20,598 matches
-
didactică, din 1993 va fi director și director onorific al Editurii Unitext. În 1997 conduce câteva luni Direcția Instituțiilor de Spectacole din Ministerul Culturii și Cultelor, în noiembrie-decembrie 1999 e consilier la Departamentul Cultură-Educație al Președinției României, iar în 2003 consultant artistic la Teatrul de Stat din Oradea. Debutează la „România literară” în 1975. Colaborează cu numeroase cronici dramatice, eseuri, recenzii și articole în „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Flacăra”, „Revue roumaine”, „Steaua”, „Tribuna”, „Orizont”, „Familia”, „Teatrul azi”, „Litere, arte & idei”, „Cuvântul
POPESCU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
Articolul 1 Membrii Curții Supreme de Justiție se încadrează cu următoarele salarii tarifare: - președinte - 15.000 lei/lunar - vicepreședinte - 13.000 lei/lunar - președinte de secție - 11.000 lei/lunar - judecător - 10.000 lei/lunar. Salarizarea consultanților juridici, precum și a personalului de specialitate cu pregătire medie și generală, este cea prevăzută de Decretul-lege nr. 140/1990 privind încadrarea și salarizarea personalului din unitățile de justiție și procuratura, mai mare cu două clase de salarizare. Consultantul juridic șef
LEGEA nr. 14 din 7 august 1990 privind salarizarea membrilor Curţii Supreme de Justiţie şi a aparatului acesteia. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106805_a_108134]
-
lunar. Salarizarea consultanților juridici, precum și a personalului de specialitate cu pregătire medie și generală, este cea prevăzută de Decretul-lege nr. 140/1990 privind încadrarea și salarizarea personalului din unitățile de justiție și procuratura, mai mare cu două clase de salarizare. Consultantul juridic șef beneficiază de indemnizația prevăzută pentru președintele de secție de tribunal. Articolul 2 Personalul de conducere și execuție tehnic, economic, administrativ, de deservire și pază, precum și muncitorii și șoferii din aparatul curții, vor fi salarizați potrivit prevederilor anexei la
LEGEA nr. 14 din 7 august 1990 privind salarizarea membrilor Curţii Supreme de Justiţie şi a aparatului acesteia. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106805_a_108134]
-
Simion)”. Un moment însemnat a fost marcat de apariția în 1986 a unui număr al revistei „Caiete critice” consacrat integral p. Colectivul de redacție al numărului era alcătuit din Eugen Simion, Mircea Iorgulescu, Ion Bogdan Lefter, Damian Necula, iar drept consultanți speciali erau menționați Monica Spiridon și Ștefan Stoenescu. Sumarul cuprindea texte semnate de Eugen Simion, Ov. S. Crohmălniceanu, Livius Ciocârlie, Breon Mitchell, Ion Lucăcel, Ștefan Niculescu, Andrei Pleșu, Nicolae Manolescu, Geta Dumitriu, Monica Spiridon, Dan Ion Nasta, Magda Cârneci, Mircea
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
placheta Rare Ploi Rare. Prezent cu articole și studii de biblioteconomie în revistele „Academică”, „Steaua”, „Renașterea”, „Minerva” (Bistrița), „Transylvanian Review”, colaborează cu recenzii, traduceri, poezii, proza scurtă la revistele de cultură, mai cu seamă la cele din Transilvania. A fost consultant de specialitate al proiectului arhitectural românesc prezentat la concursul internațional de la Paris pentru construirea noii Biblioteci din Alexandria (1989). A obținut Premiul I la Concursul Național de poezie și eseu „Octavian Goga” (1997). Lirica lui P., putin bogată și cuminte
PINTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288821_a_290150]
-
susținută activitate de cercetare în domeniul istoriei literare. În 1969 își ia doctoratul în filologie cu lucrarea „Dacia literară” (1840). Între 1982 și 1985 conduce Catedra de literatură română a Facultății ieșene de Filologie, iar din 1985 funcționează în calitate de profesor consultant. În două rânduri (1970-1972, 1975-1977) a predat cursuri de limbă și literatură, de cultură și civilizație română la Universitatea „Paul Valéry” din Montpellier, unde în 1972 obține alt doctorat, cu teza Vasile Alecsandri et le Félibrige. Preocupările istoricului literar acoperă
PLATON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
profesor de liceu în București (1935-1938), la Seminarul Pedagogic din Iași (1938-1942) și la Facultatea de Filologie a Universității din București, în cadrul Catedrei de limbi slave (1949-1974), pe care a condus-o din 1968. După 1974 a activat ca profesor consultant la Facultatea de Limbi Slave a Universității din București, după ce, în 1965, obținuse titlul de doctor docent. Membru al Societății și al Cercului de Lingvistică de la Bratislava, al Societății de Romanistică, al Asociației Slaviștilor din România (membru fondator), O. a
OLTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
Element funcțional poate fi un subsistem al societății globale, prezentând un mare grad de complexitate și o autonomie relativă - economia națională, statul, religia, învățământul, știința - sau o parte a unui sistem - un rol social, ca, de exemplu, rolul de „profesor”, „consultant psihologic”, „director de întreprindere”, o normă socială, ca, de exemplu, „interdicția incestului”, „obiectivitatea cercetătorului științific”, „patriotismul”, sau o practică colectivă, cum sunt „ceremonialurile de căsătorie”, în fine o acțiune individuală sau colectivă, ca, de exemplu, greva muncitorilor dintr-o întreprindere
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care este rolul sociologului practician? În ce calitate și de pe ce poziții trebuie el să participe la buna funcționare și la perfecționarea societății din care face parte? În această privință s-au prefigurat două modele ale relației sociolog-societate: modelul client/consultant și modelul coparticipării. Aceste două modele se deosebesc prin poziția sociologului față de sistemul pe care îl sprijină. Modelul client/consultant. În mod sistematic, problema relației sociolog-societate s-a pus în anii ’50-’60 în SUA, perioadă în care cercetarea sociologică
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la perfecționarea societății din care face parte? În această privință s-au prefigurat două modele ale relației sociolog-societate: modelul client/consultant și modelul coparticipării. Aceste două modele se deosebesc prin poziția sociologului față de sistemul pe care îl sprijină. Modelul client/consultant. În mod sistematic, problema relației sociolog-societate s-a pus în anii ’50-’60 în SUA, perioadă în care cercetarea sociologică luase o amploare deosebită; erau așteptate aplicații masive ale sociologiei. În contextul societății americane de atunci, modelul client/consultant se
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
client/consultant. În mod sistematic, problema relației sociolog-societate s-a pus în anii ’50-’60 în SUA, perioadă în care cercetarea sociologică luase o amploare deosebită; erau așteptate aplicații masive ale sociologiei. În contextul societății americane de atunci, modelul client/consultant se prefigura ca paradigmă generală a relației sociologului cu colectivitatea din care face parte. Înacest model, sociologul sprijină din afară diferitele subsisteme ale societății, ajutându-le să-și rezolve problemele de tip social, să-și maximizeze eficiența funcționării. Modelul presupune
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cunoștințe și tehnici de acțiune, un know-how care poate fi util diferitelor sisteme particulare din care este compusă societatea: mici grupuri, familii, întreprinderi, comunități locale, partide sau chiar candidați politici, instituții guvernamentale. Modelul presupune o relație economică: sistemul client „angajează” consultantul, plătindu-l pentru serviciile sale. La rândul său, consultantul se angajează să sprijine sistemul client doar în măsura în care acesta este dispus să-i plătească serviciile. După cum se poate observa, modelul client/consultant se încadrează în modelul general al „pieței”. Fiecare întreprinzător
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fi util diferitelor sisteme particulare din care este compusă societatea: mici grupuri, familii, întreprinderi, comunități locale, partide sau chiar candidați politici, instituții guvernamentale. Modelul presupune o relație economică: sistemul client „angajează” consultantul, plătindu-l pentru serviciile sale. La rândul său, consultantul se angajează să sprijine sistemul client doar în măsura în care acesta este dispus să-i plătească serviciile. După cum se poate observa, modelul client/consultant se încadrează în modelul general al „pieței”. Fiecare întreprinzător (și sociologul este un nou tip de întreprinzător) oferă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
guvernamentale. Modelul presupune o relație economică: sistemul client „angajează” consultantul, plătindu-l pentru serviciile sale. La rândul său, consultantul se angajează să sprijine sistemul client doar în măsura în care acesta este dispus să-i plătească serviciile. După cum se poate observa, modelul client/consultant se încadrează în modelul general al „pieței”. Fiecare întreprinzător (și sociologul este un nou tip de întreprinzător) oferă, contra plată, serviciile sale celorlalți membri ai colectivității. Modelul client/consultant prezintă însă o serie de dificultăți de structură. În primul rând
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dispus să-i plătească serviciile. După cum se poate observa, modelul client/consultant se încadrează în modelul general al „pieței”. Fiecare întreprinzător (și sociologul este un nou tip de întreprinzător) oferă, contra plată, serviciile sale celorlalți membri ai colectivității. Modelul client/consultant prezintă însă o serie de dificultăți de structură. În primul rând, acceptarea necritică a scopurilor. Modelul se bazează pe celebra dihotomie promovată de Max Weber (1947) între scopuri și mijloace și care justifică, în fapt, aservirea politică și ideologică a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
teze, sociologul trebuie să accepte, în principiu, să se pună în slujba actorilor sociali, a scopurilor pe care aceștia și le formulează. Sociologul nu poate însă accepta oferta oricărui client. El trebuie să-și pună deschis problema opțiunii valorice. În calitate de consultant, sociologul ar trebui să pună între paranteze interesele sale și ale altor sisteme și să sprijine interesele sistemului client. Dar își poate el permite să se identifice necondiționat cu interesele oricărui sistem particular care îi solicită serviciile? În practică, el
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
obțină și să mențină puterea în scopul promovării opresive a unor interese minoritare? să sprijine un sistem aflat în concurență cu alte sisteme, oferindu-i acestuia un avantaj decisiv? să sprijine un subsistem în detrimentul intereselor colectivității în ansamblu? Modelul client/consultant se fundează în această privință pe o presupoziție referitoare la relația subsistem-societate: subsistemele (prototipul lor fiind întreprinderea capitalistă) sunt singurele elemente active; maximalizarea satisfacerii intereselor lor are ca rezultantă pozitivă dezvoltarea pe ansamblu a colectivității. Sprijinind deci sistemele particulare din
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Clienții sunt marile întreprinderi (de regulă, patronatul și doar în mod excepțional muncitorii), instituțiile guvernamentale, partidele și chiar candidații politici, într-un cuvânt, cei care pot să comande știința într-un fel sau altul. După cum se poate vedea, modelul client/consultant are drept consecință faptul că intervenția specialiștilor poate provoca un dezechilibru în dinamica socială, oferind cunoștințele necesare doar unor componente ale colectivității. Sunt grupuri, în special cele denumite în mod curent „marginale”, care nu reprezintă clienți potențiali pentru știință: șomeri
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să devină instrumentul manipulat al uneia sau alteia dintre părți. Și în acest caz, intervenția specialistului poate produce un dezechilibru în cadrul sistemelor sociale, promovând anumite interese în detrimentul celorlalte. În fine, o a patra limită provine din originea modelului. Modelul client/consultant s-a dezvoltat în mod special prin utilizarea unui caz particular - cel al relației pacient-psihanalist -, în care se acumulase deja o experiență apreciabilă. Acest caz a ajutat la lămurirea a numeroase aspecte ale relației client-consultant, dar a introdus și unele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
exterior ale cărui servicii pot fi sau nu cumpărate, ci un coparticipant, un catalizator al dezvoltării sociale. Relația dintre sociolog și sistemul social particular, pe care acesta îl sprijină, este aici de alt tip decât relația presupusă de modelul client/consultant. Sistemul social care recurge la sprijinul sociologului nu mai reprezintă un sistem în sine, cu finalități absolute, pe care sociologul trebuie să și le asimileze necondiționat, ci un subsistem alsocietății care îl cuprinde și pe sociolog. Rolul acestuia este de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
societatea nu sunt exclusive, ci complementare. Ele pot fi considerate paradigme generale, limită, ale relației sociolog-societate, între ele existând o mulțime de grade intermediare. În fapt, în relația sociologului cu diferitele subsisteme ale societății apar mereu elemente ale modelului client/consultant și ale celui al coparticipării, având însă ponderi diferite, în funcție de tipul de organizare globală, de particularitățile organizării relației dintre ei. În România antebelică, sociologii și-au definit rolul ca sprijinitori activi ai colectivității, orientată spre rezolvarea problemelor sale globale alesubdezvoltării
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
urmă și, totodată, de a-și identifica propria cale de dezvoltare. Într-o societate socialistă, unde se accentuează strategiile globale de organizare și conducere, modelul coparticipării este, de asemenea, predominant, fără a fi însă excluse și elemente ale modelului client/consultant. De asemenea, în societățile capitaliste dezvoltate, pe măsură ce paradigma capitalismului clasic a „pieței libere” este tot mai mult limitată și corectată prin intervenția unor mecanisme integrative globale, modelul client/consultant cunoaște și el o deplasare vizibilă spre modelul coparticipării. Sociologul începe
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
predominant, fără a fi însă excluse și elemente ale modelului client/consultant. De asemenea, în societățile capitaliste dezvoltate, pe măsură ce paradigma capitalismului clasic a „pieței libere” este tot mai mult limitată și corectată prin intervenția unor mecanisme integrative globale, modelul client/consultant cunoaște și el o deplasare vizibilă spre modelul coparticipării. Sociologul începe să se facă tot mai mult purtătorul unor valori globale, în contrast cu valorile sectoriale ale subsistemelor, să fie tot mai prudent în ceea ce privește posibilitatea de a fi transformat în instrument manipulat
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al sistemului client. O situație specială o prezintă sociologul inclus într-un sistem particular camembru al său. Este situația, de exemplu, a sociologului de întreprindere. În acestcaz, el este integrat ierarhic, autonomia sa fiind substanțial diminuată în raport cu cea a sociologului consultant din afară. O asemenea poziție ridică probleme speciale, dar și în ea putem găsi predominarea unuia dintre cele două modele discutate: fie o subordonare ierarhică completă (modelul client/consultant), fie o orientare prioritară spre interesele generale și sprijinirea activă a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
integrat ierarhic, autonomia sa fiind substanțial diminuată în raport cu cea a sociologului consultant din afară. O asemenea poziție ridică probleme speciale, dar și în ea putem găsi predominarea unuia dintre cele două modele discutate: fie o subordonare ierarhică completă (modelul client/consultant), fie o orientare prioritară spre interesele generale și sprijinirea activă a sistemului din care face parte, spre a se integra mai eficace în activitatea globală a colectivității (modelul coparticipării). Analiza celor două modele ale relației sociolog-societate este de natură să
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]