5,610 matches
-
lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem avertisment dat trupului păcătos, căci doar În grozăvia acelui loc sufletul, Înaintea izbăvirii sale, poate să-și amintească de iad. O fi fost un coșmar, golgota trupului și a sufletului său, dacă n-o fi fost chiar iadul, unde ajunsese trupul pentru a fi ars și sfîrtecat, poate rugăciunea lui, cîntarea-i pioasă, lumina aceea și purtatul pe umeri, pe aripile Îngerilor, or fi ultime ispite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu pronunțase). A zis doar că a doua zi de dimineață era bine să fie dusă la doctor; putea avea constipație; iar acum - curînd era miezul nopții - să poftească frumos acasă, totul avea să fie În regulă. Copilul avusese un coșmar (pronunțînd cauchemar În dicțiune franceză, foarte apăsat, de parcă astfel cuvîntul În sine avea forță de convingere, ca un diagnostic medical pronunțat În latină), trebuia să i se dea sare amară („uite, luați-o, puteți să păstrați tot flaconul, dar vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
trebuia să i se dea sare amară („uite, luați-o, puteți să păstrați tot flaconul, dar vă rog, doamnă Brener, doar n-o să vă Închipuiți că acum, În miez de noapte, o s-o pornesc cu jandarmii În pădure, să verific coșmarul unei fetițe bolnave! Să zicem că dacă nu e vorba de o boală serioasă, atunci poate c-o avea friguri. A avut oreion? Dar tuse măgărească? Ei, vedeți...“). Poate avea tuse măgărească. Primul simptom, nervozitate, o tulburare generală a organismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și unele considerații asupra posibilității existenței de dincolo de mormînt. Apoi, comparația dintre țîrÎitul greierilor de sub fereastra camerei sale de hotel din Crimeea cu o competiție Între ceasuri, ca și etimologiile unor nume proprii sau ale unor toponime, apoi tălmăcirea unor coșmaruri. Apoi vorbele lui de dragoste, sfaturile lui de cum să mă Îmbrac pe vreme friguroasă, cum să-mi aranjez părul, apoi rugăminți, „terapii fierbinți de dragoste“, scene de gelozie, evident neîntemeiate. Apoi, Într-o zi, am primit o scrisoare, era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
jus primae noctis, m-a scos din minți, mi-a pus la Încercare stăpînirea de sine. Dintr-odată dușumeaua galbenă de sub tălpi s-a deschis parcă sub impulsul unei perturbații tectonice și am simțit că mă scufund ca-ntr-un coșmar. Am Înțeles că acea cădere vertiginoasă putea fi curmată doar dacă săvîrșeam ceva iremediabil, eu știu, să sparg oglinda sau veioza cu abajurul roz, darul lui. Și atunci mi-au licărit În minte scrisorile. Cum apartamentul lui Mendel Osipovici fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
an mai tîrziu În New Yorker din 12 iulie 1982, În traducerea lui Amiel Alcalay. Persoana care avusese acel vis și căreia Îi fusese dedicată povestirea, descoperise Într-o zi, cu o uimire frisonată, că, de fapt, cele mai intime coșmaruri ale sale erau deja materializate În piatră dură, ca-ntr-un monument hidos. După mai bine de șase luni de la acel vis coșmaresc, și cum povestirea fusese deja tipărită, o revistă va publica cu subtitlul „Arhive“ următorul articol: „În Munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
romanul din servietă și a se ascunde Îndărătul paginilor acestuia. Nu mică Îi fu uimirea cînd, sute de kilometri mai tîrziu, descoperi că uitase de măicuțe, de to acel du-te-vino din tren și de peisajul care se scurgea ca un coșmar al fraților Lumière dincolo de geamurile trenului. Citi toată noaptea, străin de sforăiturile călugărițelor și de gările fugare prin ceață. Întorcînd ultima pagină cînd zorii se arătau, Monsieur Roquefort descoperi că avea lacrimi În ochi și inima cotropită de invidie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acord vreo atenție nici Veronicăi Lake, nici victimelor farmecelor ei fatale. Fermín Romero de Torres se pierduse În spectacol și În bomboanele lui. CÎnd luminile se aprinseră la sfîrșitul proiecției, mi s-a părut că m-am deșteptat dintr-un coșmar și m-am simțit tentat să iau prezența acelui individ la parterul cu fotolii ca pe o iluzie, un truc al memoriei, Însă scurta lui privire În Întuneric fusese suficientă ca să pricep mesajul. Nu uitase de mine și nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
băieților de pe scară că avea o soră pe care numai el o putea vedea, care ieșea din oglinzi de parcă ar fi fost din abur și care trăia cu Însuși Satan, Într-un palat dedesubtul unui lac. Isabelita mea a avut coșmaruri o lună Întreagă. Să vedeți că era bolnăvicios copilul ăsta cîteodată. Am aruncat o privire În bucătărie. Geamul unei ferestruici care dădea spre o curte interioară era spart și, de partea cealaltă, se putea auzi fîlfîirea nervoasă și ostilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mașini, cu mult înainte de instaurarea hiperimperiului, omul va ști să reziste acestei perspective, așa cum rezistă încă de pe acum. Hiperimperiul va eșua și se va sfărâma, izbindu-se de țărm. Oamenii vor pune totul în mișcare pentru a împiedica un asemenea coșmar. După violența banului va urma - și deja și-a făcut simțită prezența - violența armelor. 5. Al doilea val al viitorului: hiperconflictultc "5. Al doilea val al viitorului \: hiperconflictul" Dispariția sistemului sovietic și generalizarea democrației se pare că au îndepărtat perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
care tocmai am luat-o, mă refer, evident, la declararea stării de asediu, ar putea, sunt convins de asta, să reechilibreze numai prin ea însăși acul destabilizat al balanței politice a țării noastre și să termine o dată pentru totdeauna cu coșmarul în care ne aflăm cufundați. Din nou pauză, din nou înmuierea buzelor, din nou trecerea batistei peste gură și continuă, S-ar putea pune întrebarea de ce, dacă așa stau lucrurile, nu o aplicăm imediat, în loc să pierdem timp cu implantarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dar cu toții am considerat, fără ca pentru asta să fie necesar să ne punem de acord și s-o scriem pe o hârtie, că teribila încercare prin care am trecut trebuia, pentru sănătatea spiritului nostru, să fie privită doar ca un coșmar abominabil, ceva ce a existat ca un vis, nu ca o realitate, În public, e posibil, dar domnul prim-ministru nu vrea, cu siguranță, să mă convingă că în intimitatea căminului său nu s-a vorbit niciodată despre ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Ce vis înspăimântător, bolborosi el în timp ce aprindea lumina, ce monstruozități e în stare să genereze creierul. Ceasul arăta șapte și jumătate. Socoti timpul de care avea nevoie ca să ajungă la postul militar șase-nord și aproape că-i veni să mulțumească coșmarului pentru că-l trezise. Se ridică anevoie, capul îi era greu ca plumbul, picioarele și mai și decât capul și, abia mergând, se târî până la baie. Ieși de acolo după douăzeci de minute, puțin mai revigorat de duș, bărbierit, gata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nici pentru ce. Putea, dacă voia, să se întoarcă la providențial, s.a., să se odihnească până la ora prânzului, poate chiar să doarmă puțin, să compenseze somnul pierdut în timpul blestematei nopți pe care trebuise s-o suporte, dialogul dificil cu ministrul, coșmarul, țipetele soției medicului când albatrosul îi găurea ochii, dar ideea de a se duce să se închidă între pereții aceia mohorâți îi păru respingătoare, nu avea nimic de făcut acolo și cu atât mai puțin să se ocupe cu trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
decât un ceas, era la fel de emoționat la gândul de a fi din nou în preajma ei ca și cum ar fi fost despărțiți o luna. Deodată parcă nu-i veni să creadă că e moartă. Ceea ce se întâmplase nu putea fi decât un coșmar, un coșmar înfiorător. Iar când avea să răsucească în broască cheia și să deschidă ușa o s-o vadă cu siguranță aplecată deasupra mesei în atitudinea grațioasă a femeii din tabloul lui Chardin, Le Benedicité, care întotdeauna i se-păruse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ceas, era la fel de emoționat la gândul de a fi din nou în preajma ei ca și cum ar fi fost despărțiți o luna. Deodată parcă nu-i veni să creadă că e moartă. Ceea ce se întâmplase nu putea fi decât un coșmar, un coșmar înfiorător. Iar când avea să răsucească în broască cheia și să deschidă ușa o s-o vadă cu siguranță aplecată deasupra mesei în atitudinea grațioasă a femeii din tabloul lui Chardin, Le Benedicité, care întotdeauna i se-păruse o capodoperă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că ești lângă mine, te simt, te ating prin somn. Iar dimineața nu deschid ochii de îndată, doar ca să mai rămân în vis și să cred că aceea este viața mea adevărată, iar ceea ce mă așteaptă ziua e numai un coșmar. Nu mai suport să nu fiu în brațele tale. Te îmbrățișez pe cât de tare te iubesc. A ta, Lyse. Pe măsură ce timpul trecea, scrisorile tinerei învățătoare prindeau culorile amărăciunii, depresiei, uneori ale urii. Ea, pe care o văzusem întotdeauna cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai fantaza atâta. O. M-am trezit într-o noapte, acum vreo două luni, că Maestrul visa și vorbea în somn: vino odată, da’ vino!!!... M-am făcut că nu aud și nu l-am trezit, lasă-l să aibă coșmaruri, sigur o visa pe nebuna aia. Dar s-a trezit singur, s-a ridicat și a coborât scara spre livingul de la parter, după ce-a plecat, ușor, am coborât și eu, m-am uitat întâi spre locul lui, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fața, așa cred eu, Frumoasă Neli). Ridica o sută de euro, o banchetă murdară și lipicioasă, mirosind a pișat, se ștergea peste bube cu ea și-l ustura teribil, îl mânca pielea, nu mai țin minte tot ce povestea, un coșmar întreg, greu ca un armăsar care i-o trăgea cu forța, mă primești așa?, femeia din vizuină i-a făcut semn că da, îl primește, el i-a întins pumnul plin cu bani, ea i-a luat repede, era frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
În care fata devenea oglinda unei predispoziții proprii. Rosalind extrăsese din el ceva ce era mai mult decât admirație pasionată. Amory avea o afecțiune profundă, nemuritoare, pentru Rosalind. Dar spre sfârșit existase atât de multă tragedie dramatică, culminând cu arabescul coșmar al celor trei săptămâni de beție, Încât se simțea secătuit din punct de vedere afectiv. Oamenii și Împrejurările pe care și le amintea ca fiind calme sau delicat de artificiale păreau să-i promită un refugiu. A scris o povestire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
clădirilor,; unde până și iubirea se deghiza În seducție; o crimă sordidă după colț, o naștere clandestină În apartamentul de deasupra. Și mereu aerul sufocant din interiorul clădirilor În care se face economie de Încălzire iarna, iar În verile lungi, coșmarul transpirației Între pereți, lipicioși și Înăbușitori... restaurante murdare, În care oameni neglijenți, obosiți, Își iau zahăr cu lingurițele proprii, deja băgate În cafea, lăsând În bol creste Întărite, maronii. Acolo unde se găseau numai bărbați sau numai femei. Totul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
brusc ultima imagine pe care o văzuse în Babilon: cățelul strivit de tramvai, cățelul cu numele ei, și bărbatul acela cu p... pro... problema de la buric. Îl fulgeră pe Popa cu o privire care avea intensitatea tuturor anilor ei de coșmar. Să fie posibil, oare... Era posibil! Ăsta era omul. Mai bătrân, mai gras, poate cu o problemă și mai mare la buric, poate... era piatra de încercare pentru Contesă, proba ei de rezistență, Purgatoriul. Mutatis mutandis, era ca și cum un pompier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de la înălțimea sălii lui de fitness. Jos, o mașină superbă ardea în flăcări. Polițiștii patrulau peste tot. Erau ridicați negrii mai suspecți sau mai puțin suspecți. Câțiva oameni muriseră în incendii. Câțiva oameni muriseră în bătaie. Visul american devenise un coșmar - și totul era din vina lui Mișu. Sala era plină ochi cu tineri blonzi, forțoși, care se antrenau cu dinții strânși și fibrele plesnind. Nici urmă de fotomodelele pe care le visase Mișu, nici urmă de actrițe și de tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
-te. Eu o să rămân În viață, pentru că voi Înghiți excrementele acestei femei frumoase și am să-i beau urina. Dispari mai repede din fața mea!“... Am Început să intru În panică. La fel ca atunci când Încerci să te trezești dintr-un coșmar când abia ai ațipit, simțeam cum mă zbăteam să-mi alung cu forța eul rațional dinlăuntrul ființei mele. Odată debarasat de acesta, am realizat dintr-odată că nu mai eram În stare să-mi confirm propria existență. Exact În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de evocare deosebită, reușeau să mi-l aducă pe Yazaki În fața ochilor. — Mereu am vise În care mă urmărește cineva și Întotdeauna sunt prins. Ciudat este că În tinerețe visele acestea În care eram urmărit și apoi prins erau adevărate coșmaruri, Însă acum nu mă mai sperie așa de tare. Probabil că visele acestea au Început să mi se pară normale și m-am obișnuit cu ele. Sau poate că e vorba de Încrederea pe care am căpătat-o În mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]