2,111 matches
-
cu o problemă asemănătoare, pe care încearcă să o depășească: "Poveștile se uită la mine prin ochii bărbaților și ai femeilor. Țipă la mine. Nu ar trebui să scriu astfel. Ar trebui să stau și eu aici, într-una din colibele acestea, în acest oraș minier. Ar trebui să petrec mult timp cu acești bărbați, cu aceste femei și cu acești copii pentru a-i cunoaște. Nu ar trebui să alerg așa dintr-un oraș într-altul" (5). Când un jurnalist
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
construit la 1770 În stil baroc de Iosif Brukenthal; - mi. și de arh. - mănăstirea SÎmbăta (1707) ctitor Constantin Brîncoveanu; - stațiune climaterică de interes local; - han turistic, popas turistic, complexul turistic SÎmbăta, Valea SÎmbetei și cabana Urlea; - păstrăvărie; VICTORIA. - m. arh. „Coliba lui Dumitru Opriș”, locuința de odinioară a pădurarului care era singurul locuitor al acestor meleaguri Înainte de 1948 - 1949; VULCAN. - așezare dacică; - așezare din neolitic și epoca bronzului; - m. arh. - biserica medievală fortificată; ZĂRNEȘTI. - așezare dacică; - m. m. - al eroilor neamului
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
râurilor aveau locuințe de tip alungit și de suprafață și hotare a căror laturi nu depășeau 6-7 km în zonele cu locuire mai densă și 10-15 km unde era o slabă concentrare demografică. Oricât de modeste ar fi fost locuințele, colibe, bordeie semiîngropate, construite din lemn și pământ cu pereți împletiți din nuiele lipite cu lut, caracteristica principală a societății românești din secolele IX-XI și următoarele, până la întocmirea statelor românești, este viața așezată în locuințe care puteau fi mutate în
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
În profunzimile sufletului omenesc. Momentele subiectului; Expozițiunea. Nuvela Începe cu un sfat, devenit un reper de natură morală, rostit de bătrâna soacră a lui Ghița: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogația, ci liniștea colibei tale te face fericit”, atunci când ea află că Ghiță, ginerele ei, vrea să ia În arendă hanul de la „Moara cu noroc”. Cizmar de meserie, Ghiță se săturase să cârpească cizmele oamenilor, mai ales că aceștia obișnuiau să umble toata săptămâna
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
să facă o percheziție la Moara cu Noroc, Ghiță se tulbură din nou, gândindu-se că nici unul dintre oamenii cunoscuți de la venirea lui la han, nu merita să știe chinurile sale; Îi da dreptate soacrei sale când vorbise „de liniștea colibei”, de aceea se hotărăște să plece „În trei zile” de la Moara cu noroc. În apropierea hanului, ei au văzut o trăsură boierească fără cai, iar pe iarbă un copil mort, probabil după ce fusese lovit cu patul puștii În ceafă. Împotriva
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
felinarului descopereau ici o fustă umflată, colo o brățară de cupru sau o broboadă viu colorată. Pe toate aceste chipuri vag luminate se citea acum speranța că în curând ritualul se va termina și se vor putea deci întoarce la colibele și la focurile lor. Se înghesuiră mai aproape fără să li se mai spună. Fermierul începu să vorbească, gândindu-se în acest timp la pământurile lui care se întindeau peste tot în jur, nevăzute în întuneric, dar trimițând o dată cu vântul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
de știuleți, și niciodată nu-i putea prinde pe hoți. Dimineața vedea urmele tălpilor desculțe în țărâna dintre rânduri. Încercase totul: îi avertizase, îi amenințase, le micșorase rațiile, ba chiar amendase întreaga tabără - zadarnic însă. Câmpurile care se aflau în preajma colibelor erau prădate de recoltă, și când culegătorii își aduceau poverile, fiecare știa că va fi mai puțin decât era de așteptat să fie. Și dacă toți știau, de ce mai era nevoie, pentru a câta oară, de toată această mascaradă? Asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
de toată această mascaradă? Asta era întrebarea pe care o citea fermierul pe chipurile din fața lui; chipuri politicoase, care se răsuceau ba într-o parte, ba în alta, trupuri cuprinse de nerăbdare, picioare neastâmpărate. Oamenii nu se gândeau decât la colibele lor și la mâncarea caldă ce-i aștepta acasă. Politețea plină de înțelepciune, condescendența aproape cu care era tratat îl înfuria pe fermier; și se opri în mijlocul unei fraze, izbind cu pumnul în masă, încât chipurile se întoarseră spre el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
iarba. Dar când se apropia vremea însămânțatului, devenea un om important. — Jonas, vino aici, repetă fermierul și luă pușca de calibru 33 pe care o ținuse până atunci rezemată de scaun. În anotimpul ploios, Jonas își petrecea zilele dormind în coliba lui, iar nopțile, până la ivirea zorilor reci, păzea câmpurile de porcii și bărbătușii care atacau plantele tinere. Într-o singură noapte, o turmă de porci putea devasta întinderi întregi de pământ. Jonas luă pușca, o salută, cântărindu-i pe braț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
mai important, pentru că niciodată nu-i trecuse prin minte să îndeplinească ordinul întocmai. Însă ce i se cerea acum era prea de tot. Adevărul e că îmbătrânea și dorea să-și petreacă și el nopțile în tihnă, în propria-i colibă, în loc să bată hățișurile. Nu-i plăcuse defel nici anul trecut, numai că între timp lucrurile se înrăutățiseră. Când el nu era acasă, un bărbat mai tânăr o vizita pe tânăra și frumușica lui nevastă. O dată, disperat, înșfăcase o bâtă să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
cu întunericul, și porni în josul potecii, dibuindu-și drumul după pietrele desprinse care i se mișcau sub tălpi. Încă nu mâncase, însă când ajunse în apropierea taberei, simți că nu poate merge mai departe. Se opri și privi la măruntele colibe care se profilau negre în pâlpâirea focurilor de gătit aprinse, și care trimiteau în sus nori mișcători de fum luminos. Acolo era și coliba lui, o vedea, o mică formă conică. Acolo erau nevestele lui, așteptându-l cu mâncarea gătită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
în apropierea taberei, simți că nu poate merge mai departe. Se opri și privi la măruntele colibe care se profilau negre în pâlpâirea focurilor de gătit aprinse, și care trimiteau în sus nori mișcători de fum luminos. Acolo era și coliba lui, o vedea, o mică formă conică. Acolo erau nevestele lui, așteptându-l cu mâncarea gătită, numai bună de pus în farfurie. Dar el nu avea chef să mănânce. Simțea că nu putea îndura să intre și să dea ochii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
arde și preface în cenușă durerea din inimă. La lăsatul serii, își lua cina cu mult înainte de a ieși cu pușca. Apoi se rezema de un copac în apropierea taberei; chiar așa, la o aruncătură de băț de propria sa colibă, rămânând acolo ore întregi, veghind în tăcere. Se simțea amorțit și abătut. Stătea acolo fără nici un rost. Ca și când picioarele lui refuzau porunca de a se depărta de acel loc. Toată săptămâna câmpurile au zăcut nepăzite, iar dacă animalele sălbatice prădau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Ca și când picioarele lui refuzau porunca de a se depărta de acel loc. Toată săptămâna câmpurile au zăcut nepăzite, iar dacă animalele sălbatice prădau plantele tinere, îi păsa prea puțin... Părea să trăiască doar ca să stea noaptea și să-și vegheze coliba. Nu-și îngăduia să se gândească la ce se petrecea înăuntru. Veghea doar, până când focurile se stingeau și frigul cobora în desiș, iar el era atât de înțepenit, încât atunci când ajungea acasă la răsăritul soarelui, arăta vlăguit ca după o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
dădu seama că soția lui era încântată că-l vede plecând. Lipindu-și spatele de trunchiul copacului ce-i oferea reazem în fiecare seară, și ținând pușca de-a lungul pieptului, își pironi cu încăpățânare ochii pe forma întunecată a colibei, și revăzu în minte chipul tinerei lui neveste. Acum își îngădui să se gândească mai stăruitor la el și la multe lucruri asemănătoare. Își aminti de tânărul acela, așa cum îl zărise doar cu câteva zile în urmă, aplecându-se peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
lipită de el, ca pe un prieten, și privind intens printre copaci, spre tabără. Era încă devreme și purpuriul apusului încă nu pierise de tot de pe cer, deși acolo unde stătea el în desiș era întuneric. În spațiile libere dintre colibe începeau să prindă contur grupuri de oameni care vorbeau, râdeau și se pregăteau pentru dans. Se aprindeau focuri mici de gătit; iar în mijloc se încinsese un foc mare din care țâșneau, o dată cu norii de fum, șiraguri de scântei. Tam-tamurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
lungul potecii din apropiere, până să se retragă și să rămână neclintit, cu capul întors, ca să-l urmărească pe tânărul care trecea, așa cum trecuse în fiecare noapte în acea săptămână, cu pas sprinten și nerăbdător și cu ochii îndreptați spre coliba lui Jonas. Bătrânul rămase nemișcat ca un copac lovit de trăsnet, ținându-și răsuflarea, deși nu putea fi văzut în umbra deasă și neagră din jurul lui. Îl urmări pe tânăr furișându-se printre colibe până ajunse în cercul de lumină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
nerăbdător și cu ochii îndreptați spre coliba lui Jonas. Bătrânul rămase nemișcat ca un copac lovit de trăsnet, ținându-și răsuflarea, deși nu putea fi văzut în umbra deasă și neagră din jurul lui. Îl urmări pe tânăr furișându-se printre colibe până ajunse în cercul de lumină al focurilor, apoi îndreptându-se prudent spre o parte a grupurilor de oameni care așteptau, asemenea cuiva nesigur dacă era bine-venit; după aceea, trecu pragul colibei sale. Orele se scurgeau și Jonas urmărea dansatorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
lui. Îl urmări pe tânăr furișându-se printre colibe până ajunse în cercul de lumină al focurilor, apoi îndreptându-se prudent spre o parte a grupurilor de oameni care așteptau, asemenea cuiva nesigur dacă era bine-venit; după aceea, trecu pragul colibei sale. Orele se scurgeau și Jonas urmărea dansatorii care țopăiau, și asculta tobele, în timp ce deasupra lui, stelele licăreau, iar păsările de noapte flecăreau în desișul din jur. Se gândea acum stăruitor, așa cum nu-și îngăduise vreodată să o facă, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
și Jonas urmărea dansatorii care țopăiau, și asculta tobele, în timp ce deasupra lui, stelele licăreau, iar păsările de noapte flecăreau în desișul din jur. Se gândea acum stăruitor, așa cum nu-și îngăduise vreodată să o facă, la ceea ce se întâmpla în coliba mică și întunecoasă care își pierdea încet-încet conturul pe măsură ce focurile mureau și dansatorii se retrăgeau la păturile lor. În spatele lui, sus pe cer, luna se făcuse mică și rece; copacii aruncau pe potecă pete negre, distinct conturate, iar vântul aducea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
creat societăți secrete care, abil manevrate, au reușit să pună față în față puterea temporală a papei cu dorința arzătoare a italienilor pentru unitate națională. Așa cum în Malta și Marsilia acționau societăți secrete, și în Italia apar Carbonarii organizați în colibe și vendite, care, prin acțiuni mai mult sau mai puțin evidente, sabotau organizarea socială, ajutați fiind în activitatea lor subversivă de școală și presă. Situația a devenit incendiară prin scrierile lui Ugo Foscoli și Giacomo Leopardi care vedeau în papalitate
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și cu totul străină de jargonul cărților. De unde eram la îndoială dacă românii sunt o națiune sau o colonie cosmopolită modernă, un soi de Algerie franco-italiano-grecească, încep a întrevedea adevărul. Iată un om cu fizionomia veselă: el intră într-o colibă de frunze, scoate de sub suman un instrument ce-i zice lăută și se pune a cânta. Mulțimea de oameni se îndeasă împrejuru-i și-1 ascultă cu dragoste, căci el zice balade strămoșești. Ochii mi se deschid: o naționalitate întreagă se
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
voastră așa". Sau: "Trăiește și acum, dacă n-o fi murit". Sau: "Nunta ține și acum, dacă nu s-o fi sfârșit, ca povestea mea". Iar atunci oamenii se ridicau, în jurul vetrei, șezătoarea se terminase, iar țăranii se întorceau în colibele lor pe cărarea mărginită de garduri negre de mărăcini, sub noaptea senină de ianuarie. Unele expresii sunt spirituale sau originale: "când ajunse la capătul lumii, unde făcutul este totuna cu nefăcutul"; o văduvă este atât de săracă "de nici muștele
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
acești munți legendari ai Carpaților, Bucegii, Alpii Transilvaniei. Pe Vârful cu Dor, odinioară, un cioban a pus rămășag miza fiind șapte iepe că va petrece toată iarna pe munte, singur, departe de turmă și de iubită. El își face o colibă ca să se apere de ninsoare și vânt. Stătea ceasuri lungi în fața ușii, cu gândul la iubită și la oi, iar primăvara i se părea nesfârșit de departe. Degeaba încerca să înșele timpul cântând din fluier și din cornul de lemn
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
a satului Baranca. Odaie (La Odaie) îteren arabil situat la sud de tarlaua Cuzoaia, la est de locul fostului sat Bobești. în prezent mai există câteva case. Denumirea vine de la târla cu adăposturile pentru vite în preajma locului de pășunat și colibele pentru paznici. Iazul de la Odaie-iaz de dimensiuni mai mici din apropierea acestui loc. Dealul Odăiei-deal care este o ramificație spre sud a Dealului Conceștilor către locul numit La Odaie. în vremurile nu prea îndepărtate în partea locului existau mai multe case
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]