2,405 matches
-
de sac de box. — Jesse Chapman? Acel Jesse Chapman? Leigh se mulțumi să clătine din cap de teamă că, dacă deschidea gura, nu s-ar mai fi stăpânit de bucurie. El își reveni repede și ridică paharul de vin să ciocnească, dar Leigh citi îndoială și neîncredere în ochii lui. Știa că el credea că trebuie să fie vreo greșală că fiica lui, atât de lipsită de experiență în comparație cu ilustra lui carieră, va edita un autor mai mare decât oricare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că ei chiar i-a trecut de el și începuse să obosească să le tot explice. — Da, m-am vindecat de monogamie. Și vă mulțumesc că sunteți amândouă aici să mă încurajați pe calea curvăsărelii mele. După aceea, fetele au ciocnit paharele. Emmy a comandat la telefon ca de obicei sushi (trei supe miso, două antreuri cu sushi, un antre sashimi și o cutie cu sos extra-picant), iar Leigh a setat aparatul video să înregistreze serialul Grey’s ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Emmy, de ziua ei. Ca să folosesc cuvintele memorabile ale chelneriței noastre, fie ca toate femeile să arate la fel de bine la treizeci de ani! adăugă Adriana ridicând ceașca de ceai să închine. Emmy a fost ultima care a ridicat ceașca să ciocnească cu prietenele ei. Pentru cele trei grații fără verighetă. Să fim la fel de minunate și peste treizeci de ani dar, să sperăm, cu verighetă. — Închin pentru asta, spuse Leigh. — Și eu, adăugă Adriana bucuroasă de tot ce o aștepta. Noroc, queridas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
experte de-acum. Și am reușit cu vechile metode. Adriana deschise gura să riposteze, dar păru să se răzgândească. Foarte bine, spuse ea clătinând din cap că a înțeles. Sunt de acord. Pentru noi, spuse Leigh ridicând paharul. Fetele au ciocnit, au băut și au zâmbit. Poate că pactul se sfârșise, dar, într-un fel, ele știau un lucru: partea frumoasă abia acum începea. Personaje dintr-un sitcom american de succes: Will, un avocat homosexual, și Grace, cea mai bună prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se urce pe bicicletă și să se plimbe prin camerele oficiale, pustii. Imaginîndu-și Încîntat cît de șocați ar fi fost Vera și servitorii, ocoli cu Îândemînare biroul tatălui său, intrigat de urmele pe care le lăsau roțile pe covor. Se ciocni de birou și dărîmă o lampă de masă cînd coti pe ușă și intră În camera de zi. Stînd În picioare pe pedale, făcu zig-zag-uri printre fotolii și mese, Își pierdu echilibrul și căzu pe o canapea, se redresă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spre soarele de după-amiază, gata să decoleze și să atace armatele chineze din vest. Toată această activitate Îl incita pe Jim. CÎnd se opriră la punctul de control de pe Soochow Road, era nerăbdător să plece mai departe. Ședea alături de Basie, ciocnindu-și călcîiele, În timp ce un sergent in the Kempetai verifică lista prizonierilor, iar doctorul Ransome se plînse de situația misionarelor. Curînd după aceea, ieșiră de pe șoseaua principală și intrară pe un drum secundar, nepavat, care mergea În paralel cu un canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
copii. Oare piloții de pe avioanele B-29 Încercau să-l distreze, să-i mențină buna dispoziție pînă vor putea ateriza? Parașutele trecură plutind spre lagărul Lunghua. Nesigur pe picioare, Jim Încercă să-și concentreze privirea asupra baldachinelor colorate. Două parașute se ciocniseră, Încurcîndu-și pînzele. Un container argintiu Își tîra parașuta strînsă și căzu la pămînt, lovind malul unui canal la vreo șaptezeci de metri mai Încolo. Făcînd un ultim efort, Înainte de a trebui să Întindă pentru ultima oară printre avioanele părăsite, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Guomindang, mînați Înapoi spre coastă, și diferite forțe de miliție, recrutate de comandanții de armate care se reîntorseseră la Shanghai. Zeci de mii de chinezi erau măturați de aceste armate rivale, ca praful de un grup de mături care se ciocnesc. Coloane de refugiați cutreierau ținutul, Încercînd să se adăpostească pe cîmp și jefuind satele, Întoarse de la porțile Shanghai-ului de unități avansate ale armatelor naționaliste. Jim se temea cel mai mult tocmai de asemenea refugiați, de aceste bande de hamali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
hipertensiune, preeclampsie Îi săriră În ochi. Era atât de concentrată la ceea ce citea, Încât nu se mai uita pe unde mergea. Și din senin s-a trezit că a lovit pe cineva. Ah, pardon, zise ea rușinată și conștientă că ciocnise se lovise de spatele unui bărbat, pe care-l Împinsese În față și-l făcuse să-și piardă echilibrul. În următoarele câteva secunde cât dură ca bărbatul să-și recapete echilibrul, văzu cu coada ochiului halatul albastru și Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
priveam întunecimea părului tuns scurt, cu care nu mă obișnuisem încă, chipul slăbit, făcut din scobituri și mici umbre, și rochia bleumarin, pe gât; părea o călugăriță fără văl. Îi turnasem un pahar plin cu vin și o obligasem să ciocnească, la care ea răspunsese apropiind paharul de al meu fără să-l ridice, un clinchet jos pe fața de masă. Prea jos, ca luna de pe cer. Puteam s-o vedem prin fereastra cu ramă metalică. Stătea acolo cu fața aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu greu prin sală. Era ca și cum aș fi plonjat într-un vis al abundenței. Peste tot în jurul meu, părul sclipea, genele fluturau și buzele rujate dezveleau dinți albi. Era atât de aglomerat încât nu mă puteam mișca fără să mă ciocnesc de vreun șold unduitor sau fără să dau cu ochii de vreun decolteu adânc în care simțeam că o să mă înec. Apoi am văzut-o pe ea. De fapt, am recunoscut-o. Era fata de la pavilionul vămii, deși ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
m-a făcut să mă îndepărtez. Când am observat în oglinda retrovizoare o mașină de poliție apropiindu-se - pe când stăteam în fața bisericii All Souls -, am răsucit cheia în contact, am băgat schimbătorul în viteza întâi și aproape că m-am ciocnit de o altă mașină în graba mea de a o lua din loc. Se crăpase de ziuă când am scos mașina de pe alee în dimineața următoare. Madeleine încă dormea. Îi sărutasem părul ciufulit și îi șoptisem că aveam o întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sculptat, cu măciulie de argint? Nina Întrebă: —Ce-i atât de amuzant? Prin fumul de țigară, probabil că nările ei adulmecaseră o urmă de parfum. Fără să mai aștepte răspunsul lui, adăugă: — Și doamna În roșu de care m-am ciocnit pe scări mergea și zâmbea ca o pisică sătulă. Ai avut din Întâmplare o vizitatoare? Fima era pe punctul să nege. De când avea el vizitatoare? Doar erau opt apartamente În blocul ăsta. Dar ceva Îl opri s-o mintă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un loc ușor înălțat. De acolo puteai privi peste acoperișurile și grădinile orașului vechi la șirurile munților Jura și, dacă te uitai într-o parte, vedeai jos patinoarul acoperit în care, de la începutul toamnei și până primăvara, se auzeau pucurile ciocnindu-se. Acolo ar fi vrut să-și aibă și el echipa, doar era mai îndreptățit să facă parte din acel cerc decât W., și acest lucru ar fi făcut ca vila care se înălța, cu cuburile ei de beton și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
când era treaz, și de „Oha“, când era băut. Și totuși, în acea după-amiază, cei doi ședeau față în față fără să știe deocamdată cât de asemănători aveau să-i facă pe viitor privirile lor mohorâte și trăsăturile lor buhăite. Ciocniră pentru vânzări, simțeau o simpatie reciprocă, o legătură strânsă, își aminteau cum fusese atunci când în pauza de prânz - cum Dumnezeu o chema pe mica brunetă care a fost obligată pe urmă să se mărite cu dulgherul, fiindcă rămăsese grea? După primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
verii. A trebuit să țopăi pe loc ca să nu-ngheț afară și i-am fost recunoscătoare lui Ed că a ajuns cu zece minute mai devreme. A sărit din mașină și m-a sărutat cu drag, dar ni s-au ciocnit nasurile, iar cotul meu stâng s-a lovit de brațul lui drept. M-am întrebat dacă ne va lua încă douăzeci de ani ca să ajungem la același grad de sincronizare fizică pe care-l atinseserăm eu și Mark. Mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe urmele lăsate de moliile ce mi-au ros sufletul. Este desigur spaima de singurătate în belciugele lanțului ce mă leagă de o singură femeie. E senzația completei izolări, chiar în mijlocul oamenilor plini de bună dispoziție. „Sunt singur”, cuget când ciocnesc paharul. Nimeni nu mă întrece în vervă și umor. Nici un om nu bănuiește că mă gândesc la ceasul următor, când, rămas în sfârșit singur, voi observa că nu s-a schimbat nimic, și că drumul meu e același, tragic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Începu să dirijeze imnul național. Publicul se ridică În picioare și rămase tăcut până când ultima măsură se stinse. Seara bogată În evenimente se Încheiase, dar erau atâtea de comentat pe drumul spre casă. Făcându-și loc prin mulțime, Herbert se ciocni de un bărbat cam de aceeași vârstă cu el, care Îi și semăna puțin, făcând să Îi cadă din mână un carnet acoperit cu hieroglife stenografiate. — Scuzați-mă, spuse el, ridicând carnetul și punându-l În mâna străinului, probabil tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dăm din lingură în același ritm. „Fraților“, zice careva aflat la câțiva pași de noi și care mănâncă și el, „păi azi e ziua de naștere a lui Adolf! Unde e suplimentul nostru? Păi, ciocolata, țigările, păhărelul de coniac să ciocnim! Heil, Führer-ul meu!“. Acum, cineva încearcă să spună un banc, se încurcă. Râsete molipsitoare. Încep alte bancuri. O imagine pașnică, în secțiune. Nu mai lipsește decât unul care să cânte la muzicuță. „Cum se numește regiunea asta?“ „Lausitz!“ Acum, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am turnat în noi din chestia aia dubioasă, că n-ar fi fost imposibil să orbim cu toții, căci în fiecare zi ziarele publicau știri despre otrăviri colective după petreceri familiale: alcool metilic în țuică falsificată, asta era cauza. Noi însă ciocneam tot mereu în sănătatea noastră și a familiei miresei și-i înjuram cât ne ținea gura pe invitații absenți. Până la urmă ne-am prăbușit toți patru în patul conjugal. E drept că nu orbiți, dar orbește. Ce a rezultat până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asezonată cu mărar proaspăt. Pe urmă aș putea să pun pe masă o pulpă de miel împănată cu usturoi și salvie, cu garnitură de linte dintr-o fiertură aromată cu măghiran. Brânză de capră și nuci la desert. Am putea ciocni cu Aquavit - cu paharele pline ochi -, iar apoi am putea pălăvrăgi despre lume. De la Lehmbruck cel tăcut din Westfalia ar veni doar fraze scurte. De la August Macke, căruia îi plăcea să pălăvrăgească, ar fi de auzit ce anume a trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
io Îmi zic Întruna: nu te pune, dacă poți, cu lihniții. Când ieșeam dân debaraua dă 0,60, care acolo mi-au dat, pă straiu dă urs care mă năbușea, o legumă stătută și un carcalete cu molan, m-am ciocnit În ogradă cu târlanu, care nici când l-am salutat n-a răspunsără. Da vezi carvazică ce ie azardu: unșpe zile, nici mai mult, nici mai puțin, la fix, a zăcut hoitu În odaia mare, de dă În prima ogradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
misticismu propiu dân distribuția dă răvașe; ghișeele te ducea cu mintea la confesionale; după tejghea, fonționarii făcea schimb dă povești cu papagali și fete bătrâne sau juca ludo. Nici un suflender În sectoru poblic. Sute dă vizuali și biciclete s-au ciocnit țintind la mine. M-am simțit pasăre rară. Cu gând să m-apropii, mi-am tras saliva-n pept ș-am cerut la ghișeu ăl mai dă aproape o ștampilare pertinentă. Mi-am făcut cererea, da fonționaru mi-a Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
m-am Întors la Buenos Aires, m-am și Înstalat la unu dân Piața Constituției, cu gându să-mi pregătesc viitoarea călătorie În La Plata, care am făcut-o cu microbuzu. Domnu șoferu dă autobuz, care a fost gata să să ciocnească d-un coleg În sens opus, mi-a dat adresa lu Clodomiro Ruiz, care s-a nimerit să fie vecinu lui și care i-a mărit valoarea că a semnat cu mâna lui. Dă cum am ajuns În orașu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
FIELDING“. — Nu, sunt doar neliniștit. — Și eu, zise Beth. N-aveți pentru ce, credeți-mă, Îi liniști Barnes. Care sunt cele mai gogonate trei minciuni din DH-8? interveni Harry, făcându-i din nou să râdă. Se Înghesuiră În sasul strâmt, ciocnindu-și căștile Între ei, apoi trapa peretelui despărțitor din stânga se Închise, iar roata de siguranță se Învârti. Barnes le spuse: — În regulă, fraților, respirați liniștiți. Apoi deschise tambuchiul inferior, lăsând să se vadă apa Întunecată, care nu pătrunse În compartiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]