ajus amândoi nepoții lui, ofițeri cu studii superioare. Dinu a fost mângâierea părinților
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]