9,942 matches
-
relațiile acestuia cu mediul care poate produce un blocaj precoce al activităților congnitive. Stările de deficiență intelectuală trebuie definite și în raport cu contextul social, ținându-se seama de ansamblul factorilor de mediu: atitudini, relații și resurse familiale, habitudini și posibilități ale colectivității, legislație și echipamente sociale. Considerată, din acest punct de vedere, insuficiența mintală ne apare ca o „situație” (Beley). Se poate afirma, în sensul acesta, că deficiențele de evoluție care constituie personalitatea deficientului mintal, se pot grupa schematic în jurul a doi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anumită direcție de orientare-țintă precisă ca intenție, în scopul formării unor modele de gândire subordonată și a unor modele de comportament dirijat. Prin aceasta discursul (ideologic) colectiv devine cel mai important și, în final, unicul instrument socio-politic de manipulare al colectivităților social-umane printr-un mecanism de sugestie colectivă. Psihozele colective sunt determinate și întreținute de simbolica unor discursuri colective care prezintă și interpretează într-o formă catastrofică evenimentele istorice ca pe niște pedepse pentru culpabilități colective (invazii străine, războaie, epidemii, secetă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
către grupurile culpabilizate în vederea descărcării agresivității colective asupra acestora, organizează societatea în grupuri comunitare conduse de un lider în vederea realizării unor acțiuni colective. Mecanismele psiho-sociale și geneza Psihozelor colective. Ce urmărește discursul colectiv ca instrument psihologic prin acțiunea sa asupra colectivităților social-umane? Două aspecte principale. Pe de o parte, modelarea unor opinii colective impuse și controlate de autoritatea statal-politică, iar pe de altă parte, crearea unei anumite stări de spirit sau a unei atitudini emoționale de factură pasională în conformitate cu conținutul ideologiei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
echilibru psiho-social colectiv sau individual în societățile deschise sunt, în mod absolut paradoxal legate de libertate și slăbirea controlului social. Acestea conduc la proliferarea unor manifestări antisociale sau dis-sociale specifice. Libertatea care favorizează deplina dezvoltare a persoanei umane și progresul colectivităților umane, dă naștere la libera inițiativă, dar, în egală măsură, și la competiția/concurența dintre indivizi. Se produc segregări sociale de tipul grupurilor de interese (economice, politice, profesionale, culturale, religioase, etnice etc.). Între aceste grupuri apar conflicte. Apar dificultăți sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
modele, atitudini și conduite care sunt acceptate și imitate imediat, în mod ireflexiv. Acest aspect are o mare importanță practică și o semnificație particulară, întrucât în societățile deschise mass-media devine o sursă paideică dominantă în viața socială, mergând până la provocarea colectivităților umane și dirijarea lor manipulată către anumite forme de comportament cu efecte negative pe plan socio-comunitar. Rolul paideic negativ al mass-mediei va înlocui rapid educația familială, școlară și religioasă, pe care și le va subordona. Care sunt consecințele acestor mutații
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că prin psihoză înțelegem afecțiuni psihice individuale, cu caracteristicile clinico-psihiatrice mai sus descrise, așa cum apar ele la o persoană etichetată ca bolnavă psihic în clinica de psihiatrie. În ceea ce privește psihozele colective, acestea sunt manifestări psiho-sociale anormale, morbide, care vizează grupele umane, colectivitățile de indivizi; au un caracter relativ unitar ca formă de manifestare, recunosc aceleași cauze comune, aceleași mecanisme psihologice și sunt condiționate de factori externi socio-culturali și de o anumită dispoziție sufletească interioară a grupului social-uman. Spre deosebire de psihozele clinice care sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la diminuarea până la pierderea criticii, a autocontrolului și a responsabilității morale. Libertatea capătă o „nouă” accepțiune, devenind o formă de comportament liber, necenzurat, care va degenera rapid în forme aberante, violență sau conduite antisociale. Valoarea persoanei este înlocuită cu valoarea colectivităților de indivizi, iar aceasta va fi transferată asupra liderului comunitar, care va încarna, sau va concentra în persoana sa, toate valorile sub forma „puterii absolute”. Este cazul liderilor-dictatori, prezenți în toate epocile de criză ale istoriei umanității. Formal, liderul este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lungul istoriei umanității sub forme diferite, dar având aceeași semnificație, așa cum vom arăta mai departe. 42. PSIHOZELE COLECTIVE IV (Clasificare, forme, descriere) Criterii de referință Obiectul analizei în psihopatologia generală este persoana umană. În psihopatologia colectivă, obiectul este reprezentat de colectivitățile social-umane. Din acest motiv, pentru înțelegerea și delimitarea tipurilor de manifestări psihopatologice colective, este necesară stabilirea unor criterii metodologice la care să ne raportăm. Elementul de referință care constituie totodată „obiectul” psihozelor colective este grupul social-uman, considerat ca reprezentând Eul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în plus către înțelegerea universului uman al vieții sufletești, dar concomitent, și un prilej de reflecție privind diversitatea naturii persoanei. 44. STATUL, BOALA PSIHICĂ ȘI BOLNAVUL MINTAL Raporturile omului cu statul Capitolele precedente au analizat aspectele tulburărilor psihice în planul colectivităților umane. Aceste tulburări psihice colective, care recunosc aceleași cauze, au forme de manifestări unitare și cuprind grupe populaționale importante numeric au fost numite psihoze colective. Vom încerca să extindem analiza noastră asupra acestor fenomene pentru a căuta o altă explicație
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
căuta o altă explicație a lor, diferită de cea medico-psihiatrică. Din totdeauna nebunia a avut două accepțiuni: socio-culturală și medico-psihiatrică. Această „diferențiere” trebuie înțeleasă în cadrul raporturilor care se stabilesc între individ și stat. Orice persoană umană aparține unui grup, unei colectivități sociale, a căror structuri, organizare și dinamică sunt supuse normelor statului. Deși individul sau grupul social se bucură de „drepturi”, „libertăți”, „recompense”, oferite de legile statului, în mod egal, el are față de stat „obligații”, „datorii”, „norme legale” care-i sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
delimitare între boala psihică individuală, care este în primul rând și poate exclusiv, un fapt medical sau, mai exact, medico-psihologic și tulburările psihice colective sau psihozele colective, analizate de noi în capitolele precedente și care reprezintă „fenomene psiho-sociale anormale” ale colectivităților umane. Dacă „boala psihică” a individului este o „tulburare medicală”, se poate spune același lucru despre „psihozele colective”? Putem oare medicaliza sau, mai exact, psihiatriza masele și, utilizând aceleași criterii, ca în cazul clinicii psihiatrice? Nu! De altfel, acest aspect
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
2001) rezumatele unor cursuri susținute în fața studenților, despre metamorfozele personajelor în artă, retorica negației și a contestației, anatomia dramaticului în sensul abordării teatrului ca spectacol sau ca literatură și despre „manierele de altădată”. Acest din urmă subiect vizează fizionomia unei colectivități așa cum reiese dintr-o incursiune printre cărți românești publicate de la 1800 încoace care au ca subiect convenții retorice ale „epistolelor elegante”, coduri de comportament, conversații și bune maniere sau reguli pentru a reuși în viață. În lucrarea Breviar de retorică
TANASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290056_a_291385]
-
la un sistem de credințe și de ideologii, ea țâșnește dintr-un anumit tip de societate, o exprimă. Poate mai importante decât structurile sunt legăturile sociale, sistemul de raporturi și ierarhii sociale, modul de raportare la ceilalți. Orice individ (sau colectivitate) are sentimentul identității cu care s-a născut sau care i-a fost conferită prin apartenență și face întreaga viață eforturi să-și apropie această identitate de pornire, să se realizeze raportându-se la sistemul de repere în care s-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
traversarea unor experiențe de viață, interacțiune cu contextul (politic, social, ideologic, cultural), implantarea într-un teritoriu dat; o dinamică personală de articulare la un context, o muncă de construire a unui spațiu simbolic; o intersectare a socialului (reprezentat de instituții, colectivități, grupuri) cu individualul, reunind reprezentarea de sine și de altul într-o concepție coerentă asupra existenței. În măsura în care construirea identității se realizează prin transmisie culturală, ancorare ideologică și practici sociale, prin asumarea unor roluri sociale și profesionale, identitatea subiectului social devine
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cercetători consideră angajamentul ca determinant al reprezentărilor sociale, ca modalitate practică de afirmare a identității de grup (Baugnet, 2001). Michel-Louis Rouquette propune noțiunea de nexus ca model explicativ al gândirii sociale a maselor și al modului în care își construiesc colectivitățile reprezentările lor sociale. Nexus-urile pot fi caracterizate ca noduri afective prelogice, comune unui număr important de indivizi, într-o anumită societate. Ele sunt „noduri” în măsura în care leagă între ele opinii și atitudini diverse, făcându-le să fuzioneze, să devină convergente sau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de minoritar în România, în anii de ascensiune fascistă și în anii de început ai comunismului. Moscovici a precizat chiar de la început și a subliniat mereu faptul că reprezentările se nasc din anumite credințe ce marchează viața socială a unei colectivități, funcționează dependent de contexte culturale specifice, sunt marcate ideologic și încorporează istoria devenirii unui grup social. Ele sunt - e drept - alcătuiri cognitive, dar se împlinesc în funcție de caracteristicile contextului, de gândirea socială dominantă. Teoria lui Moscovici a născut o mișcare de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
este totdeauna situat în timp și spațiu, presupune raporturi concrete, interacțiuni. În al doilea rând, este alimentat de câmpul ideologic, de locul ocupat de individ sau grup în sistemul social. Cu alte cuvinte, mediul cultural, ideologic, stilul de gândire al colectivității îl „ancorează” pe individ, îl „modelează” și apoi îl livrează câmpului social. Într-un anumit sens, prin biografia sa, individul este „prizonierul” contextului său - el e consiliat să-și apropie un anumit discurs și apoi să-l difuzeze. Semnificațiile transmise
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
depunerea armelor se manifestă în raporturile cu puterea de stat. Prin urmare, din punct de vedere social, frica de zi cu zi este o formă de teroare, generată în mod voluntar de puterea totalitară. Desigur, față de starea afectivă trăită de colectivitate în timpul perioadei de violență deschisă, când arestările făceau parte din viața de zi de zi, există o diferență importantă. În aceste momente, este de inferat prezența terorii inclusiv la nivel de individ, ca trăire asumată. Astfel, în România anilor ’40
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ideologic”, iar gândirea sa este marcată de aceste influențe, adesea e insuficientă și irațională, uneori aberantă, distorsionantă, deviată de erori de apreciere. Este cunoașterea unui implicat, a unui participant la viața cotidiană, la evenimente și la osaturile cognitive oferite grupurilor, colectivităților și comunitarilor de către depozitarii bogățiilor patrimoniale. O plăcintă pentru toți, fără alternativă, aliniinu-le gusturile. Contextul social - am descris mai sus modul în care acesta poate fi construit și controlat- filtrează informațiile și evenimentele și le livrează, în funcție de idei, reprezentări sociale
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mine, nu doar pentru a informa asupra stării de spirit a celor care se aflau în subteran, ci și pentru a face presiuni psihologice asupra acestora, iar în unele cazuri, chiar pentru agresiuni fizice în văzul tuturor, pentru a intimida colectivitatea. Au fost aduși în zonă și angajați în minerit, foști delincvenți de drept comun (eliberați din închisori), în număr relativ mare. Valea Jiului a fost declarată zonă interzisă până la 1 ianuarie 1978. Supravegherea era dură și pentru a stopa orice scurgeri
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
prezentului. În acest caz, adevărul rămâne un fapt intranzitiv care nu duce dincolo de el însuși. Într-o a doua formă, durerea marginalizată, amintirea îmblânzită a faptului dureros din trecut devine un exemplu de viață de care individul, dar mai ales colectivitatea se pot servi. Operația este dublă și amintește, de asemenea, psihanaliza. Expunându-se această amintire analogiei și generalizării, se face din ea un exemplu din care se trag învățăminte. Astfel, trecutul devine un principiu de acțiune pentru prezent. În concluzie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
esențiale pentru starea socială și modul de adaptare la societatea comunistă. Au rezultat, astfel, aprecieri interesante cu privire la experiența de dinainte de război, poziția socială și statusul propriu, identificarea cu celelalte victime ale represiunii ca grup, efectele presiunii noilor modele sau ale colectivității etc. În ceea ce privește situația de dinaintea momentului arestării politice, sunt menționate aspecte ca aspirațiile profesionale (40% dintre intervievați erau în curs de terminare a studiilor) și sociale neîndeplinite (30% dintre chestionați). De asemenea, circa 60% își declară apartenența la o organizație, alta
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
asigurată, iar influența lor socială - anulată. În acest fel, ei încetau să mai constituie o amenințare reală la adresa sistemului, urmărindu-se, în plus, apariția unor reprezentări negative în privința lor. Situația foștilor deținuți în acel moment trebuia să constituie pentru membrii colectivității o dovadă că ei nu se pot integra într-un sistem sănătos (cel socialist), întrucât, mulți dintre ei fiind intelectuali, foști proprietari, oameni politici, își dobândiseră poziția anterioară nu prin muncă cinstită, ci prin avantaje politice și „exploatarea” altora. Întrucât
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
trei de Coșbuc la serbarea de sfârșit de an în clasa a patra sau dacă eram șef de unitate la pionieri și salutam cu mâna la bască, eu începusem să devin un comunist? Ritualurile de atunci și importanța dată de colectivitate acestor „semne ale valorii” erau fascinante, nu numai pentru imaginația mea, dar și necesare creierului meu, care-și verifica ipotezele și fără de care ar fi luat-o „razna”. „Culoarea” experiențelor educaționale nu are în copilărie aceeași relevanță negativ-distructivă pentru sănătatea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
-și urmeze chemarea. Visând încă la ceea ce ar fi putut realiza, pe deplin conștient de ratare, el sfârșește prin a se sinucide. E felul cel mai înalt de omagiere a ascensiunii celui transfomat în star sub numele Pol Manó. Restul colectivității privește aproape la unison ridicarea artistului dintr-o perspectivă mercantilă, dorind să obțină, pentru localitatea în care trăiesc sau pentru ei personal, toate avantajele posibile. E un bun prilej pentru autor de a prezenta fațetele târgului de provincie, cu nuanțe
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]