2,296 matches
-
de alianță a fost realizat între fiica lui Carol cel Mare și Constantin al VI-lea, dar logodna celor doi a fost ruptă după ce Carol s-a supărat pentru că nu a fost invitat să participe la cel de-al șaptelea conciliu ecumenic de la Niceea. În 802, Irina a fost înlăturată de la conducerea imperiului, iar noul împărat , Nikephoros I, a refuzat ferm recunoașterea titlului imperial al lui Carol. Carol a făcut presiuni asupra Constantinopolului prin atacarea orașelor bizantine din Dalmația și asedierea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
convocat sinodul local la Alexandria în 320-321 prin care era condamnată doctrina lui Arius. Acesta a fost îndepărtat din Alexandria, dar a continuat să-și răspândească ideile la Nicomedia. Constantin a intervenit pentru a restaura ordinea și a convocat primul conciliu ecumenic din 325 la Niceea. Constantin l-a prezidat și a intervenit decizional. Arianismul a fost condamnat, Arius fiind exilat în Iliricum. A fost declarată dreapta credință susținută de Athanasiu, rivalul lui Arius-ortodoxia. Au fost adoptate primele poziții ale Crezului-Simbolul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de rezistență antiromană, fiind adoptat de longobarzi, ostrogoți și vizigoți. În secolul al IV-lea apărut erezia lui Macedonius care susținea că Duhul Sfânt nu este de aceeași natură cu Tatăl și Fiul. Theodosius I a intervenit, în 381 convocând conciliul de la Constantinopol, unde Crezul a fost completat și restabilin deciziile luate la Conciliul de la Niceea. Arianismul dispare, dar rămâne în rândul populațiilor germanice. Deși luptele cristologice păreau să fi luat sfârșit, s-au fondat alte două școli cristologice în Antiohia
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
IV-lea apărut erezia lui Macedonius care susținea că Duhul Sfânt nu este de aceeași natură cu Tatăl și Fiul. Theodosius I a intervenit, în 381 convocând conciliul de la Constantinopol, unde Crezul a fost completat și restabilin deciziile luate la Conciliul de la Niceea. Arianismul dispare, dar rămâne în rândul populațiilor germanice. Deși luptele cristologice păreau să fi luat sfârșit, s-au fondat alte două școli cristologice în Antiohia și Alexandria în secolul V. Cea din Antiohia se apropia de linia arianistă
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
episcop al Constantinopolului . Școala de la Alexandria era tradiționalistă, susținând că Hristos avea o natură divină după întrupare, însă natură umană se pierdea în cea divină, astfel, ia naștere Monofizismul. Cele două doctrine s-au confruntat la cel de-al treilea conciliu de la Efes în 431. Au fost adoptate decizii privind nestorianismul, fiind condamnată ca erezie sub influența puternică a episcopului Alexandriei.Nestorios a fost depus și exilat. Conciliul de la Efes marchează victoria monofizită susținută de școală de la Alexandria, Fecioara Maria fiind
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
naștere Monofizismul. Cele două doctrine s-au confruntat la cel de-al treilea conciliu de la Efes în 431. Au fost adoptate decizii privind nestorianismul, fiind condamnată ca erezie sub influența puternică a episcopului Alexandriei.Nestorios a fost depus și exilat. Conciliul de la Efes marchează victoria monofizită susținută de școală de la Alexandria, Fecioara Maria fiind declarată ca „Născătoare de Dumnezeu”.Monofizitismul a câștigat teren datorită puterii faraonice a episcopului Alexandrei. Episcopul Constantinopolului, susținut de papa Leon cel Mare, a condamnat monofizismul, iar
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de la Alexandria, Fecioara Maria fiind declarată ca „Născătoare de Dumnezeu”.Monofizitismul a câștigat teren datorită puterii faraonice a episcopului Alexandrei. Episcopul Constantinopolului, susținut de papa Leon cel Mare, a condamnat monofizismul, iar Teodosius al II-lea a convocat un nou conciliu la Efes în 449. Au fost comise abuzuri, fiind maltratați trimișii Papei. „Sinodul tâlhăresc” a fost nerecunoscut de biserica. Urmează Marcian la tron ce era căsătorit cu sora lui Teodosius, susținătoare a ortodoxiei. În 451 este convocat cel de-al
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Efes în 449. Au fost comise abuzuri, fiind maltratați trimișii Papei. „Sinodul tâlhăresc” a fost nerecunoscut de biserica. Urmează Marcian la tron ce era căsătorit cu sora lui Teodosius, susținătoare a ortodoxiei. În 451 este convocat cel de-al patrulea conciliu la Calcedon prin care erau condamnate nestorianismul și monofizisimul, stabilindu-se ca dogmă oficială diofizismul, prin care natură umană și cea divină a lui Hristos erau considerate a fi unite. După condamnarea monofizismului, tensiunile s-au accentuat în provinciile orientale
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Armenia . Tensiunile s-au adâncit, iar împărații au încercat să facă un compromis între cele două tabere. Împăratul Zenon chiar emite edictul „Henotikon” în 482 prin care sunt interzise disputele religioase. În 553 , Iustinian a convocat cel de-al cincelea conciliu la Constantinopol, încercând să-i împace pe ortodocși și pe monofiziți prin condamnarea scrierilor nestoriene, dar a eșuat.În secolul VII, arabii cuceresc provinciile orientale ce opun o slabă rezistență împotriva acestora în urma tensiunilor religioase interne. Se arată inițial o
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
voință de a acționa, ce avea să fie impusă prin două edicte din 638 și 648. Rezultatele nu au fost cele așteptate, iar în secolul VII, Imperiul Bizantin a pierdut Egiptul. În 680-681, a fost organizat cel de-al șaselea conciliu ecumenic la Constantinopol, convocat și prezidat de Constantin al IV-lea, ce condamnă ereziile, inclusiv formulele de compromis, restabilind ortodoxia, însă cu prețul pierderilor teritoriale. Sursele despre această perioada sunt puține căci lucrările autorilor iconoclaști au fost distruse după restabilirea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
al IV-lea, ce condamnă ereziile, inclusiv formulele de compromis, restabilind ortodoxia, însă cu prețul pierderilor teritoriale. Sursele despre această perioada sunt puține căci lucrările autorilor iconoclaști au fost distruse după restabilirea cultului icoanelor. S-au păstrat fragmente în actele conciliului ecumenic din 787 sau în operele adversarilor acestora. Cele mai importante sunt cele trei tratate despre distrugerea icoanelor, scrise de Ioan Damaschinul, care se află în afara granițelor imperiului. Biserica încerca să respingă păgânismul și să revină la principiile timpurii. S-
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și arsenale. Mulți călugări au emigrat în Grecia sau în sudul Italiei, ori în Cipru. Leon IV a continuat politica iconoclastă. Sub regența preluată de împărăteasa Irina în numele lui Constantin VI, cultul icoanelor a fost restabilit de către patriarhul Tarasios în urma conciliului ecumenic de la Constantinopol din 786 și de la Niceea în 787. Relicvele au fost reașezate în biserici, mănăstirile au fost reabilitate, dar încă mai erau numeroși susținători ai iconoclasmului. În 815 s-a revenit la iconoclasm sub Leon V Armeanul după ce
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
în 787. Relicvele au fost reașezate în biserici, mănăstirile au fost reabilitate, dar încă mai erau numeroși susținători ai iconoclasmului. În 815 s-a revenit la iconoclasm sub Leon V Armeanul după ce l-a înlăturat pe patriarhul Nichefor și în urma conciliului de la Constantinopol. Dar iconoclasmul își pierduse din susținere. În 843, în tipul regenței preluată de Teodora în numele lui Mihail al III-lea , cultul icoanelor a fost restaurat definitiv. Autoritatea imperială a avut cel mai mutl de câștigat după ce transferul de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
au fost distruse. Dovezi ale picturii bizantine din sec. IV-VI se mai găsesc în Thessalonic sau în Italia. Eusebiu de Cezareea este considerat părintele istoriografiei creștine. Nu a fost inclus în rândurile bisericii răsăritene căci s-a împotrivit deciziei conciliului de la Niceea din 325, propunând o formulă de compromis. A scris Cronica Universală și Istoria Ecleziastică. În Cronica Universală a scris despre sistemele cronologice ale antichității-caldeean, asirian, egiptean, ebraic, grec și roman, și a redat o cronologiei a istoriei lumii
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
revoltată a Pragăi a aruncat pe geamurile primăriei consilierii orășenești). După moartea regelui Venceslau, fratele său vitreg, Sigismund, era moștenitorul legal al tronului. Husiții se opuneau suirii pe tron a unui catolic fervent, care îl chemase pe Jan Hus la Conciliul de la Constance, asigurându-i imunitatea și care nu se ținuse de cuvânt. Sigismund a venit la Praga în fruntea unei armate de 30.000 de cruciați, dorind să obțină capitularea orașului și coroana. În 1420, țăranii răsculați și soldații husiți
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
canon, singurul care a rezistat în totalitate în timp este cel al școlii Theravada. Tradiția spune că la scurtă vreme de la moartea lui Buddha (aprox. 483 î.Hr.) și intrarea acestuia în parinirvăna (pali: parinibbăna, "stingerea totală") s-a convocat Primul Conciliu budist care a fixat, în mod oral, "Vinaya-Pitaka" și "Sutra-Pitaka". Acesta a fost organizat la Rajagriha de către Mahăkăśyapa, un discipol al lui Buddha. În secolul următor, pe măsură ce comunitatea budistă Sangha a continuat să se extindă, a apărut o controversă în jurul
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
și "Sutra-Pitaka". Acesta a fost organizat la Rajagriha de către Mahăkăśyapa, un discipol al lui Buddha. În secolul următor, pe măsură ce comunitatea budistă Sangha a continuat să se extindă, a apărut o controversă în jurul celor zece puncte de disciplină monastică. Al doilea Conciliu budist (care s-a produs la aproximativ o sută de ani de la moartea lui Gautama) a fost ținut la Vaisali și a avut ca rol rezolvarea acestei dispute. În cele din urmă, toți membrii consiliului au fost de acord ca
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
destinată numai femeilor care asistau la slujbe. Cea mai atractivă este galleria sudică la care se ajunge după ce se trece printr-o deschidere a unui perete subțire de marmură. Acel perete a fost adăugat mai târziu pentru a delimita "Sala conciliilor", iar deschiderea a primit numele de "Poarta Paradisului și a Infernului". Uimitoarea cupolă este unită la răsărit și la apus cu câte o semicupolă cu dimensiuni asemănător de ample, acelea concurând la amplificarea grandioasă a spațiului Cupola centrală este unită
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
lipsiți de originalitate ai textelor vechi. Aristotel era socotit drept o autoritate de necontestat, fiind numit "Filosoful". Scrierile Sfântului Augustin se bucurau de aceeași prețuire nelimitată în domeniul teologiei, fiind depășite doar de Sfintele Scripturi și de textele oficiale ale conciliilor bisericești. Metoda preferată a scolasticilor consta în operarea cu vocabularul logic și filosofic al lui Aristotel, atât în predarea învățăturilor, cât și în argumentare și dialog. Discuțiile pe teme teologice se bazau pe Biblie și pe "Sententiarum Libri Quator" ale
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
necesitatea combaterii unor erezii, astfel încât a apărut posibilitatea ca din dorința de a sublinia anumite aspecte să se ajungă la formulări cu înțelesuri nedorite. Se pare că doctrina a apărut în Spania. Adăugarea a fost aprobată în anul 809 de către Conciliul de la Aachen și a fost examinată de Papa Leon al III-lea, care deși ar fi aprobat doctrina, ar fi interzis, totuși, în mod expres inserarea ei în Crez. Atitudinea Papei se vede și mai clar în decizia pe care
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
părinte și coleg în slujire Celestin, episcopul Bisericii din Roma, cu lacrimi în ochi am fost nevoiți să ajungem la această dureroasă condamnare a lui. Însuși Iisus Christos, Domnul nostru, împotriva căruia rostește blasfemii, a definit prin vocea acestui preasfânt Conciliu că Nestorie este exclus de la demnitatea episcopală și din oricare colegiu sacerdotal”. Sinodul a elaborat următoarele documente: Cele șase canoane ale sinodului sunt: În paralel cu acest sinod, Ioan al Antiohiei a convocat un sinod propriu. În urma celor două sinoade
Conciliul de la Efes () [Corola-website/Science/301446_a_302775]
-
hegemoniei Prusiei. Devenise însă ulterior unul confesional și reprezenta catolicii. 2/3 din locuitorii Germaniei erau protestanți, 1/3 erau catolici care erau reticenți când au simțit că li se încălcau drepturile religioase. Bismark, de astfel, era iritat de deciziile Conciliului de la Roma din 1870, iar protestanții au găsit un pretext pentru a-i suspectă pe catolicii germani că nu erau onești, apărând premizele Kultur Kampf, politică anticlericală germană a aniilor 1870. Bismark îi acuză într-un articol anonim pe catolici
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
binitarianismului și unitarianismului bazate pe credința într-un Dumnezeu în două ipostaze și respectiv o ipostază). Această credință este acceptată de multe din mișcările creștine contemporane. Teofil al Antiohiei este primul autor patristic care folosește termenul de „Treime”. Primele două concilii ecumenice (Niceea - 325 și Constantinopol - 381) au statornicit definitiv învățătura de credință a Bisericii, inclusiv dogma Sfintei Treimi, astfel că din secolul al IV-lea după Hristos se poate vorbi de o "adevărată cinstire în toată lumea creștină a Sfintei Treimi
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
viziunea monoteistă a evreilor nominali, care în 1500 de ani până la Hristos nu au primit niciodată vreo mărturie ce i-ar fi putut duce la o asemenea accepțiune. Problema trinității rămâne destul de controversată, la fel cum a fost și la Conciliul de la Niceea. Un efect indirect al adoptării acestei dogme ca oficială de către bisericile creștine a dus la reacții adverse în lumea orientală. Se pot observa remarci de condamnare și în scrierile musulmane referitor la această dogmă, ținând cont că și
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
urmat și ei aceeași cale, subliniind totuși că spiritul Vechiului Testament se revelă cu adevărat abia în Noul Testament. Acest punct de vedere este și astăzi reprezentat de Biserica Catolică, de ex. în decretul asupra Sfintei Scripturi adoptat la al Doilea Conciliu al Vaticanului (1962-1965). În comentariul său asupra Genezei ("Cartea facerii"), Sfântul Augustin constată o discrepanță între imaginea lumii din vremea sa și cea a autorilor biblici ("De Genesi ad Litteram", 401-415 d.Hr.) și subliniază necesitatea unei cercetări critice a
Exegeză () [Corola-website/Science/300258_a_301587]