7,605 matches
-
tipuri de strain; răspunsuri, rezultate, efecte la nivel individual sau de organizație, pe termen scurt/imediat, mediu sau lung). Majoritatea modelelor S.O. susțin că stresorii din mediul muncii produc schimbări majore (perceptibile sau nu) la nivel psihologic, fiziologic sau comportamental, care conduc la efecte negative imediate sau mediate. În majoritatea paradigmelor moderne se propune implicit sau explicit că relația dintre stresorii ocupaționali-organizaționali și efectele S.O. este moderată/mediată de o multitudine de factori (caracteristici individuale genetice, dobândite sau situaționale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Procesul stresului ocupațional este dinamic-recursiv pentru că evaluarea și coping-ul sunt mecanisme active care au funcția de a adapta permanent stresorii din mediu la realitatea proprie sau invers, de a determina reconfigurări și restructurări la nivel cognitiv, afectiv/neurobiologic și/sau comportamental care să minimizeze efectele negative ale S.O. (pe de o parte, sursele influențează efectele, care devin surse, la rândul lor, iar procesul poate deveni ciclic, cronicizând efectele astfel cumulate ale stresului). 3. Resurse ale sănătății prin prisma psihologiei I
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de peste 25 de ani, grupează componentele inteligenței emoționale în: aspectul intrapersonal (conștientizarea emoțiilor, optimismul, respectul pentru propria persoană, autorealizarea și independența), aspectul interpersonal (empatia, relațiile pozitive, intimitatea, afecțiunea, responsabilitatea socială), adaptabilitatea (rezolvarea problemelor, testarea relației trăire-realitate, flexibilitatea emoțională, cognitivă și comportamentală), controlul stresului (toleranța la stres și controlul impulsurilor) și dispoziția generală (fericirea și optimismul). Măsurarea acestor dimensiuni conduce la coeficientul de emoționalitate (QE) (Reuven Bar-On, apud Roco, 2001). În fine, Daniel Goleman, responsabil pentru popularizarea la scară largă a conceptului
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
sau indirectă. Persoana nu este însă o victimă pasivă în fața stresului. În paralel cu alarma fiziologică și psihologică declanșată de stres, persoanele activează și diferite strategii de coping. Coping-ul, în viziunea aceluiași Lazarus, poate fi definit ca „eforturile cognitive și comportamentale pe care le realizează o persoană pentru a face față unor cerințe care pun la încercare sau depășesc resursele sale” (Lazarus, 1991, în Perrewe, 1991, p. 5). Coping-ul trebuie înțeles tot ca un proces, pentru că relațiile cu mediul sunt în
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
abia de curând cercetările interacționist dinamice au început să dea un contur clar definit problemei. Blocajul în acest demers a fost determinat de incapacitatea vechilor modele conceptuale de a demonstra la nivelul cercetării empirice atributul definitoriu cardinal al personalității - consistența comportamentală. O asumpție universal acceptată, atât la nivelul simțului comun, cât și de către teoreticieni și practicieni, a fost aceea că persoanele sunt caracterizabile printr-o serie de atribute care rămân relativ invariabile de-a lungul timpului și al contextelor sociale de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
în definirea personalității au început să apară citate tot mai frecvent elemente consensuale, precum: stabilitatea, persistența manifestării caracteristicilor individuale, structurilor dispoziționale (trăsăturilor), structurilor procesuale (variabile persoană) sau comportamentelor expresive; unicitatea organizării acestor elemente, conducând la apariția unor patternuri sau „amprente comportamentale” strict personale; generalitatea, tendința reiterării predilecte a anumitor patternuri comportamentale ca răspuns la contextele situaționale variate, subordonate însă acelorași clase de situații; predictibilitatea, ca emergență a primelor trei aspecte, făcând posibilă determinarea stărilor potențiale ale personalității ca urmare a modificării
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
frecvent elemente consensuale, precum: stabilitatea, persistența manifestării caracteristicilor individuale, structurilor dispoziționale (trăsăturilor), structurilor procesuale (variabile persoană) sau comportamentelor expresive; unicitatea organizării acestor elemente, conducând la apariția unor patternuri sau „amprente comportamentale” strict personale; generalitatea, tendința reiterării predilecte a anumitor patternuri comportamentale ca răspuns la contextele situaționale variate, subordonate însă acelorași clase de situații; predictibilitatea, ca emergență a primelor trei aspecte, făcând posibilă determinarea stărilor potențiale ale personalității ca urmare a modificării coordonatelor de timp și spațiu (situație). Rezolvarea paradoxului consistenței a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
distincte și mai ales tehnici și strategii metodologice diferite. Acest fapt a condus consecvent la acumularea unor evidențe empirice foarte eterogene, de multe ori aflate în opoziție reciprocă, întrucât au fost propuse moduri diferite de a demonstra consistența sau inconsistența comportamentală. În plus, foarte frecvent, reprezentanții acestor modele diferite au fost tentați să absolutizeze și să impună ca valide doar soluțiile lor, discreditând soluțiile alternative contraoferite. Mai mult decât atât, pentru a demonstra stabilitatea și generalitatea personalității, cercetătorii trebuiau să aducă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
acestor modele diferite au fost tentați să absolutizeze și să impună ca valide doar soluțiile lor, discreditând soluțiile alternative contraoferite. Mai mult decât atât, pentru a demonstra stabilitatea și generalitatea personalității, cercetătorii trebuiau să aducă dovezi privind existența unor manifestări comportamentale consistente cross-temporal și cross-situațional. Divergența inițială apărută a fost prilejuită, pe de o parte, de faptul că unii dintre aceștia cercetau strict aspectul temporal, alții contrapunându-l pe cel situațional; pe de altă, parte unii considerau stabilitatea trăsăturilor ca atribut imanent
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
stabilească câteva dintre elementele diferențiale de maximă importanță în raport cu modurile alternative de conceptualizare a consistenței, propuse la nivelul celor trei mari modele de măsurare a personalității. În studiul realizat, autorii au plecat de la constatarea că, din perspectiva relațiilor sociale, consistența comportamentală cross-situațională asumată inițial de modelul clasic dispozițional nu poate fi verificată decât în foarte puține cazuri. Modelul dispozițional a favorizat o definire restrânsă, unilaterală a consistenței comportamentale, deși, așa cum spuneau Argyle și Little, realitatea socială este mult mai complexă, cunoașterea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
studiul realizat, autorii au plecat de la constatarea că, din perspectiva relațiilor sociale, consistența comportamentală cross-situațională asumată inițial de modelul clasic dispozițional nu poate fi verificată decât în foarte puține cazuri. Modelul dispozițional a favorizat o definire restrânsă, unilaterală a consistenței comportamentale, deși, așa cum spuneau Argyle și Little, realitatea socială este mult mai complexă, cunoașterea tuturor forțelor având largi implicații pentru cercetare. Aceștia au ilustrat mai multe moduri alternative de conceptualizare a personalității și implicit a formelor ei de consistență, relevând implicațiile
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Theory of Social Behavior, nr. 2, 1972, pp. 1-35) Din perspectiva acestui criteriu există patru tipuri distincte de conceptualizare a variabilității acestor componente, care pot fi puse în corespondență cu anumite teorii. Tipul A se caracterizează prin asumarea unei consistențe comportamentale absolute, atribuite exclusiv persoanei. Indiferent de situație, conduita acesteia se asumă că rămâne invariantă. Aceasta este o poziție extremă tipică pentru modelul clasic dispozițional. Tipul B reprezintă o concepție tipică modelului situaționist. Fiecare situație alternativă (stimul) se asumă că antrenează
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
este explicată cel mai bine nu de caracteristicile persoanei sau situației considerate separat, ci de interacțiunea acestora. Dincolo de aceste diferențieri, Argyle și Little au arătat că modelele măsurării personalității diferă nu doar sub aspectul modului de alocare a acestei variabilități comportamentale, ci și în modul de interpretare, distingându-se astfel cinci alternative de conceptualizare a personalității. 1. Personalitatea ca pattern comportamental constant (invariant) O astfel de conceptualizare este specifică teoriei trăsăturilor, întrucât acestea sunt considerate patternuri comportamentale consistente cross-situațional. Conform acestei
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Argyle și Little au arătat că modelele măsurării personalității diferă nu doar sub aspectul modului de alocare a acestei variabilități comportamentale, ci și în modul de interpretare, distingându-se astfel cinci alternative de conceptualizare a personalității. 1. Personalitatea ca pattern comportamental constant (invariant) O astfel de conceptualizare este specifică teoriei trăsăturilor, întrucât acestea sunt considerate patternuri comportamentale consistente cross-situațional. Conform acestei accepțiuni, trăsăturile psihologice (de exemplu, extraversia) se consideră a fi la fel de stabile precum cele fizice (culoarea ochilor). 2. Personalitatea ca
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
alocare a acestei variabilități comportamentale, ci și în modul de interpretare, distingându-se astfel cinci alternative de conceptualizare a personalității. 1. Personalitatea ca pattern comportamental constant (invariant) O astfel de conceptualizare este specifică teoriei trăsăturilor, întrucât acestea sunt considerate patternuri comportamentale consistente cross-situațional. Conform acestei accepțiuni, trăsăturile psihologice (de exemplu, extraversia) se consideră a fi la fel de stabile precum cele fizice (culoarea ochilor). 2. Personalitatea ca dispoziții trăsătură Trăsăturile sunt concepute interacționist, respectiv ca predispoziții comportamentale relativ stabile, însă manifestate și în funcție de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
trăsăturilor, întrucât acestea sunt considerate patternuri comportamentale consistente cross-situațional. Conform acestei accepțiuni, trăsăturile psihologice (de exemplu, extraversia) se consideră a fi la fel de stabile precum cele fizice (culoarea ochilor). 2. Personalitatea ca dispoziții trăsătură Trăsăturile sunt concepute interacționist, respectiv ca predispoziții comportamentale relativ stabile, însă manifestate și în funcție de caracteristicile situației. De pildă, conform acestei conceptualizări, anxietatea unei persoane este dată ca urmare a interacțiunii dintre trăsătura nevrotismului și gradul de stres indus de situație. Această concepție este reductibilă la formula interacționistă introdusă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
le vehiculeze și mai ales necesar să le valideze suplimentar. S-a văzut deja că personalitatea, ca orice entitate supusă cercetării, trebuie fixată în anumite coordonate de timp și spațiu. De aceea, în demersul științific de demonstrare a existenței consistenței comportamentale, drept temei necesar al constituirii psihologiei personalității ca domeniu distinct de studiu, cercetătorul trebuie să delimiteze clar între cele două perspective de analiză. Perspectiva longitudinală/temporală studiază identitatea de manifestare a unor structuri de personalitate (trăsături) la două sau mai
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
alegerea unor designuri cross-temporale de verificare a consistenței personalității (vezi figurile 2a și 2b). Fig. 2a. Tipuri de designuri în cercetarea consistenței Perspectiva transversală/cross-situațională de determinare a consistenței personalității este interesată de măsura în care unul și același indicator comportamental al unei trăsături sau unul și același profil de trăsături rămâne invariant în contexte situaționale variate. Uneori, în aceeași perspectivă cross-situațională există tendința de a se include și demersul de determinare a invarianței unor indicatori comportamentali multipli eterogeni, care însă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
unul și același indicator comportamental al unei trăsături sau unul și același profil de trăsături rămâne invariant în contexte situaționale variate. Uneori, în aceeași perspectivă cross-situațională există tendința de a se include și demersul de determinare a invarianței unor indicatori comportamentali multipli eterogeni, care însă pot fi circumscriși aceleiași categorii-trăsătură, indiferent dacă este vorba de unul și același context repetat sau de contexte variate. Totuși, aceasta reprezintă mai degrabă o perspectivă de abordare distinctă, cross-modală, întrucât pe primul loc trece gradul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
circumscriși aceleiași categorii-trăsătură, indiferent dacă este vorba de unul și același context repetat sau de contexte variate. Totuși, aceasta reprezintă mai degrabă o perspectivă de abordare distinctă, cross-modală, întrucât pe primul loc trece gradul de consistență al mai multor referenți comportamentali, subsumabili în mod teoretic aceleiași trăsături subiacente (categorii). Când contextul analizat este același (repetat), termenul cross-modal este în opinia noastră mai adecvat. Dacă se specifică însă două sau mai multe contexte diferite și n specii comportamentale (referenți), perspectiva de analiză
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
al mai multor referenți comportamentali, subsumabili în mod teoretic aceleiași trăsături subiacente (categorii). Când contextul analizat este același (repetat), termenul cross-modal este în opinia noastră mai adecvat. Dacă se specifică însă două sau mai multe contexte diferite și n specii comportamentale (referenți), perspectiva de analiză devine cross-situațional-modală. Ambiguitatea este dată de faptul că unii autori utilizează nediscriminativ termenii. De pildă, Epstein și O’Brien (1985) notau: „...noi utilizăm termenul cross-situațional într-un sens generic pentru a include relațiile cross-modale și toate
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Cu toate acestea, au apărut și o serie de critici care au solicitat furnizarea de evidențe ale stabilității nu doar pentru atributele cu care poate fi etichetată personalitatea cuiva (așa cum se întâmplă în aplicarea de chestionare), ci și pentru manifestările comportamentale direct observabile și cuantificabile. Ca răspuns la astfel de solicitări poate fi invocat studiul efectuat de Piccione, Hilgard & Zimbardo (1989), care au evidențiat că predispoziția la hipnotizabilitate pe care o dețin persoanele se păstrează foarte bine chiar atunci când ea este
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Hilgard & Zimbardo (1989), care au evidențiat că predispoziția la hipnotizabilitate pe care o dețin persoanele se păstrează foarte bine chiar atunci când ea este re-testată după o perioadă de 25 de ani. Autorul a măsurat stabilitatea temporală pe baza unor indicatori comportamentali obiectivi, cum ar, fi de pildă, testul rigidității brațului, obținând valori de corelație de r = 0,71. Totuși, s-a arătat că pe parcursul unor perioade lungi de timp expresia fenotipică pentru multe din trăsăturile personalității se modifică suficient de mult
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
r = 0,71. Totuși, s-a arătat că pe parcursul unor perioade lungi de timp expresia fenotipică pentru multe din trăsăturile personalității se modifică suficient de mult, ca urmare a trecerii acesteia prin diverse stadii de dezvoltare, fapt pentru care măsurările comportamentale fenotipic-identice la intervale foarte mari de timp sunt extrem de greu de replicat. De pildă, Olweus (1979) arăta că în ceea ce privește agresivitatea pe care un copil o manifestă față de altul, la nivel fenotipic, prin comportamentul de distrugere a jucăriilor acestuia, ar fi
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
profundă, condusă conform modelului interacționist dinamic și celui dispozițional condițional, au apărut o serie de critici care atrag atenția asupra riscurilor privind performarea „mecanică” a unor indici de consistență, înțeleși conform accepțiunii de stabilitate temporală. Chiar definiția consistenței ca invariabilitate comportamentală exprimată la anumite intervale de retestare devine discutabilă. O primă problemă este aceea că, de exemplu, dacă luăm în atenție doar aspectul temporal și măsurăm repetat o persoană, putem să constatăm că aceasta se manifestă stabil la o anumită trăsătură
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]