2,120 matches
-
cea tare, pentru că nu scăpa nimic, nu rata nici o ocazie să nu fie cuminte, cum probabil îi interzisese iubitul ei din vremea aia, un arab cu bani, mulți bani, pe care-i toca Moni Cuta, parcă să-i facă în ciudă. Nu de bani îi era ciudă arabului, pentru că avea destui, ciudă îi era pe ea, că nu dorea să se alinieze la comportamentul gagicilor de arabi, adică să stea în casă și să-l aștepte pe nemernic care hălăduia prin
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nu rata nici o ocazie să nu fie cuminte, cum probabil îi interzisese iubitul ei din vremea aia, un arab cu bani, mulți bani, pe care-i toca Moni Cuta, parcă să-i facă în ciudă. Nu de bani îi era ciudă arabului, pentru că avea destui, ciudă îi era pe ea, că nu dorea să se alinieze la comportamentul gagicilor de arabi, adică să stea în casă și să-l aștepte pe nemernic care hălăduia prin baruri de noapte futând în dreapta și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nu fie cuminte, cum probabil îi interzisese iubitul ei din vremea aia, un arab cu bani, mulți bani, pe care-i toca Moni Cuta, parcă să-i facă în ciudă. Nu de bani îi era ciudă arabului, pentru că avea destui, ciudă îi era pe ea, că nu dorea să se alinieze la comportamentul gagicilor de arabi, adică să stea în casă și să-l aștepte pe nemernic care hălăduia prin baruri de noapte futând în dreapta și-n stânga. Și atunci Monica
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în cur, cred că asta a speriat-o, de se uita la mine ca la un necunoscut. Și eu mă uitam ta ea, cât de faimos îmi îmbrăca patul, pentru că eram la mine în cameră, ca să știi. Mă îmbrăcam de ciudă de fapt, pentru că odată pierdut trenul de dimineață, tot noaptea va fi să ajung; acasă, așa că parcă aș fi rămas acolo între picioarele ei să mă împrietenesc mai bine cu pielea aia fină din jurul coapselor, hai și cu aia de pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
zi, o vei suna și o vei ruga să se mai gândească la tot ce a fost între voi, pentru că nu poți să te uiți la ea cum dansează cu celălalt și pare fericită, parcă să-ți facă ție în ciudă. Și dacă se va hotărî să se mai gândească, speranța îți va umple sufletul și te vei gândi în fiecare zi la ea, căutînd-o șj cerîndu-ți scuze că o agasezi cu nerăbdarea ta, că ai reacționat ca un imbecil și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în el? Un zeu, poate... - Nu. - Sau steaua de azi noapte? - A cântat vântul, nimeni altcineva. - Vântul e zeu! spuse Iahuben. Dar sclavul ridică din umeri în tăcere, apoi se culcă și adormi repede. Lui Iahuben îi fu la început ciudă că n-are cu cine să stea de vorbă, dar peste puține minute somnul îl amorți și pe el. Trupurile lor istovite aveau nevoie de odihnă. CAPITOLUL IV În zilele celelalte avură noroc să nu-i lovească simunul decât o dată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu unt și rămâne flămând, iar omul norocos se înavuțește chiar vânzând apă pe malul râului... - Astea sunt vorbe goale: norocul nostru l-a ars ochiul zeului cu raza lui din întîia noapte când ne-a privit! strigă Tela cu ciudă. - Dar nu s-a dus Ntombi să-l îmbuneze? întrebă altcineva. Mai-Baka se încruntă. Văzîndu-l fără să-l privească de-a dreptul, Tela se răsti: - Ntombi a pierit! - De unde știi? se repezi Mai-Baka la el, gata să-l lovească. După
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dezlegarea. La urma urmei, spune-mi ce știi tu despre celelalte stele, care ți se par mai puțin tainice decât aceasta? Pe fața sclavului se amestecă lumina și umbra. Marele Preot băgă de seamă și zise: - Înțeleg că ți-e ciudă de neputința ta; dar eu îți voi da altă povață decât cea pe care ți-a dat-o Tefnaht: nu e neputință, e numai nerăbdare. Omul înțelept poate să afle tot, și dacă nu el, atunci alt om înțelept sau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
gândi îndată că larma i-ar fi fost vătămătoare, întrucît ar fi aflat și robii ceilalți și alți slujbași care abia așteptau să-l prindă cu vreun cusur pentru a-l pîrî. Astfel, ieși tăcut și, stăpînindu-și anevoie furia și ciuda, se duse în baraca unui sutaș, trimițând pe ajutorul său să umble mai departe pe la peșteri pentru scoaterea robilor la muncă. Sutașul, om trecut prin războaie și drumeții, ascultând întîmplarea, simți numaidecât că acest slujbaș era fire slabă. Trebuia luat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întrebă Mai-Baka. - Nu, arcașule, tot al Marelui Preot. El m-a trimis cu acești străini să învăț limba lor și să le arăt cum trăiesc oamenii din Atlantida. - Sunt negustori de robi? întrebă arcașul îngrijorat. Auta își strânse dinții de ciudă că nu mai știa cum să vorbească. - Nu sunt negustori de robi, Mai-Baka. La ei în țară nu sunt robi. - Dar atunci cine muncește pentru ei? Întrebarea era foarte grea pentru Auta, deoarece pentru Mai-Baka ar fi fost prea greu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ținut minte și și-a dat seama! Nu e prost cum l-aș fi bănuit... spuse luminat cârmaciul. Știa unde se duce Tefnaht! Hor se încruntă. Ceva se tulburase înăuntrul lui. Stătea țeapăn. Nici cârmaciul nu era liniștit. Spuse cu ciudă, simțământ pe care Auta nu-l mai cunoscuse la nici unul dintre ei: - De ce am lăsat luntrea singură? - N-aveai de unde să bănuiești că are să vină Tefnaht! încercă pământeanul să-l liniștească. Dar Hor îl opri: - Nu căuta să ne mângâi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a putut ea să iubească un rob... și încă negru! strigă el. Alt preot căută să-l liniștească: - Ai să-ți găsești destule în Ta Kemet. Ce preț mai putea să aibă fără Tefnaht?! Dar bătrânul, care simțise de unde izvora ciuda fiului Zeului Apelor, zise cu o sclipire răutăcioasă în ochi: - Femeile sunt totdeauna ciudate, iar șarpele acela avea mintea scăpărătoare și trupul frumos. Și nici nu mai era rob: ai uitat că toți robii, și chiar soldații îl credeau zeu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
său trist. Din ochii lui părea că se scurge milă pentru toți cei de față, milă pentru prostia și neștiința lor. Rosti cu glasul său puternic: - Enoh! Lumea îl privi uluită. Numai preotul clătină din cap cu mânie și cu ciudă și răspunse răstit: - Enoh nu mai este de mult. Enoh a fost ridicat pe carul vântului și numele lui s-a șters dintre oameni. Și Enoh a umblat în căile Domnului, de aceea nu s-a mai văzut, căci Dumnezeu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sfărâmate de stânci. De atunci eu nu mai beau vin, vezi că sunt singurul din crâșmă care beau apă gazoasă. - Uite-o pe Piasa! O femeie voinică, cu părul prins sub baticul galben, având șorțul pătat, zâmbitoare și sprintenă, în ciuda staturii care-o făcea să pară greoaie, se strecura printre mese, neașteptat de iute, de la un client la altul. Nașul, atât cât se pricepuse, îl ajutase pe băiat. Piasa, voind să simtă dacă oasele se așezaseră cum trebuia, îi pipăi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
constituie, cel puțin parțial, reacții adaptative la stimulii mediului înconjurător. Astfel, reconstituirea caracteristicilor economiei unei comunități preistorice este imposibilă fără reconstrucția paleomediului. Se poate spune despre mediile aluviale că au propria lor arheologie deoarece, de-a lungul preistoriei, acestea, in ciuda marii lor variabilități, s-au distins de alte medii prin resursele si pericolele pe care le oferă. Mediul nu numai că filtrează datele inițiale arheologice, dar, de asemenea, a afectat comportamentul comunităților studiate în moduri variate și subtile, incluzând percepția
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
o cunoaște, înțelege și a o optimiza cu totul altfel. Și colegii au început să-l simtă altfel, mai bun, mai înțelept, nu se mai supăra pe alții ca înainte, nu mai dorea să se răzbune, nu-i mai era ciudă de succesele altora. Așa cum își schimbă viața cei ce trec prin moarte clinică, așa și-o schimbase el fără să fie nevoie ca îngerul lui să-l treacă prin acest soi de moarte ca să-l poată așeza pe o linie
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
aplaudat; și nu știu ce se va mai întâmpla cu iluzia. Am observat că actorul juca prost tot ceea ce compusese poetul pentru spectator; și că, dacă parterul și-ar fi jucat rolul, ar fi spus la pasajul respectiv: "Pe cine vă este ciudă? Nu e vina mea. Mă amestec eu în treburile dumitale? Du-te acasă"; și dacă, autorul și l-ar juca pe al său, ar fi ieșit din culise, și ar fi răspuns celor de la parter: "Iertare domnilor, este vina mea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îl întreba ea, aproape plângând. Toți copiii din clasă, stăteau cu gura căscată și ascultau uimiți. Cărțile care i le dădea învățătorul acasă, îi stârneau fermecate neliniști... unele o tulburau, ca: „Miorița“, ori, dacă nu le înțelegea, devenea palidă de ciudă. Nimeni nu știa ce se petrece cu ea, în acele clipe. Anuca era un copil milos, dar mai ales bună la suflet... nu putea îndura să pricinuiască cuiva vreo mâhnire, și suferea pentru cel mai mic cuvânt de supărare împotriva
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
i-a luat apărarea fetei, n-a pierdut-o din ochi... Auzise el, de la unchiul său, moșierul de Fălciu, fratele mamei, câte ceva despre ea, dar nu credea că-i așa de deosebită. O emoție smintită îl chinui, și-i era ciudă că n-o poate stăpâni. Inima începu a-i bate nebunește... gândurile i se învălmășeau ca apele căzute într-o cascadă, și lumea parcă se învârtea cu el, amețit în mijlocul ei. Totul s-a petrecut într-o clipă. Când și-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ofer eu este un post de conducere, replicase el. De fapt, e unul dintre posturile cele mai râvnite din companie. Predecesorul tău a avut o pregătire mai bună decât tine. Nu c-ar fi și foarte greu, răspunse Nieve cu ciudă. La facultate am făcut comerț, nu mă pricep la dactilografiat. —Daniel Weston se descurca de minune cu tastatura, o anunță Max calm. Sper să te ridici și tu la standardele lui. —Daniel? Se uită la el neîncrezătoare. Asistentul tău personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Aidan și nu puteam să mă înfrânez. Îi tot vedeam plecând în State și amuzându-se pe seama mea și lăsându-mă în urma lor. Săraca Darcey, ce prostuță, să-și închipuie ea că o să se mărite. Făcu o grimasă. Îmi era ciudă la gândul că-mi plângeau de milă! Îi uram pe amândoi. După discuția cu Aidan, am fost să vorbesc și cu ea. Mi-a zis că îi părea rău, dar că era iubirea vieții ei. Trebuia să fie iubirea vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Ce vrei să spui? Că sunt bătrână și trecută? Sigur că nu, o asigură el. Știi că nu asta cred despre tine. Dar dacă vrei într-adevăr copii, acum e momentul să ne gândim la asta. Nieve tăcu. Îi era ciudă că începuse discuția asta și nu-i plăcea încotro se îndrepta. Aidan avea dreptate, fusese de acord să aibă copii. Și ea și-i dorea. Odată și-odată. Atunci când se hotăra că e pregătită. Cunoștea toate balivernele alea despre ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe umeri apoi am plâns împreună cu greierii 30 mai 2011 Iubesc rimele atunci când trăiesc prin vers alb sunt amorezat de versul clasic compun poeme muzicale orchestra din sufletul meu repetă în fiecare seară alăturarea cuvintelor pereche aduce muzicalitate face în ciudă afonilor lumii da rima este rădăcina poeziei nu va muri niciodată ațâță imaginația celor îndrăgostiți prin gări abandonate de acari sub lacrimile colorate ale semafoarelor dar din când în când scriu versuri albe tocmai pentru a nu uita vreodată cât
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
clipă ar fi putut veni câinele s-o descotorosească de, Îmi iese de obicei un portret atunci când i-am prins privirea din prima mână, ratasem, După câteva priviri iscoditoare aruncate în jur pisica dispare în grabă în spatele casei, Mi-era ciudă pe neputința mea de a-mi demonstra talentul în fața ei, Cu cât insistam stricam tot mai mult, ea mă tot liniștea spunându-mi că-i place, a plecat apoi la baie lăsându-mă singur, A venit târziu, îmbrățișarea ei pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și tu ai început să-i vorbești cu entuziasm de noii tăi prieteni, ea te privește cu blândețe, fixându-ți din când în când buzele, mișcătoare ca valul în urma șuvoiului de cuvinte ce se revărsa înspre ea, și-mi era ciudă că nu mă ascultă cu atenție, cum n-ai putut să observi că nu vorbele tale dantelate o făceau să te privească electrizată, ci buzele unduios mișcătoare pe care ți le săruta cu ochii! 20 aprilie, e trecut de miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]