3,116 matches
-
asta, atât de simplă: «Orice ar face omul, tot regretă până la urmă»” (1 aprilie 1971 Ă 494). În fine, la Paris, Cioran duce cu sine toate obsesiile lui balcanice. În scurtă vreme, Parisul i se arată nu așa cum i se configura în reveriile sale recuperatoare, ci asemenea locului care-l dispera și din care voia să plece, loc limitat, o grotă. De reamintit, nu Parisul „real” contează, ci atributele cioraniene cu care el e învestit, răsfrângerea de sine care instituie lume
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Și, dintr-un reproș în altul, dintr-o simplă maliție într-un nestăpînit acces de nervi, mai cade o mască, mai iese la iveală o turpitudine. Mai ales tînărul Alex avatar al rebelului în tipologia pe care tinde să o configureze acest teatru își manifestă dezamăgirea încolțindu-l în învinuiri pe vanitosul șef de familie. Omul în care crezuse, cu nevoia de modele a adolescenței, nu-i decît un ghem de ipocrizii, lașități, prejudecăți. În intervențiile abrupte ale "ereticului" în blugi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sentimentelor pe care Constantin Popa o stăpânește la perfecție. Vag, o muzicalitate pitagoreică însoțește schimburile de replici, totul luând forma unei simfonii stranii despre care nu știm dacă vine din afară sau din interiorul nostru... Lumea obiectuală pe care o configurează dramaturgul este, de asemenea, de o simplitate foarte... percutantă: mese, scaune, o floare, o Biblie, niște cărți de joc. Ea reprezintă cadrul discret în care oamenii și poveștile lor circulă asemenea unor pești tăcuți și singuri într-un acvariu transparent
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de la nucleul de semnificații co-textuale. Una dintre strategiile discursive este poeticitatea ca structurare a discursului poetic care se înfățișează dual, ca funcție textuală, pe de o parte, generând matricea semantică a textului, iar, pe de altă parte, ca funcție metatextuală, configurând co-relaționalitatea mărcilor semantice. Nefiind doar o funcție coextensivă textului 36, poeticitatea construiește rețeaua de semne poetice, textual și metatextual. Astfel, poeticitatea se realizează discursiv, prin intermediul semnelor poetice a căror manifestare inferențială și referențială se face dual, antinomic și complementar, în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cuvântul primenit semantic. Predicația discursivă vizează un dublu aspect, al mărcilor semantice care generează matricea textuală/metatextuală, dar și referențială, păstrând legăturile gnoseologice cu memoria imaginilor. Pactul semantic referent 0/referent imaginar reface drumul cunoașterii, de la arhetip la meta-imagine, interrelațional, configurând funcționalitatea sistemului de semne poetice. Referentul 0 păstrează legăturile arhetipale ale semnului poetic, dezvăluind statutul originar, constant, al trans-textualității. Punerea în mișcare 41 a semnificațiilor primare generează apariția unui alt tip de referent, complementar referentului 0, un referent imaginar, numit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
produce în același timp inegalități în distribuirea cunoașterii, ceea ce face ca asimetria informațională să crească. Toate acestea reclamă reglementare sau intervenție, adică soluționarea colectivă a interacțiunilor problematice (cele bazate pe șanse inegale sau care afectează soarta terților).Mâna invizibilă nu configurează întotdeauna (mai bine zis, niciodată) o societate dezirabilă (și cu atât mai puțin ar putea să o facă în societățile actuale), fiind nevoie de coordonare la nivel social pentru promovarea unor valori sociale, precum echitatea, șansele egale, dezvoltarea regională etc.
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
este, nu constituie o facultate pusă în slujba cunoașterii, ci un instrument de acțiune externă, exercitat asupra aglomerării haotice de motive.". Remarcabil este capitolul rezervat poetului Nichita Stănescu, despre care se scrisese prea puțin la ora la care autoarea își configura teza. Studiul afectat lui Nichita este aprofundat, original și vizează o adâncă înțelegere și aplecare către versul ilustrului poet, pe care-l consideră cel mai mare. Analiza liricii stănesciene e referențială, subtil răspândită de-a lungul întregului studiu: gestul poetic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
războiul cerului cu lutul și ochii noștri răspund cu plâns." " Suntem ai pământului, dar de esență divină" ("Ai pământului"). O componentă a spiritului nostru este inerența zborului, în ea stă lumina, inima, nemurirea ("Într-o imensă pasăre suntem însămânțați"). Poemul configurează metamorfoze stranii, halucinante, pentru a ne convinge de necesitatea năzuinței în existența noastră: În nesfârșirea ei ambițioasă,/ În patosul cu care mai speră la urmași,/ Stă viața noastră." Urmărind alte unghiuri, inedite, ale spiritului, Păunescu își fixează propria condiție de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vedea în tabelul de mai jos (cf. B.N., 1999, pp. 51-57): Sensul termenului de transdisciplinaritate, așa cum este el înțeles de autorul citat, se va clarifica și în cele ce urmează, prin luarea în discuție a celor trei poli care-l configurează: viziunea despre lume, viziunea despre cunoaștere și viziunea despre om. 2.2. Caracteristici 2.2.1. Viziunea transdisciplinară despre lume Unul dintre conceptele-cheie ale viziunii transdisciplinare despre lume îl constituie postularea faptului că Realitatea este în același timp și unitate
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
irelevant, aleatoriu, nociv și fără eficiență reală. Paradigma culturală din perspectiva căreia este construită viziunea asupra educației, în cartea de față, este aceea a cosmodernității (transdisciplinarității). Cele ce urmează reprezintă doar o schiță, liniile de forță care ar trebui să configureze un nou (alt) mod de a gândi educația. Înțeleasă la modul cel mai general, educația (faptul de a educa) este una dintre formele acțiunii sociale. Dar dacă a acționa la modul veritabil înseamnă, de fapt, a crea, atunci acțiunea în
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și stări diverse, chiar opuse, contradictorii, în momente diferite ale vieții sale. Un compozitor (un artist) lasă moștenire nu doar o lucrare muzicală, ci o întreagă lume, cel mai probabil lumea în care s-a regăsit. Adevăratul său portret uman configurându-se din întreaga sa creație. ANEXE FIȘĂ DE LUCRU Nume și prenume: Școala: Clasa: Colegul meu 1. Temperamentul dominant Caracteristici: Lucrarea muzicală ................................... 2. Relația cu colegii Caracteristici: Lucrarea muzicală Temperament specific: ........................................ 3. Relația cu profesorii Caracteristici: Lucrarea muzicală Temperament specific
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Această primă oră își propune familiarizarea elevilor cu conceptul de ideologie ca formă de ruptură între ontologic și axiologic. Elevii vor trebui să înțeleagă mecanismul oricărei forme de conducere de tip opresiv, prin apelul la textele literare care le vor configura câteva paradigme, pornind de la un model biblic, până la transfigurarea artistică modernă a temei. Lecția pregătește incursiunea în sistemele opresive la nivelul istoriei universale, printr-o privire diacronică. Ora a doua: Tema: Intelectualul un incomod al regimului Resurse didactice: fragmente din
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
expresiv-estetică a unei închipuiri, el s-a afirmat plenar într-o vreme îndelungată ca regizor de teatru și film, ca pedagog în raport cu studenții și în calitate de coordonator de teze de doctorat ca teoretician prin cărțile publicate și talentat orator. Toate acestea configurează o operă autentică, fiind unite printr-un fluid, la rădăcina lor, pe care-l recunoaștem ca stil personal. În teoria sa poetică sondează adânc în plan ontologic spectacolul lumii ascuns, "scoțându-l astfel din ascundere" (v. Heidegger), printr-un demers
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
le sugerează expresiv sunt oboseala și rutina ce stăpânește această lume ce își caută identitatea. (Radu Popescu) DA sau NU, piesa scriitorului Alexandrî Ghelman este scrisă în urma cunoașterii profunde a unei realități... Regizorul Alexa Visarion și scenograful Victtorio Holtier au configurat cu precizie o atmosferă convingătoare încadrată legilor teatrului, reușind acea ședință în care adevărul atunci când se relevă doare și neliniștește. Reușita e deplină. Publicul aplaudă spontan. Nu-i este străină tema. [...]Alexa Visarion a tratat cu atenție derularea reprezentației, evitând
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Dumitru, de care protagoniștii vorbesc adesea, apare în film la fel de insistent ca și în ochii minții lor. La fel se va întâmpla cu viziunea lui Ion. Și regizorul face ca visul, nălucirea, imaginarul să capete drept de realitate, să se configureze și să irumpă cu aparența deplinei materialități în real căci ceea ce filmează el este mai mult decât o dramă psihologică, este o psihodramă cu ecouri existențiale. Ceea ce era în piesă o cerință a unității de loc, Năpasta devine prin film
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de a lucra cu actorii, de a preda teatru și de a înțelege marea dramaturgie universală, căreia i l-a impus definitiv pe Caragiale, alături de Shakespeare și de Cehov. Volumul de față este și povestea vocației acestui itinerar artistic. Cartea configurează în același timp un continuu manual de învățătură ce pune în lumină valori pe care secolul XX și XXI le tot iau în răspăr, ca să le redescopere, când artiștii mari își recunosc condiția de fii rătăcitori, după anii dedicați reinventării
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
specifică, purtând amprenta emițătorului și a coordonatelor principale ale situației de comunicare (timp, spațiu, model cultural etc.); emițătorul valorifică resursele expresive ale limbii, personalizează enunțurile, conferindule o marcă stilistică adecvată contextului comunicațional. Contextul, prin cele trei dimensiuni pe care se configurează, contribuie în mare măsură la producerea și receptarea semnificațiilor textuale. - Contextul comunicațional presupune cooperare între actanții comunicării și o raportare consonantă la același referent. În cazul literaturii, lectorul trebuie să depășească bariere temporale, spațiale, culturale, pentru a „comunica“ cu scriitorul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
afectelor; evoluția conflictelor interioare) - plan eseistic, al comentariilor naratorului (frecvent, ale personajului narator), al aserțiunilor sale, al asociațiilor libere de idei, al divagațiilor explicative sau argumentative etc. - planul auctorial, prezent mai ales în proza modernistă și postmodernistă, poate dubla planurile configurate în text, preluând funcțiile metatextului. Camil Petrescu, de exemplu, construiește un plan auctorial în notele de subsol (note infrapaginale), în timp ce prozatorii postmoderniști nu mai izolează planul auctorial, ci îl integrează narațiunii, lăsând „la vedere“ procesul creației, mecanismele de producere a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Creația dramatică etalează o structură specifică, determinată de caracterul sincretic al artei teatrale: - planul acțiunii dramatice reunește evenimentele scenice, petrecute sub ochii spectatorului, și evenimente relatate de către personaje (dialogul dramatic are și o funcție narativă); cele două serii de întâmplări configurează subiectul piesei prin alăturarea a două dimensiuni temporale: prezentul dramatic (timp/durată precizată în didascalii) și trecutul actualizat în discursul personajelor (timp/durată anterioară, „povestită“ de către personaje) - planul discursului dramatic, reliefând conflictele, confruntările de idei dintre personaje - planul convențiilor teatralității
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a atenției lectorului. Referentul titlurilor este de mare diversitate, ilustrând ori ginalitatea scriitorilor, în timp ce modalitățile lingvistice de construire a cuvântului/a sintagmei de intitulare prezintă câteva invariante. - Un termen nominal/o structură nominală (substantiv, adjectiv, pronume, numeral cu valoare substantivală) configurează titluri expozitive sau metaforic simbolice, vizând: tema/teme și motive (Iubire de L. Blaga, Război și pace de Tolstoi, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, Jocul de-a vacanța de M. Sebastian) motivul, simbolul sau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Izvoarele artei vor fi de acum universul ilimitat al imaginației, mituri cosmogonice, istorie națională, natură primordială, folclorul, fantasticul. Modelul uman al romanticilor este „utopia unui om excepțional“ (G. Călinescu), care se revoltă și schimbă fața lumii (eul suprapersonalizat). Modelul lumii configurează un univers în continuă devenire, cu cicluri cosmice marcate de cosmogonie și apocatastază (modele filozofice idealiste: Kant, Hegel). Trăsăturile romantismului - Conceptul creativ al noii ideologii literare este phantasía (fantezia creatoare). - Categoriile estetice ilustrate: frumosul, urâtul, fantasticul, grotescul, ironia etc. - Model
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a eroilor literari are ca premisă diversitatea tipurilor umane, fiind în același timp motivată de principiile estetice ale „școlilor literare“ și de alegerile fiecărui scriitor. Personajul tipologic este eroul reprezentativ pentru o largă categorie umană sau estetică: - Tipologiile generalumane sunt configurate încă din literatura Antichității și perfecționate de clasici (eroul, avarul, ipocritul, lăudărosul, soțul încornorat, naivul, visătorul, cugetătorul, fata ingenuă ori fata bătrână, cocheta etc.). - Tipologiile sociale (țăranul, soldatul, aristocratul, burghezul parvenit, intelectualul, artistul etc.) sunt „obiectul de observație“ al realiștilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
malefice - determină natura conflictului (conflict moral exterior). Lumea basmului ființează întrun spațiu și o durată indeterminate. Cele două categorii ale existenței sunt modelate în matricea fabulosului, exprimând nostalgia omului de a suprima limitele cel condiționează onto logic. Astfel, spațiul se configurează, frecvent, pe trei niveluri valorice (pădurea/pala tul de aramă, de argint, de aur), întro geografie miraculoasă ce dă iluzia realului, dar în care distanțele pot fi comprimate (eroul trece peste nouă mări și nouă țări), tărâmul celălalt, aflat în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
studiată, a patru elemente de structură și de compoziție Subiectul nuvelei este construit în maniera unei acțiuni trepidante, cu momente de mare tensiune, generate de conflicte puternice de interese (care îl opun pe Ghiță lui Lică) și de valori morale (configurând două triunghiuri: Ghiță - Lică - Pintea/Ana - mama ei - femeia în negru). Viziunea artistică asupra evenimentelor narate se dezvoltă prin subiectul ce însumează secvențe narative înlănțuite logic și cronologic. Acestea sunt relatate nu numai de către narator, ci și de către alte instanțe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
umană semnificativă (artistul, însinguratul, ființa alienată, omul în căutarea Divinității, a sensului existenței etc.). - Intriga puternic evidențiată, surprinde evenimentul cel mai important sub aspectul cauzalității, reliefând conflictul dramatic de mare intensitate. Teatrul contemporan propune nu un eveniment, ci o situațielimită configurată prin limbaj (sfidarea destinului, sentimentul trecerii timpului, de exemplu). - Desfășurarea acțiunii este configurată tradițional, ca succesiune cronologică, lineară, de evenimente/ca serii progresive de situații dramatice (climax) sau modern, ca progresie generată de „evoluția“ spirituală a personajelor, de succesiunea stărilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]