2,739 matches
-
personalităților de anvergură ale istoriei. Și, din nou, revenirea la matcă, în satul și ținutul natal, dar mai ales în tihna casei și a grădinei. „Să ne cultivăm grădina”, alături de „Nulla dies sine linea” sunt preceptele sale dragi. Livada de cireși, meri și peri, grădina cu flori îi sunt companie și interlocutori statornici. Reținem, astfel, pilda din dialogul cu cireșul în agonie, ca și îndemnul scrâșnit către un păr neroditor. Dar, înainte de toate, florile: zeci de buchete (unele alcătuite din sute
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
în tihna casei și a grădinei. „Să ne cultivăm grădina”, alături de „Nulla dies sine linea” sunt preceptele sale dragi. Livada de cireși, meri și peri, grădina cu flori îi sunt companie și interlocutori statornici. Reținem, astfel, pilda din dialogul cu cireșul în agonie, ca și îndemnul scrâșnit către un păr neroditor. Dar, înainte de toate, florile: zeci de buchete (unele alcătuite din sute de fire), de lăcrămioare, narcise, zambile, trandafiri, fire culese de mâna profesorului și care pornesc către doamne și domnișoare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a Domniei Sale îl putem raporta la „poetul țărănimii”, George Coșbuc, care ne transmite însuflețit: „Sunt suflet în sufletul neamului meu Și-i cânt bucuria și-amarul.” Este și un statornic ,,amant al naturii” - asemenea scriitorului Calistrat Hogaș. Impresionantă este ,,odiseea” cireșului și dialogul pe care-l întreține cu cireșul personificat. Îl numește ,,dragul” și-și raportează propria-i existență la bătrânul cireș din curte, simțind ca și dânsul: ,,capătul drumului din viață e aproape de sfârșit...” Domnia Sa filozofează asupra existenței omenirii și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
George Coșbuc, care ne transmite însuflețit: „Sunt suflet în sufletul neamului meu Și-i cânt bucuria și-amarul.” Este și un statornic ,,amant al naturii” - asemenea scriitorului Calistrat Hogaș. Impresionantă este ,,odiseea” cireșului și dialogul pe care-l întreține cu cireșul personificat. Îl numește ,,dragul” și-și raportează propria-i existență la bătrânul cireș din curte, simțind ca și dânsul: ,,capătul drumului din viață e aproape de sfârșit...” Domnia Sa filozofează asupra existenței omenirii și a individului; gândul ne duce la reflecția eminesciană
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
-i cânt bucuria și-amarul.” Este și un statornic ,,amant al naturii” - asemenea scriitorului Calistrat Hogaș. Impresionantă este ,,odiseea” cireșului și dialogul pe care-l întreține cu cireșul personificat. Îl numește ,,dragul” și-și raportează propria-i existență la bătrânul cireș din curte, simțind ca și dânsul: ,,capătul drumului din viață e aproape de sfârșit...” Domnia Sa filozofează asupra existenței omenirii și a individului; gândul ne duce la reflecția eminesciană din ,,Scrisoarea I” și anume: ,,Unul e în toți tot astfel precum una
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
fie ceea ce-mi doresc, adică să nu cobor ștacheta. Vă doresc sănătate „cu carul” și să ne revedem în august a.c. ca și anul trecut. Omagiile mele, Al. Mânăstireanu Actorul Costică Avădănii a citit „actoricește” din „Moartea bravă a cireșului”, în final smulgând un ropot de aplauze ca pe scena Teatrului din Iași. Un scurt cuvânt al domnului Serghei Coloșenco, în calitate de redactor al volumului prezentat, după care ar fi trebuit să se citească o prea frumoasă scrisoare venită de la Iași
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Antonescu atacând violent pe Mircea Geoană în cadrul alegerilor prezidențiale. Am impresia că e chiar convingător în filipica sa. Apar încă ecouri ale încercărilor lui Sorin Roșca-Stănescu de a șantaja pe șeful A.N.I. - Cătălin Macovei. Vremea e totuși caldă. În cireșul copil, cel plantat în aprilie 2008, a mai rămas doar o frunză, ultima deci, înclinată oarecum, nehotărâtă dacă să mai reziste ori să cedeze forței gravitaționale, dornică să-și prelungească viața ca tot ce este viu în natură și societate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Note de primăvară Cristina Oprea moină în amurg - printre-atâtea izvoare tăcerea lunii primii dințișori - și mugurii se deschid atât de încet.. clopoței Feng Shui - trilul privighetorii printre lăcrămioare salcâmi în floare - de-o vreme ferestrele nu se mai închid cireși înfloriți - de azi și soarele mai zăbovește drum printre narcise - pașii trecătorilor mult prea grăbiți prima iubire - câte emoții ascunse într-un ghiocel.. ghiocel presat - tot mai apăsătoare-i singurătatea nu mai sunt singur - atât de familiar cântecul mierlei.. de
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
ploii - sub tălpile grăbite melci de nicăieri cu ochii-n patru - pe cărarea îngustă melci și băltoace farmecul zilei - păpădiile dispar una câte una alți fluturi în zbor - pierduți printre-aceiași tei se țin de mână plimbări tot mai lungi printre cireși în floare - bătrâni, de mână priviri materne - în fiecare mugur o nouă viață vrăbii ciugulind - repetiții timide la muzicuță hoinăreală-n parc - căile petalelor nebănuite drum prin Voroneț - de jur împrejur cerul tot mai albastru țarcul fără miel - cântecul învierii
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
adâncă - de negăsit drumul spre inima ei fumul de toamnă - de undeva, departe un greiere stins nici-un greiere - răscolind printre frunze vântul de toamnă urme adânci - în grădina văduvei bostani neculeși de azi mai singur - și-a pierdut ultima frunză cireșul din geam ploaie de toamnă - lumina felinarelor curge pe ramuri acorduri minore - în ochii din fereastră alți stropi de ploaie toamnă târzie - rochia de mireasă îngălbenită “Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire și în adevăr.” (Biblia, Efeseni
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
în grădinile cu flori Întâlnite deseori. Albastru frumusețea culorii Așternută-n valul mării. Verde vară așa-s câmpiile Copacii și viile. Gri par norii de pe cer, Roz e floarea de măceș, Negru-i bobul de piper, Albă-i floarea de cireș.
Culorile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83561_a_84886]
-
isterică. Măcar locul ăsta îi era cunoscut. Doar locul ăsta era suficient de deschis și de gol ca să te pierzi în el. Farmer’s Daughter se afla pe locul unei vechi prăvălii din anii 1880, cu lambriuri din lemn de cireș și bucăți de unelte agricole ruginite atârnate pe pereți. Nebraska jucându-și propriul rol. Patroana localului, cu aer de bunicuță, îi întâmpină ca pe niște prieteni de mult pierduți, iar Karin îi răspunse cu entuziasm. —Au schimbat cumva locul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
strămoșii noștri rugători. Vă mulțumim pentru dragoste. Dumnezeu să vă binecuvinteze și să să vă aibă sănătoși și buni rugători către Domnul. Cu plecăciune, duhovnicul Sfintei Mănăstiri „Marta și Maria” Căușeni împreună cu stareța și preotul slujitor Gheorghe. Protoiereu Mitrofor Andrei Cireș 24 august 2004 În această sfântă mănăstire îți aduci aminte că întradevăr nu-ți aparții ție însuți, ci lui Dumnezeu Celui Ce te-a răscumpărat cu preț de sânge, și pe Care ești dator aL iubi și a te jertfi
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Blăstămat a fost și locu Unde ne-am căpătat jocu. Frunză verde de bujor Mai bine ar fi să mor Să nu trăiesc cu mult dor, Dacă tu te-ai îndurat De pe mine m-ai lăsat. 6 Frunză verde lemn cireș, Când s-ar face drumul șăs, Să văd încotr-oi purcede: Că am a mă duce La Marghioala de la Chira; C-am lăsat-o sănătoasă Ș-am găsit-o nevoioasă, Șade la gherghef și coasă; Nu știu coasă or discoasă Or
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pendula anunța orele de bal sau de primire, în oglindă, îngălbenită acum, se reflectau chipuri gingașe într-o cascadă de bucle, zulufi, pene și flori, umeri goi, coborâți după cum cercau canoanele frumuseților contemporane cu Eugenia de Montijo. În scrinul de cireș lustruit, lenjeria delicată, lucrată în mânăstiri, emana arome dulci, mitenele fine de antilopă albă adăstau alături de dantela scumpă Valenciennes ori mai modestă de Bruxelles... Melania Lupu trase mânerul de bronz și scoase o jumătate de cozonac, un borcan de dulceață
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
acesta am stat de multe ori pe un scaun în fața casei sau mai spre spatele grădinii cu pomi fructiferi de diferite soiuri, având și fructe din belșug pentru orice anotimp al anului. Cu puțin timp în urmă, observasem cum în cireșul copil (sădit acum doi ani și jumătate) spre vârful unei crenguțe, două frunze, verzi încă, se încăpățânau să rămână pe ram, cu toate că în jur toamna turnase aproape toate frunzele la pământ. Îl priveam cu drag și îl încurajam spunându-i
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
colonelul Burducea a concluzionat ca fiecare să se descurce cum va putea. În acest fapt declarația mea se deosebea de a celorlalți camarazi ofițeri și din acest motiv s-a vrut clarificarea situației. Menționasem și faptul că a încredințat sublocotenentului Cireș Sterian, normalist de la Bârlad, drapelul unității pe care acesta salvându-l, a salvat onoarea noastră de ostași și faptul că regimentul nostru nu s-a desființat, dezonorându-se, ci a continuat să existe și să-și facă ulterior datoria ostășească
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
când i-a spus că era o ofertă la Depozitul de Mobilă și că ea și Mustafa căzuseră de acord să cumpere niște dulapuri noi pentru bucătărie. — Spune-mi ce crezi, s-a entuziasmat Rose. Ce zici de lemnul de cireș? Crezi că ar arăta bine În bucătăria nostră? — Mda, așa cred... Așa cred și eu. Dar ce zici de stejarul negru? E un pic mai scump, dar are clasă. Care crezi că ar fi mai bun? — Nu știu ce să zic, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
voie În austeritate și care intenționa să lase lucrurile așa. La primul etaj, În colțul din dreapta, Petite-Ma e cufundată Într-un somn adânc, roșie-n obraji, cu gura căscată, sforăind liniștită. Lângă ea e un dulap din lemn de cireș pe care se odihnesc Sfântul Coran, o carte despre sfinții musulmani și o lampă minunată ce răspândește o lumină molatică, de culoarea salviei. Alături de carte se află un rozariu În nuanțe de ocru, cu o piatră de chihlimbar atârnată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a recunoscut că erau niște vremuri păcătoase. Când a ajuns la parter și-a strigat din nou soția și, văzând că nu primește nici un răspuns, a oftat. Pe când ieșea afară, În patio, și trecea pe lângă masa lungă din lemn de cireș la care luau micul dejun când vremea era blândă, i-a trecut prin minte o nouă scenă din Micul Părumbel Rătăcit. — Atunci ascultă-ți povestea, a spus rodiul legănându-și crengile și scuturând câteva petice de zăpadă. A fost odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să vrea a suflat fumul În direcția Asyei. — Smochinul e un semn rău prevestitor. Aduce ghinion. Nu am nimic cu dorința lui Aram de a-l Întoarce cu rădăcinile În aer, Însă am obiecții În privința smochinului. Dacă ar alege un cireș, de pildă, sau un stejar, chit că ar avea rădăcinile În aer, l-aș tatua pe loc! Chiar În clipa aia patru lăutari țigani Îmbrăcați toți În cămăși albe de mătase și pantaloni negri au intrat În cârciumă cu instrumentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu cheia? „E lemn foarte bun, iar mie Îmi place lemnul“, m-am auzit eu Îngăimînd cu o voce de muribund. Cuprins de teama că voi vedea sosind acel pat nou, mi-am sporit activitatea Îndărătul căpătîiului din lemn de cireș - măcar aflasem că era cireș -, ceea ce nu m-a Împiedicat, În cursul anilor 1953 și 1954, să capăt cele mai bune note din viața mea la catehism și să-mi văd numele afișat cu litere aurite În capela colegiului datorita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bun, iar mie Îmi place lemnul“, m-am auzit eu Îngăimînd cu o voce de muribund. Cuprins de teama că voi vedea sosind acel pat nou, mi-am sporit activitatea Îndărătul căpătîiului din lemn de cireș - măcar aflasem că era cireș -, ceea ce nu m-a Împiedicat, În cursul anilor 1953 și 1954, să capăt cele mai bune note din viața mea la catehism și să-mi văd numele afișat cu litere aurite În capela colegiului datorita unei compuneri (ce atingea marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ai vîrfului Nevado Alpamayo cu domnișoara Ana Augustina de Queiroz (pentru Himalaya, o voi aștepta pe Delphine) - mi se păruse că o revăd pe bătrîna doamnă Marie-Isaure! Pereții despărțitori din placaj ai separeului Îmi amintiseră de căpătîiele din lemn de cireș ale patului meu. Codoașa văzuse tot! Oare se va găsi mereu cineva care să mă prindă pe picior greșit? Tendințele mele paranoice se treziseră. Nu mă părăsiseră, de altfel, niciodată. Erau mereu prezente la Întîlnire! Mereu gata să-mi trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
prezentînd chipul aceleiași femei. Imaginile sînt răspîndite la mare distanță pe suprafața largă, așa că sînt nevoiți să facă slalom printre ele. Fața nu este nici frumoasă, nici teribil de expresivă. Plutește În goliciunea zen a zăpezii albe precum floarea de cireș. În Orașul Femeilor domnește transparența și o tristețe senină, ca și cum asprimea și dizarmonia zgrunțuroasă au fost Înlăturate, iar urmele lor au fost șterse complet. Wakefield este șocat de mersul celor trei Însoțitoare vioaie, tridimensionale ale sale printre fotografiile unui chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]