8,042 matches
-
școlile active” organizate la începutul secolului nostru? 9. Resursele și limitele învățării prin descoperire. 10. Ce influență benefică au activitățile pe grupe? Capitolul Xtc "Capitolul X" Comunicarea didactictc "Comunicarea didactic\" Luminița Iacobtc "Luminița Iacob" 1. Precizări conceptualetc "1. Preciz\ri conceptuale" Comunicarea educațională sau pedagogică este cea care mijlocește realizarea fenomenului educațional în ansamblul său, indiferent de conținuturile, nivelurile, formele sau partenerii implicați. Față de aceasta, comunicarea didactică apare ca formă particulară, obligatorie în vehicularea unor conținuturi determinate, specifice unui act de
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Ă, principiul retroacțiunii are ca menire echilibrarea și eficientizarea structurilor, dimensiunea sa adaptativă fiind evidentă. Dintre formele de retroacțiuni prezente și în comunicarea de tip didactic, rețin atenția două: feed-back-ul și feed-forward-ul. 4.1. Delimitări conceptualetc "4.1. Delimit\ri conceptuale" Într-o accepțiune foarte largă, prin feed-back (fb), ca formă de conexiune inversă, se înțelege modalitatea prin care finalitatea redevine cauzalitate. Modalitate prin care anticiparea finalității redevine cauzalitate este o retroacțiune de tip feed-forward. Dacă (fb) intră în funcție după
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de adevăr. Foarte puține din cercetările pe care le vom evoca au avut drept punct de plecare problemele educației Ă studiul lui Rosenthal și Jacobson asupra efectelor expectațiilor profesorului este una din acestea. În această prezentare nu ne propunem analize conceptuale amănunțite, nici descrieri aprofundate ori evaluări ale unor experimente, ci o trecere în revistă a problemelor educației din punctul de vedere al psihologiei sociale. Perspectiva sociologică este redusă la minimum, deși ea s-a dovedit deosebit de utilă pentru travaliul psihologilor
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
creative pe computer într-o manieră care să simuleze comportamentul uman. De exemplu, Langley, Simon, Bradshaw și Zytkow (1987) au dezvoltat o serie de programe care redescoperă legi științifice fundamentale. Pentru căutarea unui set de date sau a unui spațiu conceptual și identificarea relațiilor ascunse între variabile introduse, aceste modele computaționale apelează la euristică - repere în rezolvarea de probleme. Programul inițial, numit BACON, folosește euristica de tipul „Dacă valoarea a două variabile numerice crește simultan, să se calculeze raportul lor” în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
perseverează însă în ciuda rezistențelor și, în cele din urmă, le vinde scump, pentru a prelua ulterior o altă idee originală sau care nu s-a bucurat de popularitate. Studiile preliminare în direcția teoriei investiției au venit în sprijinul acestui model conceptual (Lubart și Sternberg, 1995) și au inclus probe care presupun: a) compunerea unor nuvel cu titluri neobișnuite (de exemplu, „Bascheții caracatiței”), b) executarea unor desene cu teme neobișnuite (de exemplu, pământul văzut de o insectă); c) crearea unor reclame originale
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Educației al S.U.A. Rezultatele și opiniile exprimate aici nu reflectă poziția sau politica Biroului de Cercetare și Dezvoltare Educațională sau a Ministerului Educației al S.U.A. Acest capitol a fost extras parțial din Sternberg și Lubart (1996). Bibliografie Adams, J.L. (1986), Conceptual blockbusting, ediția a III-a, Addison-Wesley, New York (ediția originală: 1974). Amabile, T.M. (1983), The social psychology of creativity, Springer-Verlag, New York. Amabile, T.M. (1996), Creativity in context, Westview, Boulder, CO. Barron, F. (1963), Creativity and psychological health, Van Nostrand, New York. Barron
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
începutul Renașterii, a avut loc o schimbare semnificativă a acestei concepții. În perioada istorică respectivă, atributele divine ale marilor artiști și artizani au fost acceptate și deseori considerate manifestări proprii individului, și nu de sorginte divină. Mai mult, această transformare conceptuală nu era izolată, ci aparținea unui areal mai larg de schimbări sociale, printre care „declinul șerbiei, triumful limbii engleze, apariția profesiunilor juridice și medicale și răspândirea nonconformismului religios” (Wilson-Given, 1996, p. 3). Transformările menționate nu s-au făcut simțite decât
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
apariția profesiunilor juridice și medicale și răspândirea nonconformismului religios” (Wilson-Given, 1996, p. 3). Transformările menționate nu s-au făcut simțite decât odată cu afirmarea pe deplin a Renașterii (aproximativ 1500-1700). Deși Chaucer a folosit termenul a crea încă din 1393, cadrul conceptual al creativității a rămas relativ difuz și, uneori, a fost chiar pierdut din vedere până când majoritatea filosofilor de marcă ai Renașterii (de exemplu Hobbes [1588-1679], Locke [1632-1709]) au reușit să lanseze problematica imaginației, a libertății individuale și a autorității societății
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
un potențial specific fiecărui individ; c) talentul trebuie diferențiat de geniu; d) potențialul și exersarea talentului și geniului depind de atmosfera politică a epocii. (Pentru cititorul care consideră că aceste concepții au fost depășite, problematici similare asupra distincțiilor și diferențierilor conceptuale [validitatea discriminatorie] se regăsesc în cercetările recente despre specificitatea domeniului - Albert, 1980; Baer, 1995; Bloom, 1985; Gardner, în presă; Runco, 1986.) Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, ideea că nici geniul, nici talentul nu puteau supraviețui într-o societate opresivă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
imaginația și ceea astăzi se înțelege prin gândire divergentă (Brody, 1992; Willerman, 1986). Din acest grup făcea parte și Terman, responsabil cu revizuirea testului Binet-Simon; deși testul coeficientului de inteligență (IQ test*) era instrumentul său favorit de cercetare, structurarea cadrul conceptual i-a aparținut lui Galton (Terman, 1924). Deși cercetările lui Galton au ieșit din actualitate, influența lor continuă să persiste. Terman a fost primul psiholog american care a abordat tema geniului. Profundul său interes (și al studiilor din secolul XX
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
la excelență. Cercetarea lui Cox face o aluzie, nerecunoscută de obicei, la faptul că Terman și Cox cunoșteau metodele și rezultatele frauduloase ale lui Lombroso și că au dorit să testeze empiric validitatea lor (Cox, 1926, pp. 14-15). În ciuda limitelor conceptuale și a accentuării rezultatelor „practice”, cercetarea lui Cox a fost influențată considerabil de Galton numai prin intermediul interesului lui Terman față de acesta (1926). Cercetările lui Galton (1869) au constituit atât un stimulent, cât și un model pentru studiul monumental întreprins de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
între 1950 și 1960 personalitatea creativă constituia o temă de actualitate. Fie că erau sau nu conștienți, cercetătorii creativității s-au situat în avangardă prin noua atitudine individualistă. Toate persoanele creative fuseseră transformate în eroi culturali. Helson a surprins schimbarea conceptuală, dar nu și transformările paradigmatice pe care am încercat să le urmărim pe parcursul istoriei cercetării creativității. În scurt timp, orizontul intereselor a cunoscut o amplificare progresivă. Unii cercetători și-au refocalizat atenția pe alte categorii și stiluri, iar alții, precum
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1963; Guilford, 1957: Jackson și Messick, 1965), cercetarea psihometrică a dimensiunilor produselor creative este surprinzător de săracă. Analiza produselor variază de la scale de evaluare relativ rudimentare (Besemer și O’Quin, 1993; Hargreaves, Galton și Robinson, 1996; Treffinger, 1989) până la metode conceptuale complexe și congruente de evaluare (Amabile, 1983; Hennessey și Amabile, 1988a). Fără îndoială că metoda cea mai populară de evaluare a produsului creativ întrebuințează sistemul de cotare a evaluatorilor externi, metodă ce se poate ulterior divide în evaluarea părinților și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
J.E. Davidson (eds.), The nature of insight (pp. 281-325), MIT Press, Cambridge, MA. Isaksen, S.G., Treffinger, D.J. (1985), Creative problem-solving: The basic course, Bearly Limited, Buffalo. NY. Jackson, P.W., Messick, S. (1965), „The person, the product, and the response: Conceptual problems in the assessment of creativity”, Journal of Personality, 33, pp. 309-329. James, L.R., Ellison, R.L., Fox, D.G., Taylor, C.W. (1974), „Prediction of artistic performance from biographical data”, Journal of Applied Psychology, 59, pp. 84-66. Johnson, L.D. (1985), „Creative
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
procesului de restructurare cognitivă care are loc la subiecții experimentali. O asemenea restructurare poate influența, pe lângă perspicacitate, și alte tipuri de gândire creativă. Baughman și Mumford (1995) au investigat fenomenul de restructurare din prisma influenței sale asupra gândirii categoriale și conceptuale. Ei le-au cerut studenților utilizați drept subiecți să folosească exemplarele unor categorii pentru a forma o nouă categorie care să includă toate exemplarele. Studiul a apelat la trei forme de manipulare: în prima, s-a recurs la variația gradului
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de autoevaluările oamenilor de știință creativi (Ghiselin, Rompel și Taylor, 1964). Autoevaluările sugerează rolul indispensabil al amplorii perceptive și al unui așa-zis proces de scanare în etapele inițiale ale rezolvării problemelor, care se apropie, astfel, din punct de vedere conceptual de procesul de brainstorming, unde sunt luate în considerare toate alternativele posibile - la rândul său, un proces ce compensează alte rezultate experimentale (Richards și deCock, în publicații periodice). Studiile observaționale demonstrează că gândirea divergentă a copiilor este favorizată de un
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creatori par să îl considere stimulativ (Mumford, 1984). Așa cum motivația intrinsecă sau extrinsecă poate influența creativitatea în mediul natural, tot astfel competiția și stresul sunt potențial inhibitorii sau stimulative pentru creativitate, în funcție de persoană și de context. Bibliografie Adams, J. (1979), Conceptual blockbusting, ediția a II-a, Norton, New York. Albert, R.S. (1978), „Observations and suggestions regarding giftedness, familial influence, and the achievement of eminence”, Gifted Child Quarterly, 22, pp. 201-211. Albert, R.S. (1994), „The contribution of early family history to the achievement
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
thinking (pp. 79-85), Ablex, Norwood, NJ. Runco, M.A., Pezdek, K. (1984), „The effect of television and radio on children’s creativity”, Human Communications Research, 11, pp. 109-120. Runco, M.A., Reiter-Palmon, R., Smith, W., Seino, S. (1997), Procedural and conceptual explicit instructions and creative thinking, manuscris nepublicat. Runco, M.A., Richards, R. (eds.) (1998), Eminent creativity, evenjday creativity, and health, Ablex, Norwood, NJ. Runco, M.A., Sakamoto, S.O. (1996), „Optimization as a guiding principle in research on creative problem
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
vizează creația subiectului, este, evident, mult mai ușor să cunoaștem și să analizăm un singur creator și creațiile sale; în al doilea rând, interesul nostrul central este să respectăm individualitatea și noțiunea de individualism, pentru a le salva din capcanele conceptuale ale „comportamentului specific speciei”, ale „curbei lui Gauss” sau ale „subiectului epistemic”. După cum vom demonstra ulterior, considerăm că putem dobândi respect față de individualitate fără a pierde din vedere numeroasele moduri de integrare a individului creator în contextul său social. Rămâne
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creatorii?. Suntem de acord cu cele patru nivele (cultură, instituție, grup de lucru și persoană) delimitate de matricea celor 48 de celule. Însă „persoana” redusă la patru celule dintre cele 48 poate fi amplasată atât în context geografic, cât și conceptual fără a-i știrbi din realismul ei. Iar în ceea ce privește misterul, în ciuda strădaniei nostre de a demistifica procesul creativ, el continuă încă să persiste. Rolul cercetătorului Problema obiectivității este una semnificativă. În studiul de caz, cercetătorul deține două roluri majore: fenomenologic
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
decât un pictor de talia lui Hendrick Bloemaert (vezi Simonton, 1984a). Ultima și cea de-a treia metodă este denumită abordarea istoriometrică și constituie tema capitolului de față. După descrierea amănunțită a abordării, vom prezenta o scurtă istorie a dezvoltării conceptuale, pentru a delimita ulterior câteva subiecte centrale propuse de acest tip specific de cercetare. Definirea metodologiei În termeni formali, istoriometria este acea „disciplină științifică în cadrul căreia sunt verificate ipotezele nomotetice despre comportamentul uman cu ajutorul analizelor cantitative ale datelor istorice despre
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
s-au dovedit mai puțin capabili decât novicii să se adapteze la modificări ale regulilor jocului. Frensch și Sternberg au făcut două tipuri de modificări. Modificările de suprafață au fost legate de numele și de ordinea culorilor; modificarea profundă sau conceptuală a fost că nu jucătorul ce a câștigat ultima levată, ci cel care a pierdut-o joacă primul. Ambele tipuri de modificări au fost testate și pe novici, și pe experți. Experții s-au adaptat la modificări mai greu decât
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
flexibil și în moduri neobișnuite, cum sunt problemele cu matrice geometrice). Este extrem de semnificativ faptul că acea componentă a prelucrării informațiilor care s-a dovedit cea mai potrivită pentru identificarea persoanelor ce gândesc creativ implica trecerea dezinvoltă de la un sistem conceptual la altul (green-blue, pe de o parte și, pe de altă parte, blue-green). Alt tip de item (Sternberg și Gastel, 1989a, 1989b) le cerea subiecților să rezolve probleme analogice sau de alt tip inductiv, dar fie cu premise reale (de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1), pp. 1-32. Sternberg, R.J., Lubart, T.I. (1995), Defying the crowd: Cultivating creativity in a culture of conformity, Free Press, New York. Sternberg, R.J., Lubart, T.I. (1996), „Investing in creativity”, American Psychologist, 51 (7), pp. 677-688. Tetewsky, S.J., Sternberg, R.J. (1986), „Conceptual and lexical determinants of nonentrenched thinking”, Journal of Memory and Language, 25, pp. 202-225. Torrance, E.P. (1962), Guiding creative talent, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, NJ. Torrance, E.P. (1963), „Explorations in creative thinking in the early school years: A progress report”, în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
să se deosebească ideile care sunt, pur și simplu, bizare de cele ce sunt, într-adevăr, creative. Dar se consideră, de obicei, că această validare socială urmează actul creativ individual și poate fi separată de el - cel puțin, pe plan conceptual. Afirmația fermă pe care o facem aici este că nu putem, nici măcar în principiu, să despărțim reacția societății de contribuția individuală: cele două sunt inseparabile. Câtă vreme ideile sau produsele nu sunt validate, putem vorbi despre originalitate, dar nu despre
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]