3,537 matches
-
trișa destinul. Îmi înalț respirarea până la Templul lui Dumnezeu, și aștept. Stranie senzația de așteptare: mă mângâie adierea aerului divin. Înaripate migratoare, cu aripile obosite ciripesc în agonie. Un poem dramatic, început din timpuri apuse, rămân încă o vreme să contemplu libertatea condeiată în culori negrăitoare. UMBRA Peste tot îmi privesc umbra, aș spune imperceptibilă, dacă țin cont de vremea de afară. Ieri și azi un cer plumburiu în acord cu grijile trecătorilor. Uneori, umbra este însângerată de sfâșierea pasului în
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
creatură. Cu tușa ei fermă, atentă la materialitatea culorii și interesată în special de tonurile crepusculare, dar și cu marea sa putere de individualizare a formei, Camelia Crișan Matei este, în același timp, un martor și un agent provocator. Ea contemplă, inițial cu o aparentă neutralitate, marele spectacol al decăderii, eșuarea în retorica unui efort fără consecințe și însingurarea într-un cosmos potrivnic, pentru ca, mai apoi, să transfere totul în registru moral și să valideze dezordinea și suferința existențială ca trepte
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
port arma melancoliei” (Despre antropos). Fiind „armă”, melancolia devine curând și „artă”. Un volum se intitulează chiar Arta nostalgiei (1997) și cuprinde „poeme cuantice”, numite astfel pentru a se sublinia o aparentă lipsă de implicare. Lucid, discret și solitar, poetul contemplă universul cu teamă și, totodată, cu sentimentul participării la un act fără orizont. Omul, „o biată clonă dereglată”, este asemenea unui „robot melancolic”, oscilând între „programul înscris de la începuturi” și satisfacțiile simple (căderea frunzelor, „susurul apelor/ și mișcările vântului”). Nocturnul
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
și cam școlară și desenul timid” (G. Călinescu). Stăruie în căutarea perfecțiunii, fantomă ce ii bântuie visele: „În testamentul meu sentimental,/ Scris în tumultul unor noi Cartagini,/ Voi desluși plutind peste paragini/ Un chip de față cu surâs banal.// Dar contemplând profilu-i sculptural,/ Transfigurat prin filtru de imagini,/ Tu să citești pe locul gol din pagini/ Nepotolita-mi sete de ideal” (Epilog sentimental - cititorului). Goana după găteli fine duce la manierism. Năzuința spre desăvârșire, cu toate proiecțiile fantasmatice ale idealității râvnite
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
de om nu mă rușinez, 5. Totuși, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere” - Luca 18, 2-5) și dispuse să facă sacrificii (uriașe, uneori) în folosul celorlalți. Pilda văduvei sărace, contemplată de Iisus în vreme ce punea o jertfă în cutia darurilor din templu, este povestită de doi evangheliști. Marcu (12, 42-44): „42. Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. 43. Și chemând la Sine pe ucenicii Săi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a încălcat jurământul; a ucis pe cei mai mulți din ei și a ținut pe doamnă și pe copiii ei închiși într-un sat, pe care l-a înconjurat cu strajă...”). Vodă suprima astfel - în sinteza pe care o face Anonimul Bălenilor, contemplându-l pe același Șerban Cantacuzino - invidia („pizma”) vreunui boier (cauză superficială, totuși, dacă nu se transforma în dușmănie militantă), inamiciția vreunei persoane sau a unui grup (partidă), reală sau doar presupusă („bănuială pă cineva”), stârpea posibile dezvoltări vrăjmașe ce-i
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
magic Văduva grasă - Iordache Golescu zisese văduviță grasă, „adică văduvă bogată” - cum ne spune Iuliu A. Zanne că se cheamă acea femeie fără bărbat pe care șansa nu o ocolește 415 - nu prea apare în „încheierile” cu care depozitele populare contemplă starea postconjugală. în jurul văduvelor se aglomerează conotațiile negative, fiind prezentă, însă, și ideea de protejare. Preluând - în al VII-lea volum al culegerii sale - materiale colectate cândva de Iordache Golescu (Povățuiri i cuvinte adevărate), I.A. Zanne reține „pentru văduve
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
devine, În acest caz, obiectul propriului său subiect. Neliniștea metafizică este condiția eliberării Eului personal. Ea este un act interior, pe care oricine Îl poate resimți ca pe o separație, ca pe o desprindere. În acest moment gândirea clară poate contempla propria sa ființă În mod „distanțat”. Este oare aceasta o ruptură a Eului de propria sa persoană? O disociere? Nu. Persoana este una și indivizibilă, În stare de normalitate psihică. Nu trebuie să considerăm faptul că actul de autoreflectare mă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vine prin puritatea Fecioarei Maria, către care trebuie permanent să aspiri. Acest punct de vedere deplasează arhetipal motivul mântuirii de la cel al Tatălui la cel al Mamei, imaginea fecioarei divine: pentru Dante, Beatrice, pentru Faust, Margareta. Dante Își Încheie periplul contemplând, „iubirea care mișcă sori și stele”, iar În cazul lui Faust, „eternul feminin ne-nalță-n tării”. Semnificația restaurării psihomorale Dincolo de aspectele pragmatice pe care le propune orice fel de tehnică de terapie psihomorală, trebuie să vedem și să Înțelegem
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o viziune a ei. Reconstrucția în fictiv cu elemente ale concretului tinde să obțină nu o reproducere, ci o analogie a realului, aleph miraculos în care creatorul vrea mai ales să afle pentru sine, să se exprime și să se contemple, să dorească și să se vindece de dorință. MAGDALENA POPESCU SCRIERI: Novele din popor, București, 1881; Die Rumänen in Ungarn Siebenbürgen und der Bukowina, Viena-Teschen, 1881; Pădureanca, Sibiu, 1884; Păcală în satul lui, Sibiu, 1886; Novele, I-II, București, 1892-1896
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
studiat, Johann Filstich, un brașovean care a scris Între 1728 și 1743 un admirabil Tentamen Historiae Vallachiae, oferea deja argumente solide pe oscilantele coordonate ale interferenței germano-române din Transilvania. Honigberger a evoluat destins În climate Încordate. Modalitățile de a-i contempla biografia asiatică din punctul de vedere al naționalității Îl precedă. Cum spune Întâmplător Filstich, „(...) să răsfoiască, cei ce pot (...) pe Gürtler despre Începuturile lumii (...) și vor afla felurite lucruri bune de cercetat și judecat privind toate acestea”2. Am arătat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
claustrarea într-un spațiu întotdeuna încatenat, cu sugestii trimițând spre cel concentraționar. În piesa Căderea (1993) personajele, înscrise într-o mișcare grotescă, cu o suită de „întâmplări” bizare ce însoțesc un accident și starea de agonie ce îi succedă, își contemplă din exterior alterarea identității. Ele par să fi acceptat resemnate acest proces de disoluție, dar nu din pricina vreunei fatalități, ci dintr-o repulsie funciară față de impostură. Eliberate de prejudecăți ori conformisme, încearcă debarasarea de complexele și frustrările care obstrucționează libertatea
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
“Puterea și măreția naturii în toate aspectele ei nu-l impresionează pe acela care se mulțumește să o contemple în detaliul părților și nu în totalitatea ei.” (Pliniu cel Batrân) Existența interdisciplinarității, atât a unor domenii «interdisciplinare» autonome cât și a cercetărilor interdisciplinare ce se concentrează conjunctural asupra unei probleme comune, este o realitate ce nu poate fi contestată
FIZICA ŞI PERSPECTIVA INTERDISCIPLINARĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Iuliana-Elena State () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_903]
-
mitologiei grecești, legende, rituri și obiceiuri domestice ajung sub ochii cititorului neînsuflețite de vreo trăire lirică: „La Orope în Hellada/ I s-a ridicat un templu,/ Strălucit, măreț și falnic,/ C-un aspect frumos, divin,/ Pausanias ne spune:/ «De câte ori îl contemplu/ Înainte-mi se ivește/ Un tânăr cu chip senin»”. În acest fel V. își prelungește articolele de popularizare, altfel bogate în informație, sub haină versificată, urmând epigonic maniera didactică a lui Hesiod din Munci și zile. Precizia „științifică” este frapantă
VANTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290427_a_291756]
-
tăceți cu alte cuvinte.../ Voi, care nu vă vindeți țara.../ Noi, care n-avem ce vinde...”. Și în Gegenschauspiel - Spectacol împotrivă (1996) vocea este a unui sceptic deziluzionat: „Nimic nu e prea nou sub soare,/ poate doar ochii cu care contemplăm dezastrul/ și, poate,/nici chiar ei” (Prăbușirea în timp). Poemele incriminează servitutea, „frica de-un rău și mai mare” (Bilingv), simulacrul existenței unor oameni care, „maeștri în arta travestiului”, adoptă mereu „sfânta cale de mijloc” (Scrisoare de acasă). Următoarele plachete
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
tensionat de neliniști inimos-elegiace, lirismul lui V. se recomandă prin distincția unei simplități elegante, ocazional cu accente de sentențiozitate, de gravitate patetică: „Sângele rămas zălog eșafodului/a fost împrumutat/jocului pentru totdeauna/tribunalele au fața limpede/și legile i se contemplă în ochii/unui animal de argint/dintr-o toamnă a așteptării/din mâna copilului începe plânsul de fiară/și vacarmul ce se alcătuiește să mă vândă.../apropie-te/fierul securii/nu înnoptează-n butuc/câmpia bate cu pumnii în/șinele
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
poezia din Marathon (1936), poate sub influența grupării Iconar, al cărei program îl împărtășește, intimismul muzical e copleșit de vizualul iconografic, efuziunea sentimentală se condensează în contemplație. Iubitei frenetice i se substituie „o fată ca Iisus de doisprezece ani”, sunt contemplați „patriarhi biblici cu barba ca iernile / și mantii albe ca helgile”, care ies din cer făcându-și loc „prin miriștea de stele”. Poetul visează și aventuri argonautice, când și când făcând apel și la elemente de figurație decadentă: cabarete verlainiene
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
provizorie (și iluzorie) în frumusețea evanescentă a „lucrurilor”. În poemele sale euforice nu doar „plantele și animalele”, ci și existențele inanimate, străzile, clădirile, obiectele apar ca tot atâtea miracole, văzute cu ochii cuiva care parcă atunci le descoperă sau le contemplă pentru ultima dată. În scrierea postumă Mic manual de fericire perfectă el a formulat explicit o adevărată mistică a lucrurilor: „Când pulpa savuroasă zdrobită între dinți face să țâșnească deliciile zemoase pe limbă și pe cerul gurii, nu uităm (măcar
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
de familiile Murguleț și Comăneșteanu în întâmpinarea lui Matei Damian, nepotul boierului Dinu, înapoiat din străinătate, îi prilejuiește naratorului o memorabilă descriere a întinderilor campestre traversate de Ialomița. Reușită este și secvența în care, la miez de noapte, Matei Damian contemplă cerul înstelat împreună cu baciul Micu, întrupare simbolică a omului de la țară simplu și integru, știutor al mersului lumii și al constelațiilor. De un lirism intens, câteva pagini descriu cum, într-o după-amiază de septembrie, oglinda lacului e tăiată de barca
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
curând și factorul poștal / vom descifra împreună adresele peștilor și toată semnificația liniștei” (Timp străvechi și aer dulce). În al doilea rând, teatralitatea: generalizarea animismului conduce la o ambiguizare a relației privitor-privit; subiectul poetic devine, la rându-i, obiect, fiind contemplat în netrucata sa materialitate. De aici, acceptarea firească a propriului „rol” și inevitabila exhibare a spectacolului: „Obiectul acela din vitrină te privește / te privește dimineața și seara și noaptea / te vede scălâmbăindu-te-n oglindă / te vede dansând de unul
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
1881). După o disociere între „geniu” și „talent”, conferențiarul își mărturisește atașamentul pentru arta ca „reprezentațiune a idealului”, deslușit în „formele naturei”, forme care nu trebuie niciodată copiate întocmai. Menirea frumosului este de a-l înălța pe acela care îl contemplă. S. este un maiorescian și un adept al teoriilor idealiste, schopenhauriene asupra artei. Sprijinit pe autoritatea lui Ferdinand Brunetière, deschide un „proces” romanului „realist” (de fapt, naturalist) în Studiu asupra romanului realist din zilele noastre („Convorbiri literare”, 1884). Blamând literatura
SUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290025_a_291354]
-
și necesită aventură. Când era tânăr, „azvârlit fiind în lume” (Geworfenheit, cum ar spune Heidegger), Ulise s-a lăsat pradă văzului, trăind năvalnic, izbit de necazurile vieții, ispitit de plăceri, sfâșiat de pasiuni și lovit de nenoroc; astfel a putut contempla suprafața lumii, cu aparențele și învăluirile ei mincinoase; a acumulat experiență și istețimea politropică l-a ajutat să scape din toate capcanele întinse de moira Lachesis. Dar n-a apucat să „rumege” în sinea sa aceste acumulări empirice. Până la akmé
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sa. Aceasta este marea ei știință, posibilă grație permanenței și regularității mișcării circulare, grație legilor sferei - personificată de Atlas, tatăl lui Calipso. Așadar, legăturile lui Ulise cu Calipso nu sunt simple relații erotice, ci „țesătură”, tramă paideutică a destinului. Ulise contemplă cerul, unde se țese soarta. Studiază Pleiadele, Hiadele, Orion și devine, astfel, el însuși savant care se ocupă de apotelesmatică - numele dat, pe atunci, astronomiei. Dar, într-o zi, studiul acesta pansofic se încheie. Ulise trebuie să plece acasă pentru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
versuri, în care va fi antologată o producție lirică de aproape șase decenii: Poeme (1982), Sunet peste culmi (1985), Călătorie de taină (1988) ș.a. În tot ce a scris V. se dovedește, ca și în viață, un spirit artist, care contemplă și meditează, pune întrebări esențiale și caută răspunsuri, dacă nu certitudini, cel puțin consolatoare. Ca un veritabil gândirist, el crede că omul e imperfect fără întregirea prin credință și iubire, mistuit de „înfrângeri și păcate”, dar aspirând la „desăvârșirea înaltă
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
poetic urmează exemplul lui Baudelaire și Mallarmé, impersonalizându-se. „Cosmicismul” pronunțat e o consecință a acestei smulgeri deliberate din contingent. Spiritul investește imaginația cu o rară putere revelatoare. Poetul nu descrie evenimente, fie ele și sufletești, ci își caută sensurile existenței, contemplând-o pe un plan ideal, în vaste figurații imaginare. Se mai petrece și altceva: limbajul poetic însuși suferă modificări esențiale; metafora își lărgește enorm arcul, îndepărtându-se de câmpul senzorial imediat și operând tot mai des cu analogii de ordin
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]