1,709 matches
-
Allosaurus". Pădurile de conifere reprezentau cea mai mare parte a pădurilor. În oceane, pleziozaurii erau destul de frecvenți iar ichthiozaurii au prosperat. În această epocă are loc dezvoltarea maximă a dinozaurilor. Se dezvoltă crocodili giganți, rechini și calcani. Se dezvoltă ferigile, coniferele sequoia și chiparoșii. Jurasicul târziu a durat 18 milioane de ani (între acum 163 de milioane de ani până acum 145 milioane de ani). S-a caracterizat prin extincția masivă a sauropozilor și ichthiozaurilor din cauza separării supercontinentului Pangeea în continentele
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
Tyrannosaurus", "Ankylosaurus", "Triceratops" și hadrozaurii care dominau lanțul trofic. Pterozaurii, reptilele zburătoare, încep să piardă bătălia cu păsările care sunt mai bine adaptate la zbor. Ultimul pterozaur care a dispărut a fost "Quetzalcoatlus". Marsupialele s-au dezvoltat în pădurile de conifere mari ca necrofagi. În oceane pe lângă Mozazauri se dezvoltă și pleziozauri uriași cum ar fi "Elasmosaurus". Apar primele plante cu flori. La sfârșitul Cretacicului, regiunea vulcanică denumită Capcanele Deccan, și alte erupții vulcanice au otrăvit atmosfera. Cretacicul se sfârșeșt cu
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
Aria naturală reprezintă o zona montană constituită din ponoare, izvoare carstice ("Fântână Stanchii"), văii (Cisla, Șesuri, Vulcănescu), abrupturi calcaroase ("Cearcănul, Stana Sasului, Podul Cearcănului") și căldări glaciare (partea nordică a "Vârfului Jupania"), cu sectoare de pășuni de munte, păduri de conifere și jnepenișuri ("Cornul Nedeii, Cearcănul Mestecăniș"); cu o mare diversitate de floră și fauna apecifică Orientalilor. Floră este alcătuită din arbori, arbuști, ierburi și flori; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directivă Consiliului European 92/43" (privind conservarea
Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii () [Corola-website/Science/324785_a_326114]
-
lăptiucă, pajiști cu unghia-păsării și țăpoșica; pajiști cu ovăscior argintiu și crețișoara. Floră parcului natural este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbuști Păduri de conifere cu specii arboricole de: brad ("Abies albă"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zada ("Larix"), tisa ("Taxus baccata"). Păduri de foioase cu arboret de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
al pădurilor de foioase, care se găsesc în zonele deluroase, pana lângă munți. Etajul se subdivide în câteva subetaje: Subetajul fagului (700-1250/1300m) se extinde în asociere cu gorunul și înafara acestor limite. Între 1000-1200 m, fagul se gaseste împreună cu coniferele. Extensiunea pădurilor de fag compacte și pure spre sud subliniază cel mai bine în peisaj contactul dintre zona subcarpatica și cea montană pe aliniamentul: Chiojd-Sibiciu-Lopătari. Predomina evident pădurea de fag, în asociație cu aninul (Alnus incana), mesteacănul, paltinul (Acer pseudoplatanus
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate în bioregiunea alpină aflată în sudul Munților Căpățânii. Flora rezervației este constituită din arbori specifici pădurilor de foiose (predominant fag din specia "Fagus sylvatica") și coniferelor (brad din specia "Abies alba"), specii de arbusti și plante erbacee. La nivelul ierburilor sunt întâlnite specii rare, printre care: papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), gălbinele ("Ligularia sibirica"), clopoțel de munte (din specia "Campanula serrata"), omag galben ("Aconitum anthora"), ciucușoară de
Muntele Stogu () [Corola-website/Science/326260_a_327589]
-
șes ori în regiunea de deal, mai rar la munte în Europa, nordul și centrul Asiei, nord-vestul Africii, America de Nord și Mexic. Cuibărește în România și Republica Moldova, unde rămâne și în sezonul rece. Uliul porumbar populează pădurile (în special cele de conifere) cu poieni mari și spații deschise adiacente, biotopuri în care aceasta vânează de preferință. Activitatea sa de pasăre de pradă se extinde în câmpii, pajiști mărginite de garduri vii, mlaștini și lacuri cu malurile împădurite. În general, evită totuși spațiile
Uliu porumbar () [Corola-website/Science/327732_a_329061]
-
astfel: păduri de fag, păduri de brad, păduri de brad și molid, tufărișuri alpine cu arbuști, pășuni alpine sau pajiști mezofile, cu o mare varietate de floră și fauna specifică Munților Carpați. Floră este constituită din: • specii arboricole (păduri de conifere, păduri de foioase și arbuști cu jneapăn sau scoruș de munte); • ierboase (peste 200 de specii de plante vasculare dintre care unele foarte rare și ocrotite prin lege și aproape 200 de specii de mușchi și licheni) cu exemplare de
Parcul Național Babiogórski () [Corola-website/Science/327956_a_329285]
-
al UNESCO, urmând ca din anul 1992, situl UNESCO să cuprindă și partea belarusă a pădurii, aflată în exteriorul parcului național din Polonia. Parcul național dispunde de habitate divese: cu păduri mixte de câmpie, păduri virgine de fag, păduri de conifere, tufărișuri boreale sau pajiști halofile, cu floră și faună specifică atât Europei de Est, cât și Europei Occidentale. Flora parcului național este alcătuită în cea mai mare parte din specii arboricole de pin de pădure ("Pinus sylvestris"), pin ("Pinus L.
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
zona montană cu vârfuri, lapiezuri, doline, pajiști și pășuni montane, păduri și văii, cu o mare diversitate de floră și fauna și cu un deosebit interes peisagistic. Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate (păduri de fag, păduri de conifere, pajiști alpine, pășuni, păduri aluviale, pajiști mezofile, păduri în amestec, lunci mlăștinoase, terase și lunci de râuri) ce adăpoastesc o mare varietate de floră și fauna specifică zonei estice a Munților Carpați. Floră este constituită din specii arboricole de fag
Parcul Național Bieszczadzki () [Corola-website/Science/327968_a_329297]
-
protejată prin "Hotărârea de Guvern nr.1143 din 18 septembrie 2007" (privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și a faunei sălbatice) și reprezintă o zonă muntoasă aflată la la poalele Obcinelor Mari, acoperită cu păduri de conifere în asociere cu foioase, stepe și pajiști naturale.
Pădurea Voivodeasa () [Corola-website/Science/327274_a_328603]
-
protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.302 hectare, zonă montană acoperită cu pajiști naturale, pășuni, stepe, păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec și păduri în tranziție. Valea Ierii reprezintă o arie naturală (încadrată în bioregiune alpină aflată la nord-estul Munților Apuseni) ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea), Păduri aluviale cu
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]
-
protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.230 hectare. Situl reprezintă o zona montană (pajiști naturale, stepe, păduri de foioase, păduri de conifere și păduri în amestec) încadrată în bioregiunea alpina a Carpaților de Curbura (grupa sudică a Carpaților Orientali); ce conserva habitate naturale de tip: "Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin", "Păduri de
Siriu (sit SCI) () [Corola-website/Science/330656_a_331985]
-
de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 46.873 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri de amestec, păduri în tranziție, pajiști, pășuni, terenuri cultivate) încadrată în bioregiunea alpina și continentală a munților și Depresiunii Maramureșului; ce conserva habitate natural de tip: "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)", "Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis
Valea Izei și Dealul Solovan () [Corola-website/Science/330750_a_332079]
-
în contact cu rocile subterane. Circulația spre suprafață a dioxidului de carbon și cea a altor gaze, este facilitată de numeroasele dislocări ale scoarței. Zona se încadrează regiunilor biogeografice atât alpină cât și continentală Vegetația este formată din păduri de conifere în amestec cu foioase. Se mai găsesc turbării asocitate vegetației forestiere, locuri unde apar plante rare specifice zonelor mlăștinoase. Dintre acestea, roua cerului ("Drosera rotundifolia") și curechii de munte ("Ligularia sibirica") - specie de interes comunitar a sitului Natura 2000 "Ciomad-Balvanyos
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
de piatră aflată în apropierea "Pasului Turia", pe versantul din spatele hotelului "Best Western" și, închinat Sfintei Fecioare. Are codul LMI și, este acum în ruine, accesul făcându-se din centrul stațiunii pe un drum și apoi printr-o pădure de conifere amestecate cu foioase (coordonate: 46.113694, 25.965243). Nu există o unanimitate de păreri privind momentul construirii ei, acesta fiind situat fie în secolul XI, fie în secolul XIII după invazia mongolă. Construirea ei este atribuită familiei nobiliare "Apor".. Prima
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
cu depuneri de travertin, la altitudini de peste 900 m, de-a lungul pâraielor și izvoarelor. Flora ariei protejate are în componență specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Păduri de conifere cu specii arboricole de: molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), brad ("Abies alba"), zadă ("Larix") sau tisă ("Taxus baccata"). Păduri de foioase cu arboret de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
toporaș galben de munte ("Viola biflora"), aișor ("Paris quadrifolia"), ceapă de munte ("Allium victorialis"), bălușcă ("Ornithogalum umbellatum"), palma-pământului ("Gymnadenia conopsea"), păiuș (din speciile "Festuca versicolor, Festuca tenuifolia" și "Festuca valesiaca") sau iarba vântului ("Nardus stricta"). În pădurile de foioase și conifere, în lizierele acestora și în tufărișuri vegetează (începând cu prima parte a verii și până toamna târziu) o gamă diversă de ciuperci cu specii de: hrib ("Boletus edulis"), hrib pucios ("Boletus aereus"), ciupercă de câmp ("Agaricus arvensis"), oiță ("Russula virescens
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
România) și se întinde pe o suprafață de 1.654 hectare. Situl reprezintă o zona montană (încadrată în regiunea biogeografica alpina a Muntelui Mare, grupa montană a Munților Apuseni aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali), arie protejată (păduri de conifere, pajiști naturale, stepe, tufișuri și tufărișuri) ce adăpostește o mare diversitate faunistica și conserva habitate naturale de interes comunitar de tip: "- Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase, Turbării active, Tufărișuri alpine și boreale" și "Vegetație herbacee
Muntele Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330337_a_331666]
-
cm (cât mierla neagră), de culoare tărcat alb cu negru; regiunea subcodală roșie, ciocul albăstrui, cu muchii longitudinale, dur, ascuțit la capăt și picioarele cenușiu-negricioase, masculul cu ceafa roșie; este întâlnită în regiuni împădurite, începând de la șes până în pădurile de conifere și își face cuibul în scorburi de copaci. În România este prezentă tot timpul anului și este răspândită peste tot in ținuturile împădurite de la șes la munte, până în zona coniferelor; frecvență în parcurile orașelor și terenuri de cultură cu arbori
Ciocănitoarea pestriță mare () [Corola-website/Science/329244_a_330573]
-
întâlnită în regiuni împădurite, începând de la șes până în pădurile de conifere și își face cuibul în scorburi de copaci. În România este prezentă tot timpul anului și este răspândită peste tot in ținuturile împădurite de la șes la munte, până în zona coniferelor; frecvență în parcurile orașelor și terenuri de cultură cu arbori izolați. Sunt descrise 14-26 subspecii, în România sunt prezente 3 subspecii: "Dendrocopos major major", "Dendrocopos major pinetorum" și "Dendrocopos major candidus". Ciocănitorile sunt aproximativ de mărimea unui graur. Lungimea de la
Ciocănitoarea pestriță mare () [Corola-website/Science/329244_a_330573]
-
orașul Łomża aparține de Voievodatul Podlaskie; Skierniewice aparține de Voievodatul Łódź, în timp ce Radom, care istoric a fost parte din Polonia Mică, este acum, parte din Voievodatul Mazovia. Principalele râuri sunt Vistula ("Wisła"), Bug, Narew, Pilica, și Wkra. Pădurile (în principal conifere) acoperă o cincime din provincie. Clima este caracterizată prin veri calde și ierni reci. Media anuală a precipitațiilor este de 500-600 mm. Două treimi din locuitorii provinciei locuiesc în orașe, Varșovia fiind centrul celui mai mare conurbație în Polonia. Alte
Mazovia () [Corola-website/Science/329260_a_330589]
-
de Vest. În general, este o pasăre sedentară, dar unele păsări scandinave iernează în statele baltice, Polonia, regiunile adiacente din Rusia, iar populația din Urali pare a fi parțial migratoare. Este răspândită pe cursul râurilor repezi din zona pădurilor de conifere și ale celor mixte, ocazional, pe malurile lacurilor stâncoase. Este o pasăre teritorială, locuiește în perechi, de-a lungul râurilor. Vânează în și sub apă. Cântecul este un ciripit melodios, murmurător; ambele sexe cântă. Emite un puternic penetrant "zit-zit." Se
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
intacte al regiunii de munte. Sunt descrise câteva subspecii, dintre care 3 în România: În România este prezentă tot timpul anului; este răspândită în Carpați, de-a lungul râurilor repezi, de mare altitudine, rar mai jos, în zona pădurilor de conifere și de amestec. Iarna coboară spre zonele mai joase de șes ale râurilor, fără însă a ne părăsi țara. Este una din puținele specii ce însuflețește cu prezența ei apele spumegate. În România trăiesc 3 subspecii:
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
pe Bulevardul 1 Mai din municipiul Suceava, în cartierul Areni. Clădirea face parte dintr-un complex care include încă o construcție (de dimensiuni mai reduse), o fântână arteziană și o parcare. Curtea este populată cu arbori și arbuști din clasa coniferelor. Complexul Direcției Silvice Suceava se învecinează cu campusul Universității „Ștefan cel Mare” către nord și cu Parcul Universității spre est. Complexul este mărginit de Strada Teilor în partea vestică, iar vizavi de acesta se găsesc Stadionul Areni și sediul Inspectoratului
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]