33,831 matches
-
socotea pe ale lui superioare și mai utile național decît Junimea, pe care, totuși, nu o deprecia cu totul, luîndu-si-o chiar că aliat, după 1904, cînd Convorbirile... erau conduse de Ion Bogdan. Mai cu căldură participativa evocă școală culturală a Contemporanului, de care sînt legate începuturile sale literare, colaborînd (împreună cu A.C. Cuza) la revistele acestei orientări culturale. (Contemporanul, Literatura și Știința). E net potrivnic războiului balcanic din 1913, judecîndu-i cu asprime pe rege și pe Maiorescu - premier, reprobînd raptul teritorial din
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
că, după speech-urile de început, nu-mi pot trata onorată asistență cu șampanie în pahare de șampanie, ci în cele de unică folosință. Dar cum și schimbarea gărzii de la Palat e ușor balcanică, tot așa și cu șampania vernisajului contemporan... Cînd reușesc să scap de cei doi gamin-i ai străzii, drăguti-foc, vînători de autografe, mă ia în primire un personaj care mă trimite înapoi cu ani. Ține cu dinadinsul să-mi dea autograf pe ultima lui carte de versuri. Îmi
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
și protejeze de neliniștile ei corozive. Nefiindu-i de ajuns confortul cotidian, universul mediatic și ceilalți factori de civilizație, orașul dogilor și-a creat, în spațiul său global, dar excentric față de nucleul istoric și legendar, o adevărată cetate a artei contemporane: Bienala de la Veneția. Prin această sinteză a lumii de astăzi, prin acest bogat inventar al gîndirii complet eliberate de convenții și al spiritului mereu în avangardă, Veneția și-a confirmat anvergură participării sale la contemporaneitate, dar a făcut-o în
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
coordonează de multe ori actele prezentului și cum legendă fertilizează adesea cotidianul, prin asociație, dar și prin complexitatea proiectului, Bienala de la Veneția și-a dobîndit, în timp scurt, o putere de fascinație comparabilă cu a Veneției însăși. Tot ceea ce artă contemporană are mai important, ca tendințe, estetici, programe și realizări propriu-zise, unele deja muzeificate, altele în plin exercițiu de persuasiune și altele mereu neliniștite, în căutarea unei identități, a trecut, de-a lungul anilor, pe aici. Reprezentîndu-se pe ei înșiși în
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
a modificat radical. Direcția Arte Vizuale a Ministerului Culturii, condusă de ceramista Simona Tănăsescu, a organizat un concurs de proiecte și a deschis, astfel, posibilitatea unei revigorări (și revizuiri) a formulei de participare la cel mai important eveniment al artelor contemporane. Un juriu de specialitate din care au făcut parte, printre alții, Amelia Pavel, Ileana Pintilie, Mirela Dăuceanu și Radu Ionescu, a selecționat cîteva proiecte propuse de curatori tineri, bine informați și cu o practică deja semnificativă. Ei sînt: Judith Angel
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
ins ridicol: car imagini cu roaba." Trebuie să fii un bun cunoscător al textelor lui Mircea Dinescu ca să îți dai seama că în acest "poem" sunt incluse de fapt versuri din patru poeme ale sale: La dispoziția dumneavoastră, Fiesta, Capră contemporană și Monolog cu un șoarece. Un "virus" al scrisului lui Mircea Dinescu îl constituie și laconismul abuziv, preludiu al sterilității. Sărind etapele alcătuirii unui mesaj, metaforizând mai peste marginile iertate, poetul expediază adeseori în lume comunicate ininteligibile: "În septembrie când
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
lui Leach provin tot din spațiul american, cărora le aplică însă o grilă teoretică europeană, în principal constituită din reflecțiile despre război, politică și estetică ale lui Walter Benjamin, ori sociologia orașului la Georg Simmel. Dacă rolul imaginii în lumea contemporană este acela de a perverti realitatea, remarcă Leach, estetizînd-o într-o manieră care face imposibilă discernarea pentru că funcția ei este tocmai de a îmbată simțurile și de a le face oarbe la contexte politice, de a le detașă de o
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
face oarbe la contexte politice, de a le detașă de o istorie și o finalitate în care sînt ele înglobate, inseamna ca regăsim și în discursul arhitectural tehnici de reprezentare vizuală care contribuie la exacerbarea estetizării. Într-adevăr, pentru arhitecții contemporani există tentația de a reduce spațiul vizual la schițe, la imagine, provocînd astfel un efect pe care autorul îl numește "fetișizarea imaginii". Concret, aceasta presupune o distanțare din ce in ce mai mare a arhitecturii de lumea experienței trăite, un fel de autism disciplinar
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
Rodica Zafiu Sînt riscante generalizările prin care, pornind de la cuvinte și expresii specifice ale unei limbi, cineva încearcă să schițeze hărți ale mentalităților. O expresie familiară a limbii române contemporane, cu ce se mănîncă... (cu sensul: "ce este..."), ar putea provoca asemenea jocuri interpretative, prin simplul fapt că uzul ei e unul esențial: de stabilire a identității unui obiect. Într-un ipotetic manual de conversație informală, s-ar putea imagina
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
expresii cu funcție asemănătoare: "(pop.; în expr.) Ce hram porți (ori poartă) sau ții (ori ține)? = ce fel de om ești (sau este)?". În orice caz, expresia cu ce se mănîncă apare cu o frecvență tot mai mare în texte contemporane, în primul rînd în limbajul jurnalistic foarte (și chiar prea) permeabil la elemente de tip colocvial: "neștiind la ce folosește și cu ce se mănîncă un Consiliu Local" ("Libertatea", 1866, 1996, 4); "cei care nu stiu cu ce se mănîncă
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
Elenă Zottoviceanu Peisajul cărții muzicologice românești, după o lungă perioadă de stagnare, a început să se înfiripe din nou continuînd, în linii mari, cam același model că înainte: puțin folclor, puțină istorie românească, un pic de creație contemporană, câte o lucrare pedagogica, ceva publicistica sau eseistica etc. Rămân și acum descoperite teme ale scrisului despre muzica ce pretind fie o anumita predispoziție, ca de exemplu inițierea copiilor și tinerilor în forme moderne, decontractate, potrivite mentalității lor actuale) fie
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
compoziție, apoi una de transcodaj, după care, una de situare și, în cele din urmă de evaluare" (7). Este vorba, în viziunea autoarei, despre o operă apărută "din idealizarea naivă a literaturii propangandistice și din ranchiuna canonică față de formulele estetizante contemporane", compusă "în mod deliberat pe "nu" și pe "invers", dar nu la modul experimental al avangardelor, ci la modul acuzator al victimologiei". Jurnalul lui I. D. Sîrbu este văzut și discutat din perspectiva a ceea ce n-a fost să fie
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
Ianoși ar fi fost mai potrivite în final, în măsura în care astfel ele ar fi adresate unui cititor de-acum familiarizat cu scrisul lui Thomas Mann. Textul lui Thomas Kleininger, cu nerv și luciditate (chiar detașare ironică) mai în spiritul unei sensibilități contemporane, este ideal pentru atragerea unui cititor care încă stă pe gînduri. Tot Thomas Kleininger este și autorul unui neprețuit aparat critic, cu note și comentarii la fiecare nuvelă în parte. Traducerea, semnată de Ion Roman, mi se pare pe alocuri
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
comentariu subtil, dar de o maliție extremă, asupra incoerenței și iraționalului dintr-o poveste de iubire. În felul acesta, universul narativ al lui Thomas Mann își relevă multele nivele, dar nu și le exhibă, cum se întîmplă îndeobște în proza contemporană, ci dimpotrivă, le conține, le strunește. Senzația cititorului e foarte bizară, de suspiciune și nedumerire dar și de docilitate. O tensiune din care se naște exemplar lectura atentă. Thomas Mann este un scriitor care știe să cultive cititorului forța de
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
analitică, de reducere a flexiunii, cunoscută din evoluția limbilor romanice: articolul, în forma lui sau lu, devenind un instrument invariabil, asemănător prepozițiilor (Valeria Guțu Romalo). O verificare a stadiului în carea se află acest fenomen în stilul colocvial al presei contemporane dovedește, cred, că uzul articolului hotărît proclitic e bine instalat, dar nu neapărat în extindere. E mai curând dependent de o categorie de fapte de limbă: rămâne profund asociat cu imposibilitatea sau limitarea flexiunii, deci cu nominalele invariabile sau cu
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
Rodica Zafiu În limbajul contemporan, în formele lui scrise dar și în cele orale, unul din rolurile textuale tradițional îndeplinite de articolul hotărît, de pronumele personale de persoana a III-a, de pronumele sau adjectivele demonstrative este preluat destul de des de o întreagă serie de
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
de faptul că acasă la el, lucru de care m-am convins personal, nu avea nici pe departe atâtea cărți câte aveam eu în bibliotecă<footnote Între altele remarca, cu nedisimulată uimire, prezența unor cărți de autori frabncezi, clasici sau contemporani, despre care spunea că, în Franța, îi puteai întâlni doar în biblioteci, că inclusiv intelectuali francezi de marcă aveau dificultăți în a-și procura multe cărți importante din domeniul literar sau al propriei specialități. footnote>. După 1990, datorită unei politici
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
în limbajul popular și colocvial. Găsim atestări de la Caragiale - de pildă în replica lui Iancu Zugravul, din Justiție: "să las prăvălia, care nu mai poate omul de atîtea angarale pentru ca să mai mănînce o bucățică de pîine" - pînă în paginile ziarelor contemporane, cînd adoptă un stil familiar, ironic-sfătos: Rupe omul de la gură pentru o vacanță a progeniturii" ("Evenimentul zilei" = EZ 2139, 1999, 1); "o dată-n viață face omul 30 de ani" (EZ 2132, 1999, 2) "Vrea omul pămîntul pe care știe că
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
dat. E semnificativ faptul că definiția care trece de la un dicționar la altul adoptă pentru explicarea formulei ca omul o construcție impersonală, în care omul are rol pasiv, de simplu receptor al unor întîmplări venite din afară ("se întîmplă"). Contextele contemporane par să ateste preferința pentru o variantă a construcției populare, ca tot omu': "De obicei, sînt o persoană pașnică. Însă, ca tot omu', mai am și eu scăpări" (EZ 2297, 2000, 2); "R.S. are și el, ca tot omu', un
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
nu m-au convins deloc să particip la răfuiala lor. Comentariile lor pe marginea unor texte aparținîndu-le lui Lacan, Kristeva, Baudrillard, Bruno Latour, Deleuze și Guattari, ori Paul Virilio mi-au demonstrat nu atît că în opera acestor importante figuri contemporane există un autentic abuz de terminologie științifică, cît mai ales că Sokal și Bricmont nu au o înțelegere adecvată a textelor cu pricina. Cu alte cuvinte, deși nu le contest celor doi autori pertinența observațiilor, rigoarea cu care descoperă improprietatea
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
practicată astăzi în lume) anul Bach domină viața muzicală de pe tot globul de aceea celebra Toccata și Fugă în re minor a deschis în sonorități somptuoase concertul (la orgă Nicolae Licareț); creația sau tematica de la Ion Căianu (sec.17) până la contemporani a fost prezentă în ritmuri de dans - Marin Cazacu și Steluța Radu, Silvia Marcovici și Valentin Gheorghiu - actualitatea unei partituri mereu tinere (Concertul pentru pian și orchestră de Valentin Gheorghiu și Rapsodia a II-a de Enescu). Ideea asocierii în
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]
-
tîrziu de justă evaluare, un poet prea puțin cunoscut tocmai datorită personalității sale excepționale, lipsită de orice umbră de vanitate (nu și de orgoliu creator): George Almosnino (1936-1994). Antologia poemelor lui, Marea liniște, apărută anul trecut în colecția "Poeți români contemporani" a Editurii Eminescu a fost o revelație. Pînă atunci doar cîțiva prieteni apropiați, din generația lui, aveau încredințarea că Nino - cum i se spunea - e un poet tulburător și puternic, pe nedrept ignorat de critică. Citind Marea liniște, unor scriitori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
și de faptul că Domnul Nino ne-a iertat de mult pentru ingratitudinea noastră, pentru lipsa noastră de înțelegere și de sensibilitate." Și pentru Mariana Marin, acest "senior al discreției" are o importanță specială: Ce a adus în poezia română contemporană prezența umană și poetică a lui George Almosnino? Eu cred că un lucru rar și prea puțin apreciat prin părțile noastre: șansa de a fi consolidată. Dacă am privi mai bine, am putea observa că autorii care dau stabilitate marilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
zgomotoșii existențiali, cu atît mai puțin orgolioșii nerușinați, păunii conjuncturilor istorice sau zdrențuroșii ostentativi, ci dimpotrivă, chiar acești discreți ai "lagunelor", "nisipurilor mișcătoare", acești oameni "de la fereastră" sau din "fotoliul verde".[...] Pentru a-și păstra memoria și identitatea, poezia română contemporană a avut nevoie de umărul stabil și puternic al seniorilor discreției. George Almosnino a fost și este unul dintre ei." * Revelatoare pentru portretul psihologic al omului și valențele operei este discuția (înregistrată) între cei trei poeți care l-au cunoscut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
solidarizează cu memorandul și cu memorandiștii, într-o memorabilă Conferință din 1893, cînd Ion Rațiu, ca și N. Cristea propun ca, la proces, să nu se vorbească decît românește. În mai 1894 are loc procesul memorandiștilor, considerat cu dreptate de către contemporani drept procesul națiunii române, provocînd mari acțiuni de solidarizare. La proces, urmărit cu mare emoție, Nicolae Cristea a pledat cu energie și neînfricare, ca bun, consecvent activist ce era și rămăsese. Jurații maghiari doreau să obțină o renegare a memorandului
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]