70,327 matches
-
totuși În tine. Impulsul să rănești și să controlezi, pentru a Încerca să umpli golul dinăuntrul tău. Te gîndești la bărbatul care te-a zămislit. Îl respingi și ești mîndru. Imboldul de a răni, de a umili și de a controla este puternic În tine. Să te răzbuni pe ei Într-un fel sau altul. Consideri politica o carieră. CÎt de minunat ar fi să declanșezi un război. Să trimți mii de oameni la moarte. O idolatrizezi pe Thatcher pentru Falklands
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nu trebuie să fiu psihanalizat de nimeni. Cândva, din prostie și ignoranță blestemam societatea, dar mi-am dat seama că nu am dreptate, cel puțin În ceea ce mă privește. Într-adevăr, uneori societatea te ajută să nu-ți mai poți controla amărâta de viață, dar mai există liberul arbitru care ești tu, și atunci nu mai poți Învinovăți pe nimeni și trăiești cum te-ai programat: scormonind prin gunoaie sau Întinzând mâna. Fiecare din cei ce populează ghetoul are povestea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
așteptare a ceaiului. Trebuie să mi-l aduci tu, neapărat tu. Te aud cum dai drumul la flacăra aragazului cu bricheta și cum tușești Încet, gândindu-te că s-ar putea să mă deranjezi, dar.... A venit vremea să ne controlăm reflexele care duc la moarte. Din cuvinte rămâne o spumă rece. Dacă regii, prinții, conții ar fi fost din sarcasm pictați lângă șobolani În loc de cai, câini de vânătoare sau pisici adormite, meseria de pictor ar fi fost hulită, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lucrurile să-și recapete contururile. O vede pe ea pentru o clipă, Într-o fotografie, călare pe un leu de piatră, undeva la munte. Ascunde instantaneul sub un teanc de cărți. Își aprinde țigara, tușește câteva minute bune, apoi Își controlează cu un gest reflex buzunarele pantalonilor. Lumina lipicioasă a becurilor Îl supără. Mașina de scris pare un tanc În miniatură; n-a mai scris nimic de-o veșnicie. Se așează din nou pe scaunul vienez, cu perna de culoarea argilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sud-vest ale camerei. Recunosc, Îl anunțasem că plec și i-am amintit că făceam și eu parte din Înșiruirea de subiecte pe care ar fi putut să le picteze. A mormăit ceva și a Început, ca un chirurg să-și controleze ,,instrumentarul,, de lucru. A pictat frenetic, dar și extrem de concentrat, asupra subiectului. N-a avut nici un reproș asupra poziției În care Încremenisem. Îmi era frică să și respir, Îmi amorțise tot trupul, dar, asemenea unui stăpân care nu slăbește lesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antonia. Vezi tu, vreau să divorțez de tine. Rostise cu greu cuvântul. Șocul pe care mi l-a produs m-a făcut să o privesc iar ea, încordându-și spatele, s-a uitat la mine și a încercat să-și controleze expresia feței. Trăsăturile ei nu se puteau adapta unei situații de o asemenea gravitate. Nu fi caraghioasă, Antonia, am spus. Nu face afirmații necontrolate în care nu crezi nici tu. — Martin, te rog, ajută-mă! zise Antonia. Vorbesc foarte serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
răspuns, plec și eu din oraș. Dar mă întorc mâine-dimineață. Ne vedem în Hereford Square mâine după trei. Am mințit instinctiv, ca reacție la atitudinea grijulie și oarecum superioară a Antoniei, și am avut satisfacția de a observa că își controlează impulsul de a mă întreba unde mă duc. În definitiv, renunțase la unele drepturi. Firul nu se rupsese dar, fără să vrem și fără să băgăm de seamă, distanța dintre noi se mărise. A oftat, iar eu mi-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
regret. Ea îl privi drept în ochi fără să zâmbească, dar cu o sinceritate și o concentrare mai grăitoare decât orice zâmbet. Purtaseră, fără îndoială, o discuție foarte plăcută. Apoi, făcând o mișcare pe care parcă nu și-o putea controla, Alexander întinse mâna și mângâie capul lui Georgie din creștet până la ceafă. Ea rămase complet nemișcată, făcu doar ochii mari. Da, spuse el încet, mă întreb dacă ăsta este capul pe care îl așteptam. Pleacă, am spus, du-te, du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ei. O singură lumină era aprinsă la etaj. Când am văzut lumina aceea inima a început să-mi bată atât de nebunește încât a trebuit să mă opresc, să mă sprijin de stâlpul de iluminat și să încerc să-mi controlez și să-mi calmez respirația. M-am întrebat dacă n-ar fi mai bine să mai stau puțin și să încerc nu să mă liniștesc, căci mi-ar fi fost imposibil, ci pur și simplu să-mi reglez propria respirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
m-am întrebat ce e de făcut. Aș fi putut să strig, să bat tare în ușă sau să arunc pietricele în geam. Am cântărit toate aceste soluții și le-am considerat absolut imposibile. Nu eram convins că-mi pot controla glasul în așa măsură încât să scot un strigăt, iar celelalte căi mi se păreau prea brutale. Și oricum nu mă încânta perspectiva de a vedea un cap ivindu-se de la o fereastră și nici aceea a întâlnirii în pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care arăta acum mult mai bătrână și pe a cărei față se așternuse o expresie de iritare ursuză pe care nu o avea înainte, era tot timpul gata să-și iasă din fire și se străduia din răsputeri să se controleze. Între noi schimburile de replici tăioase alternau cu etape de intensă solicitudine. Ne întrebam la nesfârșit unul pe altul cum ne simțim, aduceam sticle cu apă caldă, fierbeam lapte, făceam ceai, ne îndopam cu aspirină și fenobarbital. Casa ajunsese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
probabil copia propriului meu zâmbet. Am intrat în salon înaintea lor și, în dreptul căminului, ne-am depărtat unii de alții și ne-am privit. Era, pentru toți trei, un efort. Și un șoc imens. Vedeam cum Georgie încearcă să-și controleze o grimasă care-i tot alunga zâmbetul. Dar nu putea controla valul de sânge care îi aprinsese în mod vizibil obrajii. După ce-mi aruncă o primă privire scurtă, evită să se mai uite la mine. Alexander ne studia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și, în dreptul căminului, ne-am depărtat unii de alții și ne-am privit. Era, pentru toți trei, un efort. Și un șoc imens. Vedeam cum Georgie încearcă să-și controleze o grimasă care-i tot alunga zâmbetul. Dar nu putea controla valul de sânge care îi aprinsese în mod vizibil obrajii. După ce-mi aruncă o primă privire scurtă, evită să se mai uite la mine. Alexander ne studia pe amândoi încordat, vinovat; dar avea, în același timp, fără a încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a leșina și mi-am înfipt mâinile în încrustațiile ușii pentru ca durerea să mă ajute să-mi revin. Ea mă privea cu același zâmbet abia schițat de statuie antică, și i-am simțit din plin puterea. Am reușit să-mi controlez respirația. Cu o vădită și nemiloasă atenție Honor aștepta să încep să vorbesc. În cele din urmă am spus: — Cred că-ți dai seama că sunt îndrăgostit de tine. Cântări cuvintele mele, ținându-și capul puțin plecat într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
trezit, răspunse Antonia. În anumite privințe el m-a făcut mai radicală. După acel episod n-am mai putut continua în același fel. Am fost cu adevărat îndrăgostită de Anderson, mi-am pierdut capul cu totul. Nu mi-am putut controla sentimentele. A fost o experiență în același timp minunată și zguduitoare. Niciodată n-am mai simțit că se despică pământul sub mine. Sigur că asta aproape că l-a dat gata pe Alexander. El a intuit cu mult timp înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și din când În când Îl ascultam pe fiul ei interpretând tema filmului difuzat. Ceaiul cu gheață avea gust de mentă. Singura diferență era că În capul meu acum domnea haosul. Încet-Încet, după câteva role cărate, am Început să mă controlez. În final, chiar am reușit să bat o țigară Moslem pe masă, s-o vâr În gură, s-o scot, s-o bag la loc, s-o aprind și eram pe punctul de-a prezenta versiunea oficială despre ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ofereau pensiunilor din zonă clienți pentru camere, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Grija lor era ca tocilăriile, fierăriile și băcăniile să se Închidă și să se redeschidă câteva luni mai târziu, ca saloane de masaj cu „diplome În Îngrijire corporală“. Controlau tot ce mișca prin parcuri, sub poduri și În veceurile publice. Au transformat cel puțin trei cluburi În baruri de noapte care ofereau program muzical și numere de striptease, șampanie proastă dar scumpă, și separeuri pentru „servicii orale și manuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așa? Trebuia să vorbească În numele amândurora. Froehlich se dovedi a fi un tip Îndesat, cu buze mari, lucioase, ascunse după o mustață stufoasă ca din secolul al nouăsprezecelea. Avea niște ochi miopi, dar atenți și constituție viguroasă, pe care o controla cu o delicatețe surprinzătoare. L-am găsit Într-un salon oriental, cu un etaj mai sus, scufundat Într-un scaun voluminos, capitonat cu catifea, picior peste picior, ca un turc, sorbind cafea dintr-o ceașcă aurită. În picioarele mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a luptat toată noaptea. Burdihanul lui tremura și avea o față roșie ca de rac. Credeam că e pe punctul de a exploda În orice clipă. Era atât de nervos, și atât de groaznic de excitat, că abia se mai controla. Dar până la urmă a făcut ce i-am spus. Știam că e o chestiune de secunde să-și lipească râtul de oglindă. Urma arăta ca o garoafă, Închisă la culoare și cutată, de parcă ar fi fost lăsată de un porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi devenit prieteni - de parcă am fi Împărtășit vreun secret, știi? După ce i-a trecut tremurul de la Început, a continuat să-și ridice fusta din ce În ce mai des. Senzația asta de frumusețe și de libertate era atât de intensă, Încât nu se putea controla. Dar Într-o după-masă cineva a bătut la ușă. Și deoarece corespondența fusese deja predată, mama Dorei a deschis ușa. Era unchiul Fritz. Tocmai Își terminase tura și ar fi vrut să schimbe două vorbe cu stăpâna casei - Între patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era Îndreptată spre interior, pe când frica, spre exterior. Nu-mi dau seama. Dar am stat acolo, În mijlocul sălii de sport, și nu aveam voie să mă mișc, În timp ce cu corpul meu se Întâmplau lucruri pe care nu reușeam să le controlez. Mi-am reglat vocea. Presupun că era cam aceeași stare, ca la tine - dar invers, dacă Înțelegi ce vreau să spun. Prima mea dramă sexuală a avut loc În spatele cortinei, și lumea a privit-o ca un martorul orb. Mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
L-am Întrebat politicos dacă șeful lui Îi Împărtășea punctul de vedere. — Adică doamna inspector Manetti. Sau v-a trimis inspectorul Wickert? — Manetti? Diels cântări cuvântul. Wickert? repetă colegul său. S-au uitat unul la altul, după care ofițerul tânăr, controlând, se pare, situația, continuă: — Foarte drăguț aici la tine, Knisch. Cărți, paturi, multă lumină... Nu-i rău pentru cineva ca tine. De când ești oaspetele orașului nostru? — Locuiesc aici. — Aha. Locuiește aici. Afișă un zâmbet preluat parcă de la cineva care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
eu o casă frumoasă, și mai am și-un soț în ea“. Ce dracu’ își face cu mâna lui prostul ăsta! idiotul ăsta! băiețelul ăsta lunecos! obsedatul ăsta sexual! Pur și simplu nu e-n stare - nu vrea - să-și controleze focul puțulicii, febra ce-i încinge creierii, dorința mistuitoare de a explora noul, neîmblânzitul, nemaipomenitul și, dacă vă închipuiți una ca asta, nemaivisatul. Când vine vorba de pizdă, trăiește într-o stare ce nici nu s-a calmat, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și fuga afară, În Înșelătoarele străluciri ale nopții, tânărul evreu În așteptare, ciocolatele, mașina după colț, cursa rapidă și primejdioasa Îmbrățișare furișă. Dar nu era cineva cunoscut. Reveni În nedorita, temuta aventură Într-un ținut străin, care nu putea fi controlat cu un cuvânt măiestru. Nici un alint, oricât de abil, nu va satisface Întunericul pe cale de-a se lăsa. Trenul Întârzie, se gândi Myatt, ieșind pe culoar. Își pipăi buzunarul vestei, căutând cutiuța cu stafide pe care o purta Întotdeauna acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un hamal și căzu În genunchi, scuturând din cap și Încercând să se debaraseze de bunăvoința, melancolia și imprecizia beției. Hamalul se opri s-o ajute, iar ea se agăță de brațul lui și-l opri până când putu să-și controleze limba. Ce tren pleacă de la peronul cinci? Întrebă ea. — De Viena, spuse omul. — Belgrad? — Da. A fost o pură Întâmplare faptul că ea spusese Belgrad și nu Constantinopol, dar sunetul propriei voci o lumină. Strigă spre Janet Pardoe: — Ia două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]