2,327 matches
-
discipline precum chimia comparată sau fizica contextuală. În științele naturii, lanțul cauzal este identic peste tot. În fizica experimentală sau în chimie, descoperirile au o validitate universală. Dimpotrivă, în științele sociale, din cauza diversității și a schizofreniei societăților umane, ele sunt contextuale și relativiste. Acest lucru este valabil pentru toate speciile în viață, așa cum a fost demonstrat de marii comparatiști Lamarck și Darwin. "Adevăr de această parte a Pirineilor, eroare de cealaltă parte", a spus Montaigne acum mai multe secole. Cea mai
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
pot avea efecte importante asupra comportamentului membrilor unei societăți. În astfel de cazuri, comparația binară poate oferi ilustrări generale ale felului în care au apărut dezvoltarea, modernizarea sau integrarea națională. Comparația binară este utilizată adesea pentru țări care manifestă similitudini contextuale, chiar dacă scopul analizei este acela de a evidenția diferențele în unul sau mai multe domenii specifice. O analiză comparată a recrutării și duratei prezenței în viața politică miniștrilor din cabinetul francez sau britanic, considerate ca sisteme opuse, ar putea demonstra
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
să le mențină constante în scopul de a analiza mai bine alte variabile. Comparația între țări similare se suprapune în multe cazuri pe abordarea regională. Studiile despre Europa occidentală, America Latină, Orientul Mijlociu sau Africa Tropicală au eliminat din analiză impactul factorilor contextuali, de mediu și geografici. Totuși, relevanța abordării în funcție de zona geografică pentru politica comparată nu este atât de directă cum ar părea la o primă vedere. Asemănarea nu este în mod necesar legată de contiguitate. Proximitatea geografică în sine nu este
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
conform anumitor teorii, nu ar trebui să fie democratică: este o excepție enormă. Diferența între cazul deviant și cel excepțional este o diferență de grad. Excepționalismul se referă la o acumulare a mai multor deviații ale unor caracteristici sistemice sau contextuale care formează o configurație, o Gestalt. În sensul acesta, S.M. Lipset consideră Japonia și Statele Unite cazuri excepționale. Când descompunem configurația în variabile, caracteristicle distinctive tind să se estompeze, pentru că extragem variabilele din contextul lor semnificativ. Japonia și Statele Unite sunt excepționale
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
obicei, criticul dezvoltă un cadru teoretic, ca fond problematic, aparent divagant, dar absolut necesar pentru demonstrație. Acest fapt se produce în prima parte a capitolului Cezar Ivănescu și "teroarea istoriei". În cronica de față mă voi referi la acest eșafodaj contextual, foarte incitant și adecvat profilului "cronicii" din rubrica de față. Prin urmare, e de văzut ce-i cu "teroarea istoriei" și cu ceea ce decurge de aici. Eseistul pornește de la o analogie: figura poetului îi evocă ceea ce Eminescu numește un "arheu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Iar la ora de față cred că numai astfel se pot discuta chestiunile grele, apăsătoare ale istoriei și culturii noastre (așa cum a demonstrat-o Florin Constantiniu). Despre mareșalul Antonescu, de pildă, Theodor Codreanu vorbește calm și apăsat, aducând acele argumente contextuale pe care mai toți zeflemiștii istoriei le țin sub tăcere, de pildă cum se face că ungurii pot să-și slăvească eroii lor, pe Horthy, în cazul de față, iar românii trebuie să dărâme monumentele ridicate pentru ai lor, despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
toate opiniile, în "hățișurile demolării", cercetând prob argumentele pro și contra. Dosarul, se știe, e voluminos. Dl. Codreanu reușește performanța de a stăpâni materia, dovedindu-se un maestru al conexiunilor. Informații disparate, de circulate, totuși, sunt cercetate acribios în ramă contextuală și ordonate cu o logică detectivistică. Încât "probele" se limpezesc și demonstrația crește coerent. Surprinzător, exegetul ne anunță o ciudată rocadă a criteriilor amuzându-se (amar, firește) "cum evoluează denigratorii". Dacă părintele Grama, cel care publica la doi ani de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui un asemenea volum este unul polemic. Theodor Codreanu pune în discuție teoria lui Neagu Djuvara privitoare la evoluția civilizațiilor din perspectiva relației autohtoni-periferici. Ea este amendată atât în sine, prin incapacitatea de a rezolva această antiteză, cât mai ales contextual, prin surprinderea poziționării ambigue a istoricului, considerat rob al aceleiași corectitudini politice și, implicit, incapabil să aplice ideile sale generoase la cazul particular al societății românești. Din acest punct, pornesc săgețile care vizează nume și instituții de prim rang din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a fost inconfundabilul Ioan Petru Culianu. Acesta ar fi depistat, după cum afirmă Theodor Codreanu, "lucruri îngrozitoare despre Eminescu". Or, între atacurile sale la adresa marelui poet și asasinarea respectivului într-un loc nefericit, "nu poate exista o legătură cauzală, ci doar contextuală". Și totuși de ce în zona finală a eseului, la care ne-am referit, semnatarul acestuia (Culianu) "culpabilizează un întreg popor"? "Crai nou", nr. 5674, 18 iunie 2011 ION BARBU ȘI SPIRITUALITATEA ROMÂNEASCĂ MODERNĂ. ERMETISMUL CANONIC, BUCUREȘTI, CURTEA VECHE PUBLISHING, 2011
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să ne plaseze în lumina înțelegerii, surprinzând "semnificația ultimă a sacrificiului eminescian primit nu pentru sine, ci pentru neamul său, ca și pentru umanitate." "Limba Română", nr. 1-2, ianuarie-februarie 2012 Adrian Dinu RACHIERU Eminescu în două exegeze (Lecturi textuale și contextuale) "Consumat" istoricește (după unele voci) și mumificat, pus "la produs" (cum s-a încercat / întâmplat în 2006) în sens publicitar-utilitar, supus tirului de acuze (paseism, reacționarism, xenofobie, antisemitism ș.c.l.), idolatrizat și clișeizat, Eminescu se încăpățânează să rămână o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și scoate la lumină date suplimentare, confruntă variante care se contrazic, încercând a face ordine într-un "haos de informații" (vol. cit., p. 266). Observam cu un alt prilej că lectura textuală, în firea lucrurilor, se cuvine întregită prin lectura contextuală încercând a descifra, în cazul lui Eminescu, epoca sa, cea care i-a hrănit îmbelșugat opera ziaristică. O frază pe care o așternea (imprudent?) Dimitrie Vatamaniuc, prefațând investigațiile lui Călin L. Cernăianu, anume că Eminescu ar fi fost "deținut politic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
363 Adrian LESENCIUC Victoria în înfrângere 366 EMINESCU ÎN CAPTIVITATEA "NEBUNIEI", CHIȘINĂU, EDITURA UNIVERSUL, 2011; IAȘI, EDITURA TIPO MOLDOVA, 2013 Alexandru Ovidiu VINTILĂ Theodor Codreanu "Eminescu în captivitatea "nebuniei"" 370 Adrian Dinu RACHIERU Eminescu în două exegeze (Lecturi textuale și contextuale) 372 Ion BELDEANU Tragedia lui Eminescu văzută de Theodor Codreanu 375 Ioan ȚICALO M. Eminescu și Th. Codreanu 377 ÎN OGLINZILE LUI VICTOR TELEUCĂ, CHIȘINĂU, EDITURA UNIVERSUL, 2012 Andrei ȚURCANU Victor Teleucă dincolo de vremuri 380 Ion CIOCANU În așteptarea unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acoperi acel gol identitar lăsat în urmă de părăsirea ortodoxiei ce amenința să înstrăineze poporul român din Transilvania față de sine însuși. După cum se știe, promisiunile imperiale conținute în diplomele leopoldine ale unirii au rămas neîndeplinite. Această frustrare a fost trăgaciul contextual care a declanșat inițierea luptei la care s-a angajat Inochenție Micu-Klein cu națiunile politice consacrate pentru concretizarea prevederilor leopoldine. În cuptorul acestei lupte s-a călit conștiința națională a românilor transilvăneni, marcând o etapă decisivă în evoluția gândirii politice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pregnantă pe contextul societal înăuntrul căreia textele studiate capătă semnificație. Analizele textuale (orientate mai degrabă înspre texte singulare) țin și ele cont de contextul social, însă fac referire la "contextul proximal", din imediata apropiere a respectivului text. În schimb, analizele contextuale investighează corpuri de texte luate ca blocuri de cunoaștere produse într-un "context distal", mult mai amplu, care cuprinde configurația societală, structura și clasele sociale, chiar și factorii ecologici relevanți. Referitor la axa orizontală constructivism-critic, abordările plasate înspre capătul constructivist
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Viena. Ratioeducationis organizează învățământul în trei trepte: i) învățământul elementar; ii) învățământul gimnazial; iii) învățământul superior. Școlile elementare trebuiau organizate în sate, târguri și orașe. Programa și conținutul învățământului varia în funcție de categoria școlii, astfel că acesta era corelat cu necesitățile contextuale și ocupaționale ale segmentului social din care proveneau elevii: țăranii primeau o educație axată pe agricultură, orășenii erau intruiți în meserii specifice meșteșugarilor și negustorilor, în timp ce progeniturile nobilimii erau pregătite educațional pentru o carieră de funcționari, administratori sau ofițeri (Pascu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Fără a dori să minimalizăm meritele majore ale cărții, a cărei influență asupra lucrării de față este mai mult decât evidentă, trebuie punctat totuși că radicalitatea discursului critic desfășurat de autor are o sursă nu atât intrinsecă, cât mai ales contextuală. Climatul cultural configurat după '89 a fost de așa natură încât a favorizat formarea unui condens etno-naționalist de factură ortodoxistă care evoca doctrina fanaticismului naționalistic prevalentă în interbelic, opera unor gânditori autohtoniști precum O. Goga, N. Crainic sau N. Ionescu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
numită și istoria vieții sau povestea vieții, această metodă reconstruiește pentru fenomenele sociale studiate cadrele temporalității în paralel cu reconstrucția identitară în conexiune cu traiectoriile sociale. Trăirea și retrăirea devin elementele cele mai importante ale unei recompoziții narative în care contextual prind viață și anumite aspecte ale curgerii poveștii ce profilează fenomene sociale, descoperă cauzalități pierdute sau aspecte uitate, realizând până la urmă o încadrare socio-istorică a unor destine individuale sau colective. Operațiunile de biografizare configurează narativ serii de evenimente realizându-se
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
început către un sens fenomenologic-existențial încărcat cu o funcție de semnificare clar determinată: utilizată de autor pentru a desemna un existențial foarte important în constituția ontologică a Dasein-ului, ea ține în semantica sa câteva sensuri fundamentale ale intenționalității (factice a) acestuia. Contextual, expresia desemnează un fenomen cerut de constituirea "fenomenului ca", unul dintre "operatorii" enunțului, el însuși conceput de Heidegger drept existențial ce caracterizează "înțelegerea". Aceasta din urmă, împreună cu "situarea afectivă" și "discursul", caracterizează, la rându-le, "starea de deschidere originară a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o anumită modalitate de a fi gândită (ea însăși) și de a gândi mai departe ființarea precum și diferența sa față de aceasta. Prin urmare, dacă acceptăm regula diferenței ontologice, putem da un sens unor expresii precum cele de mai sus, unul contextual, potrivit căruia este cu putință un fenomen de ierarhizare a timporizării ființei în ființări și, apoi, a diferenței acestora față de ființa însăși. La final, am putea accepta un gând despre o diferență în sine, cu toate că, în privința constiturii acesteia, regula judicativă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
natural sunt condiționate de contextul judicativ, concentrat, acum, în poziția de subiect (logic). Fără îndoială, anumite cercetări vizează sensul (sensurile) în sine ale cuvintelor, însă orice studiu semantic ia ca premisă a sa ideea după care sensul este, prin excelență, contextual. Subiectul (sau "susținătorul" logicului) se deschide astfel către tot ceea ce reprezintă "semanticul"; acesta este, acum, aspectul său cel mai important. De asemenea, avem, odată cu subiectul astfel instituit, o regulă: sensul cuvintelor este contextual; adică: sensul oricărui cuvânt care ocupă o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ideea după care sensul este, prin excelență, contextual. Subiectul (sau "susținătorul" logicului) se deschide astfel către tot ceea ce reprezintă "semanticul"; acesta este, acum, aspectul său cel mai important. De asemenea, avem, odată cu subiectul astfel instituit, o regulă: sensul cuvintelor este contextual; adică: sensul oricărui cuvânt care ocupă o poziție într-o enunțare este dependent de contextul folosirii lui. Se poate obiecta, însă, față de o asemenea însărcinare a subiectului-poziție-logică: în structura judecății se află și predicatul; și alături de acesta, ca elemente ale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestea nu au, propriu-zis, un sens. Frege susține, cum știm, că sensul nu este decât modalitatea în care semnul se raportează la semnificația sa ("obiectul" la care se referă).233 Dacă lucrurile stau astfel, atunci sensul nu poate fi decât contextual. Aceeași idee este susținută și de Wittgenstein, mai cu seamă în Cercetări filosofice, dar și de Kripke sau Quine. Ideea este prezentă, de asemenea, la Husserl, Heidegger, Gadamer, Ricoeur ș. a. Mai mult, unii dintre acești filosofi întreprind cercetări etimologice, dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de conștiința diurnă. Cu alte cuvinte, e falsă ideea că iubirile vin asupra noastră ca o pacoste, ca o fatalitate, ca un impuls neptunian irepresibil. Observația atentă și un spirit analitic bine exersat vor descoperi, întotdeauna, motivații lăuntrice și determinări contextuale, de natură să explice disponibilitatea insului față de „atacul“ îndrăgostirii. Inima are - după faimoasa formulare a lui Pascal însuși -„rațiuni“, pe care „rațiunea nu le cunoaște“. Dar ele nu sunt mai puțin rațiuni. Fapt e că iubirea este, simultan, patimă și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
abstracte. În exercițiul judecății cotidiene, principiile sunt, întotdeauna, reperul prim, demarajul optim. Dar cine rămâne la ele ia linia startului drept capăt al cursei. Abia după ce principiile sunt fixate, începe efortul laborios al nuanțelor, al studiului de caz, al analizei contextuale. Principiile sunt bune câtă vreme „dau drumul“ judecății, câtă vreme nu afectează libertatea desfășurării ei. Ele sunt, dimpotrivă, dizolvante, de îndată ce înlocuiesc judecata printr-o axiomă neîndu plecată. O situație de viață este mai mult decât o ecuație. Legea morală nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
celuilalt, lovitura în moalele capului, discreditarea, calomnia, machiaverlâcul sunt gimnastica noastră cotidiană. Știu ce spun. Eu însumi am, frecvent, răbufniri isterice, precipitări spre răcnet, salturi spre stacojiu. Se vor găsi destui care să caute acestei epidemii de bilă galbenă justificări contextuale. Cum să nu fii mânios? țărișoara e enervantă la maximum. Totul, de la politică la presă, de la birocrație la prețuri, de la maniere la moravuri, te poate scoate din minți. Dacă ești cât de cât normal, îți ieși din fire. Vorba lui
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]