KorAP: Find »[drukola/base=cler & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...64 65 66 ...161 >

4,004 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420

păcat originar ascultarea de rege; a fost îndeajuns atît ca să devină simbolul tuturor oprobriilor, al tuturor amărăciunilor care i s-au pus pe seamă; acea ură nu a fost ură împotriva Clerului, a fost ură împotriva regelui care persecuta și Clerul și, prin Cler, Religia. 119. Să mai facem și o altă reflecție. Pentru un cuceritor, pentru un aventurier care încearcă să uzurpe tronul, eu înțeleg foarte bine că este de preferat să aibă Episcop care să dorească bunurile trecătoare ale

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
de rege; a fost îndeajuns atît ca să devină simbolul tuturor oprobriilor, al tuturor amărăciunilor care i s-au pus pe seamă; acea ură nu a fost ură împotriva Clerului, a fost ură împotriva regelui care persecuta și Clerul și, prin Cler, Religia. 119. Să mai facem și o altă reflecție. Pentru un cuceritor, pentru un aventurier care încearcă să uzurpe tronul, eu înțeleg foarte bine că este de preferat să aibă Episcop care să dorească bunurile trecătoare ale Religiei și care

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
a avea în scaunele Bisericii astfel de oameni integri nu poate fi asigurată mai bine decît de Biserica însăși, căci ea este însuflețită de spiritul lui Dumnezeu; fiindcă nu se poate pretinde Guvernării seculare să aibă spiritul lui Dumnezeu, precum Clerul și Biserica. Eu ziceam că dacă principele voia să aibă ca Episcopi oameni cu totul leali și liberi heralzi ai adevărului și voia în același timp să îi aleagă el însuși, ar fi trebuit să lucreze cu precauție, în ascuns

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
și fac apel la oamenii raționali și cu gîndire profundă care să spună dacă nu e dreaptă următoarea considerație: "Aceluiași împărat, Henric al IV-lea, îi zic, a fost cu adevărat o bucurie că și în rînduiala temporară a existat Clerul liber reprezentat de Grigore al VII-lea deși în aparentă opoziție cu el, în vreme ce Clerul care îi era sclav și adulator a fost adevărata cauză a ruinării sale". Stranie afirmație; și, totuși, ușor de dovedit. Este de ajuns să luăm

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
e dreaptă următoarea considerație: "Aceluiași împărat, Henric al IV-lea, îi zic, a fost cu adevărat o bucurie că și în rînduiala temporară a existat Clerul liber reprezentat de Grigore al VII-lea deși în aparentă opoziție cu el, în vreme ce Clerul care îi era sclav și adulator a fost adevărata cauză a ruinării sale". Stranie afirmație; și, totuși, ușor de dovedit. Este de ajuns să luăm în considerare ce s-a întîmplat cu baronii germani. Domnii saxoni și germani, supărați din cauza

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
ar fi condus la o interminabilă neînțelegere și Henric ar fi fost în pierdere. Acum, dacă Henric ar fi ascultat de Papă, el ar fi devenit unul dintre cei mai mari împărați, disensiunile s-ar fi liniștit tocmai prin intermedierea Clerului liber, care, datorită libertății sale, ar fi fost ascultat, ar fi fost apt de o astfel de mediație. Dar cine i-a smuls acest avantaj lui Henric? Cine l-a adus la un sfîrșit atît de rău încît să moară

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
ascultat, ar fi fost apt de o astfel de mediație. Dar cine i-a smuls acest avantaj lui Henric? Cine l-a adus la un sfîrșit atît de rău încît să moară detronat, rătăcitor, sărac? Nimeni altcineva decît sclavul său Clerul, care l-a condus spre orbire, nemenținîndu-și autoritatea dreaptă, ci apropiindu-se obstinat de o autoritate care nu putea fi împiedicată de justiție, un drept inutil la samavolnicie care l-a făcut să săvîrșească, astfel, răul, dar și binele, fără

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
samavolnicie care l-a făcut să săvîrșească, astfel, răul, dar și binele, fără piedică; ba mai mult, autoritatea de a face rău nu i-a fost contestată, cum nu i-a fost contestată nici cea de a face binele. Acest Cler l-a dus la pierzare pe Henric; un Cler fidel, nu fidel politic, ci fidel evanghelic, l-ar fi salvat 257. 120. Acum această dorință de a căuta în episcopat o susținere per fas et nefas era un mijloc, nu

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
dar și binele, fără piedică; ba mai mult, autoritatea de a face rău nu i-a fost contestată, cum nu i-a fost contestată nici cea de a face binele. Acest Cler l-a dus la pierzare pe Henric; un Cler fidel, nu fidel politic, ci fidel evanghelic, l-ar fi salvat 257. 120. Acum această dorință de a căuta în episcopat o susținere per fas et nefas era un mijloc, nu care să acorde popoarelor dreapta autoritate cuvenită, ci care

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
a fi remediat sau împiedicat de ceva. Dacă Biserica schismatică a Franței s-ar fi manifestat cu ocazia Concordatului dintre Napoleon și Pius al VII-lea, numai o parte restrînsă a Bisericii acelei națiuni, datorată fericitei incongruențe a acelui unic Cler, care dintr-un orgoliu național a pus bazele sistemului schismatic din Europa, despre care vorbesc, și dintr-un simțămînt de pieta-te, nu ar fi fost fidelă în practică acestei teorii zadarnice. Și dacă acea mică Biserică schismatică nu a

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
de nobilime și de popor împotriva uzurpării săvîrșite de suverani. Umiliți fiind suveranii, nobilimea a ridicat din nou capul, însușindu-și ale-gerile și diocezele mai iscusit, asigurîndu-se că alegerea Episcopilor depinde de Capitolele de înscăunare, pe care poporul și majoritatea Clerului le excluseseră, în afara cuvenitelor excepții. Prin acest mijloc suveranitatea a preluat din nou puterea asupra nobilimii care slăbea și pe care a reușit să o cuprindă și în cele din urmă să o stăpînească întru totul. Atunci principii au obținut

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
dea seama, pentru a deveni ucenici ai Bisericii, a fost introdus Feudalismul care a sfîrșit prin stingerea libertății aceleiași Bisericii, de unde au provenit toate relele sale. Dat fiind că, să spunem adevărul, afluența bogățiilor nu era de ajuns să mîne Clerul spre acel fond pe care l-am văzut; și nici nu ar fi avut un efect, distrugînd domniile temporare, dacă ar fi fost independente. Dumnezeu s-a folosit și de suveranitate pentru a menține neîncălcată libertatea Scaunului Apostolic, ca măcar

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
feudalismul a fost unica sau, cu siguranță, principala sursă a tuturor relelor; dat fiind că era un sistem mixt de domnie profană și barbară și, în același timp, de servitute și vasalitate față de principii temporari, în ceea ce privește domnia, el a separat Clerul de popor (Plaga I) și a rupt în două părți Clerul însuși, care, definindu-se în mod incorect Cler superior și Cler inferior, a înlocuit relația dintre tată și fiu, care îl ținea unit, cu aceea dintre stăpîn și servitor

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
relelor; dat fiind că era un sistem mixt de domnie profană și barbară și, în același timp, de servitute și vasalitate față de principii temporari, în ceea ce privește domnia, el a separat Clerul de popor (Plaga I) și a rupt în două părți Clerul însuși, care, definindu-se în mod incorect Cler superior și Cler inferior, a înlocuit relația dintre tată și fiu, care îl ținea unit, cu aceea dintre stăpîn și servitor care îl despărțea; de unde rezultă slaba educație a Clerului (Plaga a

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
de domnie profană și barbară și, în același timp, de servitute și vasalitate față de principii temporari, în ceea ce privește domnia, el a separat Clerul de popor (Plaga I) și a rupt în două părți Clerul însuși, care, definindu-se în mod incorect Cler superior și Cler inferior, a înlocuit relația dintre tată și fiu, care îl ținea unit, cu aceea dintre stăpîn și servitor care îl despărțea; de unde rezultă slaba educație a Clerului (Plaga a II-a), și deci o altă separare a

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
și barbară și, în același timp, de servitute și vasalitate față de principii temporari, în ceea ce privește domnia, el a separat Clerul de popor (Plaga I) și a rupt în două părți Clerul însuși, care, definindu-se în mod incorect Cler superior și Cler inferior, a înlocuit relația dintre tată și fiu, care îl ținea unit, cu aceea dintre stăpîn și servitor care îl despărțea; de unde rezultă slaba educație a Clerului (Plaga a II-a), și deci o altă separare a Clerului superior, adică

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
două părți Clerul însuși, care, definindu-se în mod incorect Cler superior și Cler inferior, a înlocuit relația dintre tată și fiu, care îl ținea unit, cu aceea dintre stăpîn și servitor care îl despărțea; de unde rezultă slaba educație a Clerului (Plaga a II-a), și deci o altă separare a Clerului superior, adică între Episcopii înșiși, fiindcă i-a făcut să uite de fraternitate, să-și aducă aminte de lăcomia seniorială atît pentru ei, cît și pentru principele de care

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
superior și Cler inferior, a înlocuit relația dintre tată și fiu, care îl ținea unit, cu aceea dintre stăpîn și servitor care îl despărțea; de unde rezultă slaba educație a Clerului (Plaga a II-a), și deci o altă separare a Clerului superior, adică între Episcopii înșiși, fiindcă i-a făcut să uite de fraternitate, să-și aducă aminte de lăcomia seniorială atît pentru ei, cît și pentru principele de care depindeau prin vasalitate, rămînînd astfel Episcopul separat de popor și prizonier

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
numai și nu se regăsește în alte dioceze, cel puțin pentru multă vreme; suveranitatea, ca expresie a stăpînirii independente, nu atrage după sine vasalitatea și, în consecință, restricțiile acesteia în privința utilizării libere a averii, lucru care a corupt și declasat Clerul; Restricțiile asupra bunurilor temporare sînt mizerabila cauză a incapacității Bisericii de a-și menține vechile standarde de guvernare a posesiunilor sale, de a-și ține afacerile în ordine și de a dobîndi, administra și dispune de bunurile sale după cum dorește

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
rămas în spiritul carității și voinței fiecăruia: În fiece zi dintîi a săptămînii fiecare din voi să pună la o parte în păstrare cît a ajuns să economisească"272. 135. Mai mult, preceptul dat de Cristos credincioșilor, de a întreține Clerul, nu se mărginește numai la nevoile stricte, exprimate prin "a mînca și a bea în orice casă în care intrau heralzi evanghelici", edentes et bibentes quae aud illos sînt; despre care Pavel, ținîndu-se de manierea în care se exprima Cristos

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
sînt; despre care Pavel, ținîndu-se de manierea în care se exprima Cristos, a scris corintenilor: Nu avem noi oare dreptul să mîncăm și să bem?"273. Dacă li se încredința enoriașilor întreaga spontaneitate a modului de administrare a necesarului întreținerii Clerului de la început, căruia i se adresa preceptul, cît mai rămîneau de spontane prin natura lor acele donații care depășeau limita necesităților? 136. Spre sfîrșitul celui de-al II-lea secol și începutul celui de-al III-lea, Tertullian ne face

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
stabilise în vechiul pact cu leviții, nu a fost confirmată de Cristos în cel nou; iar rațiunea cred că este următoarea: că nevrînd Autorul harului să mai adauge vreo povară dincolo de ceea ce natura cerea, iar natura lucrurilor cerea numai întreținerea Clerului de către credincioșii pentru care muncea, neindicînd vreo măsură determinată a subvenției, putînd să fie mai mult sau mai puțin decît strictul necesar, în funcție de cîți lucrători erau; impunerea unei măsuri determinate ar fi fost ca și cum s-ar fi cerut uneori mai

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
mai înainte a fost obicei. A făcut acest lucru mai întîi în mod spasmodic în timpul secolului al VI-lea278 și mai tîrziu a extins preceptul la nivel universal atunci cînd a considerat că este potrivit sau necesar, pentru a asigura întreținerea Clerului. Spontaneitatea a încetat numai atunci cînd donațiile au fost forțate prin sancțiuni impuse de puterea seculară. Acest lucru s-a întîm-plat odată cu ivirea zorilor feudalismului în secolul al VIII-lea279. 138. Și aici trebuie să luăm în considerare faptul că Evanghelia

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
de Biserică, ci au devenit supuse puterii temporare? Ceea ce trebuia să se întîmple: puterea temporară și-a însușit forța, căci alt lucru nu avea și nu cunoștea, și atunci a crezu in bona fede că îi acordă un beneficiu deosebit Clerului, et qui potestatem habent super eos, benefici vocantur. 139. Cu siguranță era drept, și nu împotriva spiritului Evangheliei sau al Bisericii, ca proprietățile deja achiziționate prin această virtute a donațiilor spontane să aparțină forței publice, ca și toate celelalte, care

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
strict vorbind, un datornic, pur și simplu, pentru că a continuat să dea o lungă perioadă de vreme este un sofism al legii. 140. Prima măsură a servituții cărora le-au fost supuse donațiile spontane micșora caritatea dintre credincioșii donatori și Cler, care nu mai erau uniți de frumoasele relații dintre binefăcător și beneficiar sau, mai bine zis, de relațiile de schimb dintre binefăcători, prin care unii dăruiau lucrurile trecătoare și ceilalți, cele spirituale, în conformitate cu conceptul apostolic: Si nos vobis spiritualia seminavimus

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]